Universul Juridic nr. 3/2017

Principiul oficialității și rolul judecătorului în procedura contravențională
de Pap Andrei

27 martie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Este incontestabil faptul că, în procedura de soluționare a plângerii contravenționale, judecătorul trebuie să manifeste un rol activ deosebit, cu atât mai mult cu cât, în ultima perioadă, în doctrină și în practica judiciară, se admite tot mai des că în procedura contravențională primează principiul oficialității. Am susținut și noi asta în mod frecvent, raportându-ne și la cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale, iar în prezentul demers înțelegem să scoatem în evidență încă o dată acest aspect, mai ales că în practica judiciară recentă a apărut o "mare" controversă cu privire la [im]posibilitatea judecătorului de a preschimba sancțiunea amenzii în avertisment dacă petentul-contravenient nu a formulat un petit subsidiar în acest sens.

I. Pornind de la analiza dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care stipulează că: "Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării" [s.n.], este facil de reținut că judecătorul chemat să soluționeze o plângere contravențională va parcurge următoarele etape:

i) verifică dacă plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal, iar în caz contrar o va respinge ca tardiv introdusă.

ii) ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, existând posibilitatea judecării cauzei și în lipsă, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ., ceea ce nu înseamnă că judecătorul nu poate solicita părților să depună la dosar, la un termen stabilit în acest sens, explicații scrise cu privire la o anume chestiune.

iii) efectuează un examen de legalitate pentru:

- a constata dacă procesul-verbal conține elementele enumerate la art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în lipsa cărora actul este lovit de nulitate absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită și pe care instanța o constată chiar ex officio, fiind de neacceptat să se mențină ca temeinic (sub aspectul existenței faptei, chiar dovedită cu probe aflate la dosar) un proces-verbal nul absolut.

- a constata, spunem noi, eventual dacă procesul-verbal a fost sau nu comunicat contravenientului cu respectarea modalităților și termenului legal, pentru că este posibil să fi intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale, prescripție ce "... poate fi constatată chiar și [ex officio - s.n.] de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale", așa cum prevede expres art. 14 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, fiind de neacceptat să se mențină ca legal/temeinic un proces-verbal față de care executarea sancțiunii contravenționale s-a prescris(1) , cu o posibilă motivare puerilă că petentul nu a invocat chiar el (pentru că nu și-a dat seama, fiind concentrat pe alt motiv de nelegalitate/netemeinicie) expres prescripția în plângerea contravențională/cererea modificatoare etc.(2) .

- a constata dacă sancțiunea aplicată este prevăzută de lege și aplicată în limitele legale, având în vedere dispozițiile art. 5 și art. 8 din O.G. nr. 2/2001 coroborate cu dispozițiile speciale din actul normativ care sancționează contravenția în cauză.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...