Universul Juridic nr. 6/2016

Contractul de editare în reglementarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
de Bodoasca Teodor

28 iunie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Regimul juridic aplicabil contractului de editare

În prezent(1) , "contractul de editare" are consacrate expressis verbis dispozițiile art. 48-57 din Legea nr. 8/1996. Evident, acest contract, fiind o specie a contractului de cesiune(2) , este supus, corespunzător, și "dispozițiilor comune" (art. 39-47) din Legea nr. 8/1996 referitoare la "cesiunea drepturilor patrimoniale de autor". Fiindcă cesiunea drepturilor patrimoniale de autor este o modalitate a "contractului de locațiune", contractul de editare este supus și prevederilor art. 1777-1823 C. civ., care reglementează locațiunea în general. În sfârșit, fiind în prezența unui contract civil, acesta este guvernat și de "dispozițiile generale" (art. 1166-1323 C. civ.) privind contractul civil. Incidența acestor dispoziții legale în cazul contractului de editare trebuie realizată cu respectarea principiilor ce se deduc din adagiile generalis lex specialibus non derogat, respectiv specialia generalibus derogant și, neîndoielnic, în ordinea de preferință evocată.

2. Definiția și delimitarea contractului de editare

De regulă, în doctrină, majoritatea autorilor, propunându-și să definească contractul de editare, reproduc "definiția" dată acestuia de art. 48 alin. (1) din Legea nr. 8/1996(3). În concret, potrivit acestui text, "prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remunerații, dreptul de a reproduce și dreptul de a distribui opera". De asemenea, în temeiul art. 49, "titularul dreptului de autor poate ceda editorului și dreptul de a autoriza traducerea și adaptarea operei".

Chiar la o sumară analiză, observăm că "definiția legală" cuprinde doar două "elemente esențiale" ale contractului de editare, adică "părțile" și "obiectul".

În context, semnalăm că, întocmai ca în cazul "contractului de cesiune", în general, art. 48 alin. (1) și art. 49 din Legea nr. 8/1996(4) se referă la "cedarea" de către titularul dreptului de autor a dreptului de a reproduce, de a distribui și, eventual, de a autoriza traducerea și adaptarea operei. Cu toate acestea, editorul, urmare contractului de editare, dobândește doar "folosința" acestor drepturi și, nicidecum drepturile ca atare. Concluzia se impune cu puterea evidenței, mai ales, din dispozițiile art. 55 din Legea nr. 8/1996. Astfel, potrivit acestui text, "editorul este obligat să înapoieze autorului originalul operei, dacă prin contract nu s-a convenit altfel". De asemenea, editarea, fiind o specie a locațiunii, potrivit art. 1777 C. civ., transmiterea dreptului de folosință asupra lucrului care face obiectul acesteia este de esența acestui contract. Oricum, pentru evitarea interpretărilor diverse pe această temă, sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să modifice corespunzător toate textele Legii nr. 8/1996 care, referindu-se la diverse aspecte ale contractului de cesiune, în general, sau la speciile acestuia prevăd fără distincție,,transmiterea" sau "cedarea" drepturilor patrimoniale de autor.

Pe de altă parte, în temeiul art. 48 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, "nu constituie contract de editare convenția prin care titularul dreptului de autor îl împuternicește, pe cheltuiala sa, pe un editor, să reproducă și, eventual, să distribuie opera (teza I). În acest caz se aplică prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriză" (teza a II-a) [alin. (3) ].

Observăm că, între dispozițiile alin. (1) și cele ale alin. (2) din cuprinsul art. 48 din Legea nr. 8/1996, există unele deosebiri esențiale.

În primul rând, în cazul prevăzut de alin. (1), titularul dreptului de autor "cedează editorului dreptul de a reproduce sau de a distribui opera". În schimb, în cazul prevăzut de alin. (2), titularul dreptului de autor îl "împuternicește pe editor să reproducă și, eventual, să distribuie opera". Evident, între "a ceda un drept" și "a împuternici pe cineva să exercite acel drept" există deosebiri de esență.

În al doilea rând, în cazul prevăzut de alin. (1), titularul dreptului de autor este îndreptățit la o "remunerație", plătită de editor. În schimb, în cazul prevăzut la alin. (2), cheltuielile de reproducere și de distribuire a operei" sunt suportate de către "titularul dreptului de autor".

În al treilea rând, în cazul prevăzut de alin. (1), editorul reproduce și distribuie opera în condițiile Legii nr. 8/1996. În schimb, în cazul prevăzut de alin. (2), editorul reproduce și, eventual, distribuie opera în condițiile dreptului comun referitoare la "contractul de antrepriză", adică potrivit art. 1851 și urm. C. civ. În context, facem precizarea că, în temeiul art. 1851 alin. (1) C. civ., "prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț".

În condițiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, editorul (antreprenorul) se obligă să execute pe riscul său, cu materialele lui, însă pe cheltuiala titularului dreptului de autor, în schimbul unui preț, reproducerea operei în tirajul convenit cu acesta. În acest caz, toate drepturile patrimoniale asupra exemplarelor operei reproduse aparțin titularului dreptului de autor, care le poate distribui independent sau în baza unui contract încheiat cu antreprenorul sau cu o terță persoană(5) .

Față de cele prezentate, în acord cu cele exprimate în doctrina din domeniu, contractul de editare poate fi definit ca "acea specie a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, în temeiul căruia titularul dreptului de autor, în calitate de cedent, se obligă să transmită altei persoane, în calitate de editor, pentru un timp determinat, în schimbul unei remunerații, folosința dreptului de a reproduce, de a distribui și, eventual, de a autoriza traducerea și adaptarea operei pe cheltuiala sa"(6).

Pe de altă parte, contractul de editare se delimitează de alte contracte.

Astfel, în doctrină(7) se consideră că acest contract trebuie delimitat de "contractul de cesiune a dreptului de reproducere". În concret, se apreciază că, în cazul contractului de editare, cesionarul are obligația de a reproduce și difuza opera. În schimb, în cazul contractului de cesiune a dreptului de reproducere, cesionarul nu este obligat să reproducă opera. Se mai susține că, în cazul acestui contract, "cesionarul dreptului de reproducere dobândește o facultate și nu o obligație, fiind liber să publice opera sau nu și având putere deplină să decidă dacă și când va aduce opera la cunoștință publică"(8).

Referitor la ultima teză, exprimăm rezerve în legătură cu "legalitatea" acesteia. Astfel, în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, "autorul poate solicita desființarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl utilizează sau îl utilizează într-o măsură insuficientă și dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil".

Mai mult, în condițiile în care contractul de editare este o specie a contractului de cesiune, din punct de vedere logico-juridic, apare dificil de fundamentat o eventuală "delimitare netă" între acestea. În fond, unul reprezintă "generalul", iar celălalt "particularul" (specia).

De asemenea, în literatura de specialitate(9) , este evocată delimitarea dintre "contractul de editare" și "contractul de antrepriză". Fără să intrăm în detalii în acest context, reiterăm că această delimitare este evocată și de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

Contractul de editare se delimitează de "contractul de comandă"(10).

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...