Universul Juridic nr. 7/2016

Clauza de preciput - Instituție nou introdusă în Codul civil
de Chiran Gabriela

24 iulie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Considerații generale

Până la intrarea în vigoare a noului Cod civil(1) , materia familiei a fost reglementată de Codul familiei adoptat prin Legea nr. 4 din 4 ianuarie 1953(2) și care a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2011 privind Codul civil.

Noul Cod civil a schimbat reglementarea existentă în perioada anterioară, înglobând așa cum era firesc și materia familiei, cu această ocazie instituind o multitudine de noi concepte și instituții juridice. O schimbare substanțială produsă de Codul civil în materia familiei, o reprezintă introducerea regimurilor matrimoniale (în legislația precedentă existând un singur regim matrimonial - respectiv comunitatea legală de bunuri), aceasta fiind o necesitate impusă de evoluția societății și de problemele apărute în practica judiciară cu privire la înțelegerile dintre soți cu privire la regimul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. Ca urmare, chiar dacă regimul comunității legale reprezintă regula generală aplicabilă, legiuitorul a creat posibilitatea de a deroga de la aceasta, soții având dreptul să opteze fie pentru regimul separației de bunuri, fie pentru regimul comunității convenționale, prin încheierea unei convenții matrimoniale, care va îmbrăca forma unui act autentic notarial(3) , sub sancțiunea nulității absolute. Adoptarea unei convenții matrimoniale poate avea loc și înainte de încheierea căsătoriei, însă își va produce efectele doar de la data încheierii acesteia (art. 330 alin. 2 Cod civil).

Clauza de preciput(4) este una dintre prevederile care pot fi incluse în conținutul convenției matrimoniale, reprezentând o instituție preluată din dreptul francez. Trebuie menționat faptul că în anul 2006, prin Legea nr. 2006-728/23 iunie 2006 privind reforma moștenirilor și a liberalităților, în Codul civil francez a fost înlocuit cuvântul "préciput" cu expresia "hors part successorale" care este explicată astfel: "Lors de la dissolution d'une indivision, hors part désigne l'avantage accordé par la loi ou par la convention de pouvoir prélever, avant tout partage et hors part, certaines sommes d'argent, un objet, un lot ou certains biens. L'attribution préférentielle peut a voir lieu en pleine propriété, en nue-propriété ou en usufruit" care în traducere înseamnă: "La dizolvarea/lichidarea unei proprietăți comune - hors part - desemnează avantajul conferit prin lege sau prin convenție/acord, în baza căruia o persoană poate lua înainte de orice partajare niște bani, un obiect, sau o mulțime de anumite bunuri. Alocarea preferențială poate privi proprietatea deplină, nuda proprietate sau uzufructul"(5) .

În codul civil român clauza de preciput este reglementată în art. 333(6) , însă trimitere la această instituție juridică se face și în art. 367 lit. d(7) , care reglementează regimul comunității convenționale de bunuri.

Definiție

Din economia textului din codul civil, clauza de preciput se definește ca fiind o convenție, o înțelegere între soți, sau după caz, între viitori soți, prin care aceștia sunt de acord ca soțul supraviețuitor să preia în patrimoniul său, fără plata vreunei despăgubiri, unul sau mai multe dintre bunurile comune (pe care părțile le dețin în devălmășie sau în coproprietate), înainte de efectuarea partajului moștenirii. Această clauză poate fi introdusă în favoarea fiecăruia dintre cei doi soți sau doar în favoarea unuia dintre soți, conform voinței părților, nefiind supusă raportului donațiilor, ci doar reducțiunii în condițiile art. 1096 alin. 1 și alin. 2 din codul civil.

Domeniul de aplicabilitate

Clauza de preciput este menționată în mod expres doar în norma juridică ce reglementează regimul matrimonial al comunității convenționale, însă există multiple argumente care susțin aplicabilitatea acesteia și în cazul regimului matrimonial al separației de bunuri. Primul argument îl reprezintă sediul materiei, deoarece legiuitorul a inserat reglementarea și descrierea acestei instituții în Codul civil, în Cartea a II-a - "Despre familie", Capitolul VI - "Drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților", Secțiunea 1 - "Dispoziții comune" - § 4. "Alegerea regimului matrimonial", deci este evident că aplicabilitatea clauzei de preciput nu privește doar un singur tip de regim matrimonial, deoarece în această situație reglementarea ar fi fost inclusă în norma care reglementează strict acel regim matrimonial.

