Universul Juridic nr. 3/2017

De la "dreptul de administrare operativă directă" la "dreptul de administrare" în reglementarea noului Cod civil: ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex
de Popa Florina

22 martie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Referințe articol: Popa Florina, Starc-Meclejan Flamina, Articole, Drept Civil și Procesual Civil, Premium

1. Noțiunea dreptului de administrare directă/operativă

Anterior anului 1989, proprietatea de stat reprezenta un fond unic(1). Dreptul de proprietate socialistă era definit ca fiind acel drept ce aparținea întregului popor, reprezentat de stat, de a-și apropria mijloacele de producție și produsele, exercitând posesia, folosința și dispoziția asupra acestora, prin putere și interes propriu, ce îi erau recunoscute de legea socialistă, ca expresie a voinței întregului popor(2). Proprietatea personală se limita, potrivit dispozițiilor Constituției Republicii Socialiste România din 1965, la "veniturile și economiile provenite din muncă, casa de locuit, gospodăria de pe lângă ea și terenul pe care ele se aflau, precum și bunurile de uz și confort personal".

În scopul îndeplinirii funcțiilor economică-organizatorică și cultural-educativă, statul socialist, ca titular al puterii și proprietar al fondului proprietății socialiste, a creat diverse organizații învestite cu personalitate juridică, care administrau bunurile statului, conform obiectului lor de activitate(3). Potrivit doctrinei vremii, pentru ca aceste organizații să poată realiza activitățile și sarcinile stabilite, "statul socialist, prin organele sale centrale, le repartizează planificat, bunuri din fondul unitar al proprietății sale, însă nu în proprietate, pe care statul și-o păstrează nedezmembrată, negrevată și neștirbită, ci numai spre administrare operativă directă", ceea ce "le îndreptățește - îndreptățire care constituie totodată și o îndatorire - să posede, să întrebuințeze și într-o oarecare măsură, să dispună de aceste bunuri, în condițiile și în limitele statornicite (s.n.)"(4). Felul și importanța bunurilor pe care statul, prin organele sale, le repartiza planificat în administrare directă organizațiilor socialiste de stat, erau stabilite în funcție de atribuțiile și sarcinile acestora(5): dacă o organizație socialistă de stat avea numai atribuții de reglementare - organizare a procesului de producție pe plan general, i se repartizau planificat în administrare operativă directă numai acele bunuri care îi erau necesare pentru îndeplinirea acestor atribuții, cum ar fi, de pildă, clădirea, mobilierul, obiectele de birou, mijloacele bănești pentru cheltuieli de administrare și de personal etc. Dacă însă ea avea în atribuții realizarea operativă a unor procese de producție, atunci i se repartizau, în principal, mijloacele de producție (mijloace fixe și mijloace circulante din sfera producției) care îi erau necesare pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi reveneau din planul de stat(6).

Acesta a fost cadrul juridic în care și-a făcut apariția dreptul de administrare directă, ce aparținea numai unităților socialiste, deținătoare ale bunurilor proprietate de stat, și care avea ca obiect numai acele bunuri ce le erau necesare operării, adică desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, așadar un drept real ce prezenta trăsături caracteristice, proprii relațiilor ce se nasc din exercițiul dreptului de proprietate socialistă de stat(7).

În literatura juridică a vremii s-a ridicat, desigur, problema naturii juridice a dreptului de administrare operativă conferit de stat unităților socialiste. Potrivit unor puncte de vedere, proprietatea socialistă de stat fie era o proprietate divizată pe linie verticală(8), fie o proprietate asemănătoare proprietății fiduciare(9) sau noul drept era comparabil unui uzufruct(10) ori era un drept real de tip nou. Conform acestei din urmă teorii, punctul de plecare în stabilirea naturii juridice a dreptului în discuție trebuia să fie "analiza raporturilor ce se stabilesc între stat și organizațiile socialiste de stat, cărora statul le repartizează planificat bunuri din fondul său unitar, în calitatea sa de titular al puterii de stat. În această calitate, statul determină sfera de activitate a acestor organizații, reglementând-o și, în funcție de aceasta, stabilește masa de bunuri ce urmează să le fie încredințată în administrare operativă directă, pentru ca, în acest fel, organizațiile socialiste de stat, pe care statul le-a creat, să-și poată îndeplini atribuțiile ce le-au fost atribuite și sarcinile de plan ce le sînt trasate"(11).

