Universul Juridic nr. 7/2015

Aspecte generale ale competenței actuale a Curții Constituționale
de Chelaru Ioan

16 iulie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Competența Curții Constituționale (în continuare denumită Curtea) este configurată în art. 146 din Constituție, astfel cum a fost revizuită în anul 2003, ale cărei prevederi sunt dezvoltate de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea instanței de contencios constituțional, republicată. Articolul 3 din acest act normativ prevede că atribuțiile instanței de contencios constituțional sunt cele stabilite de Constituție și de legea sa organică și că în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Curtea este singura în drept să hotărască asupra competenței sale. Această precizare a legii nu conferă Curții latitudinea de a-și suplimenta atribuțiile prin voința plenului său, sau de a le extinde pe cele existente la domenii pe care ar considera că le poate atrage în sfera sa de jurisdicție. Dreptul legal al Curții Constituționale de a hotărî asupra competenței sale se raportează strict la exercitarea atribuțiilor ce îi revin expres prin voința inițială a Adunării Constituante și, ulterior, a legii sale de organizare și funcționare. De pildă, Curtea a constatat în Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999) că nu intră în atribuțiile sale examinarea conformității dintre diferite dispoziții legale, ci numai concordanța acestora cu principiile și normele constituționale.

Potrivit art. 146 din Constituția României, republicată, "Curtea Constituțională are următoarele atribuții:

a) se pronunță asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori, precum și, din oficiu, asupra inițiativelor de revizuire a Constituției;

b) se pronunță asupra constituționalității tratatelor sau altor acorduri internaționale, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori;

c) se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori;

d) hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și direct de Avocatul Poporului;

e) soluționează conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la cererea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a primului-ministru sau a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului;

g) constată existența împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României și comunică cele constatate Parlamentului și Guvernului;

h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României;

i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului și confirmă rezultatele acestuia;

j) verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni;

k) hotărăște asupra contestațiilor care au ca obiect constituționalitatea unui partid politic;

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...