De asemenea, din textul alin. 1 al art. 333 Cod civil "Prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul supraviețuitor să preia fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în devălmășie sau în coproprietate", se desprind elementele care ne indică cazurile și modul în care se adoptă acest tip de clauză. Legiuitorul a utilizat sintagma "prin convenție matrimonială..." și nu sintagma "prin convenția matrimonială privind regimul comunității convenționale de bunuri" - care ar fi fost folosită dacă ar fi dorit să limiteze domeniul de aplicare doar la acest tip de regim matrimonial. De asemenea, faptul că pot face obiectul clauzei de preciput bunurile comune, atât cele deținute în devălmășie, cât și cele deținute în coproprietate este un alt element care susține opinia conform căreia clauza de preciput poate fi inclusă și în regimul matrimonial al separației de bunuri, deoarece și în acest caz soții pot dobândi bunuri comune, în coproprietate(8) . În plus, art. 633 cod civil include prezumția de coproprietate în cazurile în care niciunul dintre soți nu poate demonstra proprietatea exclusivă asupra unui bun, însă posesia este comună: "Dacă bunul este stăpânit în comun, coproprietatea se prezumă, până la proba contrară."

Regimul comunității legale - care reprezintă regula generală în materia căsătoriei, nu presupune încheierea unei convenții matrimoniale(9) , ceea ce conduce implicit la concluzia că acestui tip de regim matrimonial nu îi este aplicabilă clauza de preciput, care poate fi adoptată doar în cadrul unei convenții matrimoniale, conform art. 333 alin. 1 Cod civil. Dacă se dorește adoptarea de către soți a unei astfel de clauze, este necesară schimbarea regimului matrimonial și încheierea unei convenții matrimoniale, prin care soții să opteze pentru unul din regimurile matrimoniale alternative, deoarece însăși prezența unei astfel de clauze, în lipsa oricăror alte mențiuni cu privire la regimul matrimonial, determină transformarea regimului comunității legale într-un regim matrimonial al comunității convenționale(10) . Mai mult, prin dispozițiile art. 359(11) Cod civil legiuitorul sancționează cu nulitate absolută orice convenție contrară prevederilor secțiunii care reglementează regimul comunității legale, dacă nu este compatibilă cu regimul comunității convenționale, iar clauza de preciput este cel mai elocvent exemplu al modului de aplicare a acestei norme.

Trebuie evidențiat faptul că în textul de lege care reglementează preciputul, legiuitorul nu a înțeles să impună vreo limită minimă de timp care să condiționeze valabilitatea clauzei de preciput, astfel că această clauză este aplicabilă chiar și în situația în care soțul dispunător decedează a doua zi după semnarea convenției matrimoniale, sau imediat după încheierea căsătoriei, în cazul în care convenția a fost încheiată între viitori soți. De asemenea, soții (sau viitori soți, după caz), pot încheia o convenție matrimonială cu privire la adoptarea unui anumit regim matrimonial, fără a insera o clauză de preciput, însă ulterior pot face acest lucru, printr-un act adițional la convenția inițială(12). Semnarea unei convenții matrimoniale este obligatorie în cazul în care soții doresc să aleagă un alt regim matrimonial decât regimul comunității legale, însă nu este obligatorie și inserarea unei clauze de preciput în convenția respectivă, introducerea acesteia fiind lăsată la latitudinea părților. Pe de altă parte, este necesar ca bunurile care fac obiectul clauzei de preciput să fie bunuri comune, sa fie identificate concret sau să fie determinabile în viitor pe baza anumitor elemente esențiale(13).

Prin adoptarea clauzei de preciput, în cazul în care survine decesul unuia dintre ei, soții (sau viitorii soți) doresc să creeze soțului supraviețuitor un avantaj, permițându-i să preia anumite bunuri comune, fără a mai fi incluse în partaj și fără a se plăti vreo despăgubire sau contravaloare celorlalți moștenitori. Deoarece până la momentul activării clauzei (respectiv până la momentul decesului unuia dintre soți), soțul supraviețuitor era deja coproprietar (devălmaș sau în cotă parte indiviză asupra bunurilor respective), el va prelua de fapt doar cota care a aparținut soțului decedat, cotă care nu va mai intra în partajul succesiunii.

Activarea clauzei de preciput fiind strâns dependentă de decesul unuia dintre soți, este evident că în cazul în care regimul matrimonial este sistat din alte motive, clauza de preciput devine caducă (cazuri de încercare a regimului matrimonial: declararea nulității căsătoriei, divorțul, schimbarea regimului matrimonial, decesul soțului beneficiar al clauzei înaintea soțului dispunător, decesul simultan al ambilor soți - comorienți, sau când bunurile obiect al preciputului au fost înstrăinate în orice mod anterior decesului(14).

*Articol extras din volumul Sesiunii științifice a Institutului de Cercetări Juridice cu tema "Intrarea în vigoare a noilor coduri. O primă evaluare", 15 aprilie 2016, București, Ed. Universul Juridic, București, 2016.

(1) Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011.

(2) Legea nr. 4 din 04 ianuarie 1953 a fost modificată și completată prin Legea nr. 4 din 4 aprilie 1956, fiind republicată în B. Of. nr. 13 din 18 aprilie 1956.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...