Universul Juridic nr. 4/2015

Măsurile preventive în reglementarea fostului și noului Cod de procedură penală. Privire comparativă
de Alexandru Marian

14 aprilie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Potrivit fostului Cod de procedură penală - art. 136, Titlul IV, Capitolul I, Secțiunea I - scopul măsurilor preventive în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoarea era acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. În realizarea acestui scop, se puteau lua următoarele măsuri preventive:

a) reținerea;

b) obligarea de a nu părăsi localitatea;

c) obligarea de a nu părăsi țara;

d) arestarea preventivă.

Măsurile de prevenție enumerate sunt instituții de drept procesual penal, cu caracter de constrângere, prin care învinuitul sau inculpatul era împiedicat să întreprindă anumite activități, care s-ar fi răsfrânt negativ asupra desfășurării procesului penal sau asupra atingerii scopului acestuia(1).

Prin luarea acestor măsuri de prevenție se aducea atingere dreptului fundamental al inviolabilității persoanei(2).

Din acest motiv legiuitorul român a stabilit dispoziții legale, care ar fi trebuit respectate cumulativ, pentru a se putea dispune o măsură de prevenție. Aceste condiții generale erau următoarele:

1) să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;

2) pentru infracțiunea săvârșită legea să prevadă pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii; în cazul arestării preventive, această măsură nu poate fi dispusă în situația infracțiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii;

3) să existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 lit. a) -f), respectiv:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă, în orice mod, de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;

a1) inculpatul a încălcat, cu rea-credință, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ori obligațiile care îi revin pe durata acestor măsuri;

b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;

c) există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni;

d) inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune;

e) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevedea pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existau probe că lăsarea sa în libertate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Gradul de pericol social al infracțiunii nu trebuia să se confunde cu pericolul social ca trăsătură generală a infracțiunii(3). Pericolul social se impunea a fi analizat din perspectiva unor circumstanțe concrete, cum ar fi fost, spre exemplu, frecvența infracțiunii săvârșite pe raza teritorială în care își desfășura activitatea organul judiciar, starea de tulburare provocată în rândul opiniei publice, sănătatea, vârsta și antecedentele penale ale infractorului etc.;

4) învinuitul sau inculpatul să fie ascultat numai în prezența apărătorului.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...