Universul Juridic nr. 3/2017

Consultanța juridică în achiziții publice între promovarea de către Comisia Europeană și interzicerea de către Curtea de Conturi a României
de Monica Amalia Ratiu

12 martie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Evoluția reglementării modului de contractare a consultanței în achiziții publice de către autoritățile contractante

Generația de directive care a reglementat coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică de produse, servicii și lucrări începând cu anul 1992 nu a conținut prevederi explicite privind contractarea serviciilor de consultanță în achiziții publice. La sfârșitul anului 1994, odată cu aprobarea Acordului privind achizițiile publice al Organizației Mondiale a Comerțului prin Decizia 94/800/CE a Consiliului(1), a fost consacrat în dreptul comunitar următorul principiu(2):

"Entitățile nu vor solicita și nu vor accepta, de o manieră care ar putea avea ca efect împiedicarea concurenței, consultanță care să poată fi folosită în redactarea specificațiilor pentru o documentație de atribuire, de la o firmă care ar putea avea interese comerciale legate de procedura de atribuire".

Principiul a fost preluat ulterior și în directivele privind achizițiile publice în urma amendamentelor introduse de Directiva Parlamentului și a Consiliului 97/52/CEE de modificare a Directivelor 92/50/CEE, 93/36/CEE și 93/37/CEE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de servicii, produse și lucrări(3), care la pct. (10) din Preambul a prevăzut următoarele:

"Întrucât autoritățile contractante pot solicita sau primi consultanță care poate fi utilizată la redactarea specificațiilor pentru o procedură de atribuire, cu condiția ca o astfel de consultanță să nu aibă drept efect împiedicarea concurenței".

Directiva 2004/18/CE nu cuprindea articole dedicate în mod explicit activităților auxiliare achiziției publice sau mecanismelor de contractare de către autoritățile contractante a serviciilor de consultanță în achiziții publice. Cu toate acestea, în mod similar directivelor anterioare, Directiva 2004/18/CE cuprindea la par. (8) din Preambul o atenționare privind modul de abordare a ofertanților care, în prealabil, au participat împreună cu autoritatea contractantă la redactarea documentației de atribuire a contractului:

"Înainte de lansarea unei proceduri de atribuire a unui contract, autoritățile contractante pot, prin intermediul unui dialog tehnic, solicita sau accepta o recomandare care să poată fi folosită la pregătirea unui caiet de sarcini, cu condiția ca respectiva recomandare să nu aibă ca efect împiedicarea concurenței".

În clarificarea prevederilor directivelor, Curtea de Justiție a detaliat, în timp, diferite aspecte despre respectiva conlucrare în vederea pregătirii procedurii de atribuire, statuând limite și particularități în aprecierea eventualelor efecte anticoncurențiale(4).

În plus, problematica completării activităților și expertizei funcționarilor publici cu servicii de consultanță tehnică, economică și juridică asigurată de experți externi a fost abordată în diferite ghiduri realizate de Comisia Europeană împreună cu anumite instituții financiare internaționale în special în legătură cu semnarea și implementarea contractelor publice care se realizează și cu aport de resurse financiare private(5).

Mai mult, programele de finanțare a investițiilor publice din fonduri nerambursabile puse la dispoziție de UE prevăd, sub titulatura generală de asistență tehnică(6) , fonduri substanțiale pentru pregătirea și implementarea contractelor de achiziție publică. Programele de asistență tehnică au fost structurate cu scopul declarat al completării expertizei funcționarilor publici cu sprijin profesional contractat de la anumite categorii de experți externi. Cu titlu de exemplu, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(7) reglementează, la Titlul VI (numit "Asistența Tehnică") la art. 58 asistența tehnică la inițiativa Comisiei și la art. 59 asistența tehnică la inițiativa statelor membre. Se observă că între destinațiile pentru care se pot utiliza fondurile din programele de asistență tehnică sunt și cele legate de acordarea de "sprijin pentru consolidare instituțională și consolidarea capacității administrative, pentru gestionarea eficace a fondurilor ESI"(8) . În plus, la inițiativa unui stat membru, fondurile destinate asistenței tehnice pot să sprijine o gamă largă de acțiuni între care "acțiuni de pregătire, gestionare, monitorizare, evaluare, informare și comunicare, colaborare în rețea, soluționare a reclamațiilor, control și audit (...) ".

Pe de altă parte, din analiza modului de reglementare a fondurilor europene puse la dispoziția statelor pentru reducerea decalajelor de dezvoltare se observă că asistența tehnică include, pe lângă consultanța acordată de ingineri, și asistența economică și juridică. Legislația europeană nu numai că nu interzice consultanța, inclusiv juridică, acordată entităților publice în implementarea proiectelor de investiții prin contracte de achiziție publică, dar chiar dedică fonduri substanțiale serviciilor juridice prestate de avocați și alți experți externi alături de personalul autorității contractante atât în faza pregătirii și derulării procedurii de atribuire, cât și pe perioada implementării contractelor, soluționării eventualelor litigii și monitorizării ex post a implementării programului de investiții publice(9).

Rezumând, se observă că recurgerea la servicii de consultanță în achiziții publice de către autoritățile contractante a constituit o practică comună atât în statele membre ale UE, cât și la nivelul Comisiei Europene, de mai multe decenii.

2. Reglementarea serviciilor auxiliare achiziției în Directiva 2014/24/UE

Noile directive europene privind achizițiile publice privind, după caz, atât achizițiile publice clasice (Directiva 2014/24/UE), cât și achizițiile sectoriale (Directiva 2014/25/UE) reglementează expres dreptul autorităților contractante de a achiziționa servicii de consultanță și alte servicii suport pentru derularea procedurilor de atribuire și implementarea contractelor de achiziție publică sub denumirea de servicii auxiliare achiziției publice. Întrucât serviciile juridice sunt reglementate de directiva clasică, vom analiza în continuare prevederile Directivei 2014/24/UE (în continuare "Directiva") și ale legislației naționale de transpunere (în continuare, după caz, "Legea" sau "Normele metodologice").

Serviciile auxiliare achiziției publice reprezintă "activități de achiziție auxiliare", definite, în temeiul art. 2 alin. (1) pct. 15 din Directiva 2014/24/UE, drept "activități care constau în furnizarea unui sprijin pentru activitățile de achiziție, mai exact în formele următoare:

a) infrastructura tehnică care să le permită autorităților contractante să atribuie contracte de achiziții publice sau să încheie acorduri-cadru pentru lucrări, produse sau servicii;

b) consiliere cu privire la derularea sau conceperea procedurilor de achiziții publice;

c) pregătirea și administrarea procedurilor de achiziții publice în numele și în beneficiul autorității contractante în cauză".

Aceste servicii auxiliare se pot presta, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 17 din Directivă, de către furnizorii de servicii de achiziție auxiliare, categorie de persoane în care se încadrează orice "entitate publică sau privată care oferă pe piață activități de achiziție auxiliare".

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...