Universul Juridic nr. 11/2014

Bigamia din perspectiva legislației penale. Trecut - prezent - viitor
de Moloman Bogdan Dumitru

28 noiembrie 2014

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Infracțiunea de bigamie în vechile legiuri române

Infracțiunea denumită în legislația noastră bigamie a fost reglementată încă de la jumătatea secolului al XVII-lea în "Cartea Românească de Învățătură" sau "Pravila lui Vasile Lupu"[1], unde se arată că "cela ce va lua doă mueri și să va cununa cu amîndoă, ce să dzice, cu una într-un loc, cu alta undeva într-alt loc, și vor fi vie amîndoă: acesta lucru, după pravilele celor împărați bătrîni vechi di demult, li s-au fost făcând moarte, iară în veacul de acmu să ceartă după voia giudețului, ce să dzice sau să-l bage în ocnă, sau-l vor purta pren tîrg cu piialea pre toate ulițele și să i să ia toate bucatele să fie domnești, pentru că nu i să mai cuvine să aibă bucate, de vreme ce ș-au pierdut cinste și iaste de ocară și de toată rușine" (Glava 15 zac 1); iar în zac 3 se arată că "într-un chip să ceartă muiarea ce va lua doi bărbați ca și bărbatul ce ia doaă mueri"[2].

Codul penal din 1865, primul Cod penal al României modern, elaborat în 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (în vigoare din 30 aprilie 1865 până în 17 martie 1936), reglementa infracțiunea de bigamie în capitolul Titlul IV "Crime și delicte în contra particularilor", Capitolul I "Crime și delicte în contra persoanelor", Subcapitolul V "Atentate în contra bunelor moravuri".

În cuprinsul art. 271 arăta că: "Se va pedepsi cu maximul închisorii persoana aceea care, fiind căsătorită, se căsătorește din nou, mai înaintea desfacerei căsătoriei celei precedențe, dacă acea căsătorie va fi fost valabilă. Asemenea se va pedepsi și acela care, nefiind căsătorit, se căsătorește din nou cu o persoană căsătorită și pe care o știa că era căsătorită. Această pedeapsă se va aplica și preotului sau ofițerului Statului civil care, cunoscând că o persoană este căsătorită, își dă concursul ministerului său la o nouă căsătorie aceleiași persoane".

Codul penal din 1937 (denumit "Carol al II-lea", potrivit legii intitulate "Denumirea Codurilor de unificare a legislației", decretată sub nr. 577/1936 și publicată în M. Of. nr. 73 din 27 martie 1936) a catalogat infracțiunea de bigamie ca una contra familiei, reglementând-o în art. 443 din Titlul XII "Delicte contra familiei", Capitolul I "Bigamia, incestul și adulterul". Art. 443 avea următorul conținut: "(1) Comite delictul de bigamie și se pedepsește cu închisoare corecțională de la unu la 3 ani, acela care, fiind căsătorit legitim, mai înainte de a se fi desfăcut în mod legal această căsătorie, încheie o nouă căsătorie valabilă. (2) Aceeași pedeapsă se aplică și aceluia, care, nefiind căsătorit, încheie căsătorie valabilă cu o persoană pe care o știa căsătorită. Acțiunea penală se stinge, chiar față de complice, când prima căsătorie e declarată nulă sau când cea de a doua căsătorie este anulată pentru alte cauze decât bigamia".

De asemenea, în cuprinsul art. 444 se dispunea: "Ofițerul stării civile care, știind că o persoană este căsătorită, oficiază la o nouă căsătorie a aceleiași persoane se pedepsește cu închisoare corecțională de la unu la 5 ani, amendă de la 2.000 la 5.000 lei și interdicție corecțională de la unu la 3 ani, iar preotul care, cu știință, celebrează o asemenea căsătorie, se pedepsește cu închisoare corecțională de la 6 luni la un an".

Primul proiect al unui nou Cod penal, un eșec total al reformei penale, a fost Legea nr. 301/2004 privind Codul penal, lege care nu a mai intrat în vigoare. Acesta, în cuprinsul art. 227, al Capitolului IX "Delicte contra familiei", prevedea: " (1) Încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendă. (2) Persoana necăsătorită care se căsătorește cu o persoană pe care o știe căsătorită se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu zile-amendă. (3) Faptele prevăzute în prezentul articol nu se sancționează dacă prima sau cea de-a doua căsătorie este declarată nulă pentru alt motiv decât bigamia"

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...