Universul Juridic nr. 6/2016

Evoluția constituționalismului în România (III)
de Tudorel Toader

07 iunie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Perioada 2003-prezent

1.1. Reglementare constituțională. Atribuțiile și efectele deciziilor Curții Constituționale

Valorificând experiențele, comentariile doctrinare, criticile prezentate, legea de revizuire a Constituției din anul 2003 a adus o consolidare considerabilă a Curții Constituționale, fie și dacă am vorbi numai de eliminarea celor două vulnerabilități fundamentale care priveau, în esență, raportul dintre Curtea Constituțională și Parlament, respectiv efectele deciziilor Curții Constituționale. Modificările aduse au fost însă mult mai ample, o remarcabilă sinteză a acestora fiind realizată de Constantin Doldur, într-un studiu publicat în revista acestei Curți, la scurtă vreme după revizuire(1) . Acest studiu evidenția faptul că "legea de revizuire a Constituției, receptând tot ceea ce practica celor aproape 12 ani de aplicare a Legii fundamentale a demonstrat, criticile formulate în doctrină, precum și evoluțiile în plan european în ceea ce privește justiția constituțională, a adus modificări și completări de substanță celor șase articole cuprinse în Titlul V al Constituției, care reglementează controlul exercitat de Curtea Constituțională", precum și faptul că "deciziile Curții Constituționale au anticipat chiar unele din modificările și completările aduse Constituției prin Legea de revizuire". Astfel:

♦ "Reglementările constituționale privind controlul de constituționalitate, introduse în urma revizuirii Legii fundamentale, pun în lumină rolul instanței de contencios constituțional exprimat în formula: «Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției», cuprinsă în actualul articol 142, cu care debutează Titlul V al Constituției revizuite și republicate. (...) La nivel constituțional lipsea un text care să precizeze funcția Curții Constituționale. Această funcție, departe de a rămâne doar un enunț formal, este întărită de noua reglementare a competenței Curții Constituționale, precum și de completările și precizările aduse dispozițiilor constituționale referitoare la efectele pronunțate de Curtea Constituțională".

♦ "Curtea Constituțională este învestită, pentru prima dată, cu atribuția de control «asupra constituționalității tratatelor sau altor acorduri internaționale la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau cel puțin 25 de senatori». În strânsă legătură cu această atribuție a Curții Constituționale, [...] potrivit noului alineat (3) al articolului 11 din Constituție, «în cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției». Dispoziția cuprinsă în acest text clarifică raportul între tratatele internaționale și Constituția națională, asigurând supremația acesteia. Controlul de constituționalitate are ca finalitate, în acest caz, fie să împiedice ratificarea tratatului, fie să determine inițierea procedurii de revizuire a Constituției".

♦ "În competența Curții Constituționale a fost prevăzută, de asemenea, soluționarea «conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la cererea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a prim-ministrului sau a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii". Această nouă atribuție conferă Curții rolul de arbitru în disputele dintre organele constituționale. [...]. Este de observat grija legiuitorului de a evita, pe cât posibil, implicarea Curții Constituționale în domeniul politic, prin dubla calificare a naturii conflictelor ce urmează a fi tranșate. Textul precizează că în competența Curții intră numai rezolvarea conflictelor juridice de natură constituțională. Și în acest caz, Curtea acționează numai la sesizarea subiectelor expres prevăzute de Constituție, care reprezintă cele trei puteri publice. Introducerea acestei noi atribuții încredințate Curții Constituționale va reprezenta, fără îndoială, o puternică garanție că exercitarea prerogativelor autorităților publice se va realiza, cu respectarea principiilor statului de drept, în limitele stricte ale Constituției". Amintim faptul că una dintre ideile de bază ale jurisprudenței din anii anteriori revizuirii a constituit-o, așa cum arătam, obligația autorităților publice de a-și acorda mai mult respect, iar toate să-și îndeplinească atribuțiile în deplină considerație față de drepturile fundamentale ale cetățeanului. Noua atribuție constituie un important instrument pentru realizarea acestui deziderat în conformitate cu prevederile Constituției și, implicit, posibilitatea Curții Constituționale de a controla modul de respectare a Constituției de către autorități și de a o impune.

♦ "Importante modificări și completări sunt aduse Legii fundamentale și cu privire la sfera subiectelor care pot sesiza Curtea Constituțională în vederea declanșării controlului de constituționalitate, prin învestirea Avocatului Poporului cu dreptul de a sesiza Curtea cu privire la neconstituționalitatea legilor înainte de promulgare și cu excepția de neconstituționalitate, pe care o poate adresa direct. [...]. Prin aceste noi dispoziții constituționale, a fost pus la îndemâna Avocatului Poporului un instrument juridic eficace de intervenție pentru realizarea misiunii sale - apărarea drepturilor cetățenilor și a libertăților fundamentale".

♦ "O altă modificare importantă se referă la posibilitatea formulării excepției de neconstituționalitate nu numai în fața instanțelor judiciare, ci și a instanțelor de arbitraj. În mod evident, se creează, astfel, posibilitatea realizării unui control de constituționalitate mai larg, îndeosebi asupra legislației comerciale, deși credem că va exista și un anumit efect negativ, prin aceea că se creează posibilitatea ca durata soluționării litigiului să crească, ceea ce poate fi considerat a fi în contradicție cu principiul celerității, propriu procedurii arbitrale, și al dreptului comercial. Aceste modificări constituționale sunt de natură să lărgească în mod substanțial dimensiunea controlului concret posterior, pe cale de excepție, exercitat de Curte cu privire la legile în vigoare și la ordonanțele Guvernului. În acest fel, Curtea Constituțională va putea să-și exercite în mai mare măsură funcția sa de protector al cetățeanului, al drepturilor și al libertăților acestuia, în raport cu puterea legislativă".

♦ "În ceea ce privește controlul de constituționalitate a tratatelor internaționale, se prevede că, în cazul în care s-a constatat constituționalitatea tratatului sau acordului internațional, acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Această dispoziție asigură salvgardarea raporturilor angajate de stat în plan internațional. Pentru situația în care, în urma exercitării controlului de constituționalitate asupra tratatelor sau acordurilor internaționale, s-a constatat neconstituționalitatea lor, se prevede că acestea nu pot fi ratificate, soluție ce este corelată cu dispozițiile art. 11 alin. (3) din Constituție, de asemenea, nou-introduse".

Concluzionând cu privire la noile atribuții, Constantin Doldur exprima opinia că "prin modificările și completările substanțiale aduse textelor Constituției, controlul de constituționalitate, parte inseparabilă a statului de drept, va fi consolidat, afirmându-se în mai mare măsură ca principiu de bază al democrației constituționale. În acest context, Curtea Constituțională va intra într-o nouă fază a existenței sale, caracterizată printr-un plus de sarcini, dar și prin responsabilități deosebite ce revin membrilor săi".

♦ "O importantă noutate pe care o aduce Legea de revizuire a Constituției constă în renunțarea la caracterul rigid al reglementării atribuțiilor Curții Constituționale. Conform noii reglementări, enumerarea prerogativelor Curții, la art. 146, se încheie cu prevederea potrivit căreia Curtea îndeplinește și alte atribuții prevăzute de legea sa organică, ceea ce va face posibilă o mai facilă adaptare a competenței Curții la noi cerințe".

♦ "În ceea ce privește efectele deciziilor Curții Constituționale, Legea de revizuire restructurează complet dispozițiile fostului articol 145 al Constituției. Prin noile dispoziții ale articolului 147, se conferă, în mod explicit, caracter general obligatoriu deciziilor Curții Constituționale de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României. În plus, se instituie obligația Parlamentului și a Guvernului de a pune de acord prevederile constatate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției. În cazul controlului concret, posterior, al legilor și ordonanțelor Guvernului, precum și în cazul regulamentelor parlamentare,alin. (1) al art. 147 prevede că dispozițiile neconstituționale își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. Referitor la controlul abstract a priori, alin. (2) al articolului 147 prevede obligația Parlamentului de a reexamina dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale. Referitor la aceeași problematică a noii reglementări constituționale a efectelor deciziilor Curții Constituționale, Ioan Vida remarca faptul că «prin această proclamare expresă a caracterului general obligatoriu al deciziilor Curții s-a pus capăt oricărei controverse cu privire la efectele deciziilor instanței de contencios constituțional de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate»(2) . Acesta mai sublinia că «obligativitatea deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele judecătorești este nu numai un factor de stabilitate a Constituției, ci și unul de dezvoltare a acesteia. Dacă multitudinea presiunilor sociale exercitate asupra Curții Constituționale pe calea excepțiilor de neconstituționalitate este un factor perturbator al stabilității constituționale, acesteia i se opune decizia Curții Constituționale, care are rolul de a detensiona situațiile conflictuale prin indicarea textului de lege pe baza căruia urmează a fi soluționate cauzele civile, penale sau de altă natură de către instanțele de judecată. În măsura în care aceste decizii absorb în cuprinsul lor transformările petrecute pe plan social, ele dau noi semnificații termenilor Constituției, conceptelor cu care aceasta operează, deschizând drumul perpetuei sale înnoiri"(3) .

Se remarcă, așadar, însăși transformarea viziunii cu privire la rolul Curții Constituționale, care nu mai este doar deschizător de drumuri și păzitor al democrației constituționale. Controlul de constituționalitate, dezvoltat și consolidat în 12 ani de existență a Curții Constituționale, intră, odată cu revizuirea Constituției, într-o nouă etapă, ca principal mecanism al transformărilor/adaptărilor constituționale și, prin aceasta, al întregului sistem de drept, în acord cu "transformările petrecute pe plan social", național și internațional. Noile atribuții ale Curții Constituționale, instituite cu prilejul revizuirii și, ulterior, prin legea organică, reprezintă una dintre garanțiile realizării acestui rol.

1.2. Reglementare infraconstituțională. Noi atribuții și reguli procedurale

Revizuirea Constituției a determinat și modificarea legii organice a Curții Constituționale, care s-a realizat prin Legea nr. 232/2004(4) , urmată de republicarea(5) Legii nr. 47/1992, cu modificările și completările intervenite și renumerotarea în consecință a textelor. Cu prilejul acestei modificări a legii organice a Curții, în anul 2004, a fost consacrată, în baza art. 146 lit. l) din Constituție, o nouă atribuție a Curții Constituționale, respectiv de a se pronunța din oficiu asupra legii de revizuire a Constituției, în termen de 5 zile de la adoptarea acesteia de către Parlament.

În anul 2010, legea organică a Curții a fost din nou modificată, prin Legea nr. 177/2010(6), fiind reglementată încă o atribuție a Curții Constituționale, respectiv de a se pronunța asupra constituționalității hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului, precum și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului.

(1) C. Doldur, Controlul de constituționalitate..., op. cit., pp. 11-14, disponibil pe www.ccr.ro.

(2) I. Vida, Obligativitatea deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele judecătorești - factor de stabilitate a Constituției, în "Buletinul Curții Constituționale" nr. 7/2004, pp. 15-18, disponibil pe www.ccr.ro.

(3) Ibidem.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...