Așadar, dreptul de proprietate al statului asupra bunurilor sale constituia condiția prealabilă, pentru ca, în calitate de titular al puterii de stat, el să poată proceda, în cadrul unor raporturi de drept administrativ, la repartizarea bunurilor ce îi aparțineau în administrarea operativă directă a organizațiilor socialiste de stat. Pentru a le asigura acestor organizații posibilitatea de a desfășura activitatea specifică pentru care au fost create, statul socialist le repartiza bunuri din fondul unitar al proprietății sale, în administrare operativă directă(12).

În scopul de a evidenția esența dreptului ce se năștea din repartizarea de către stat din fondul proprietății sale în administrarea operativă directă a organizațiilor socialiste de stat ("repartizare ce nu știrbește nici unitatea proprietății de stat, nici unitatea voinței statutului socialist"(13)), doctrina sublinia faptul că aceste organizații exercitau acele drepturi patrimoniale ce le erau conferite de către stat, în temeiul puterii de stat, deci nu prin putere proprie, și "în interesul statului întruchipînd poporul muncitor, deci exclusiv în interesul sarcinilor de plan ce li s-au trasat"(14). În acest sens, "produsul fabricat de întreprinderea de stat este apropriat chiar de stat, după cum tot statul și-a apropriat deja și mijloacele de producție, și acest produs este îndrumat în conformitate cu natura lui și cu planul de stat, fie spre consumația productivă, fie spre cea individuală"(15).

Ceea ce caracteriza, în mod determinant, noul drept real era natura juridică administrativă a raporturilor stabilite de stat, titularul proprietății de stat, cu organizațiile socialiste de stat, decurgând din subordonarea organizației socialiste față de stat(16). Era vorba, așadar, de un drept de administrare al organizației socialiste, prin natura sa, inopozabil statului. Această particularitate, a inopozabilității față de stat era, în primul rând, expresia unei rațiuni de ordin economic, și anume aceea că statului proprietar trebuie să i se recunoască posibilitatea unei gospodăriri cât mai eficace a bunurilor sale. Or, în realizarea acestui deziderat, statul trebuia să aibă și posibilitatea redistribuirii bunurilor, atunci când repartizarea inițială nu mai corespundea, redistribuire care implica revocarea drepturilor deja constituite. Pe plan juridic, inopozabilitatea dreptului față de proprietar reieșea din natura raporturilor juridice care s-au stabilit între stat și organizațiile socialiste titulare ale dreptul de administrare directă, ca urmare a emiterii de către organul competent a unui act de autoritate, act de drept administrativ, care este, ca regulă, revocabil(17).

Teoria dreptului de administrare operativă reflecta, în același timp, și conținutul acestui drept real: el îndreptățea organizațiile socialiste de stat să posede, să întrebuințeze și, într-un anumit sens, să dispună de bunurile repartizate, în măsura însă în care aceste atribute le erau necesare realizării scopului pentru care au fost înființate și îndeplinirii sarcinilor de plan care le reveneau(18).

În mod concret, în temeiul atributului posesiei, titularul dreptului putea stăpâni în fapt bunurile din patrimoniul său, la fel ca și în cazul posesiei pe care o exercită proprietarul, în timp ce elementul psihologic era diferit de cel corespunzător dreptului de proprietate, el privind numai conținutul dreptului de administrare operativă directă. Folosința consta în posibilitatea organizațiilor socialiste de stat de a utiliza bunurile în activitatea productivă sau social-culturală, nu spre folosul lor, ci în conformitate cu scopurile pentru care ele au fost create și pentru îndeplinirea sarcinilor de plan. În exercitarea acestui atribut, titularul putea să culeagă fructele, productele și veniturile bunului, dobândind asupra lor un drept de administrare directă,căci fructele și veniturile acestor bunuri nu le aparțineau lor, ci statului, care era proprietarul unic al acelor bunuri(19).

Dreptul de dispoziție cuprinde două feluri de atribute, în cazul proprietarului: dreptul de dispoziție materială, adică de a hotărî cu privire la existența materială a bunurilor, de a hotărî transformarea sau consumarea lor, și dreptul de dispoziție juridică, adică de a hotărî cu privire la existența juridică a bunurilor, dreptul de a le greva cu sarcini reale, de a le transmite, de a le înstrăina. Dispoziția materială era recunoscută organizațiilor socialiste de stat în privința mijloacelor fixe și circulante, pe care le puteau consuma în procesul de producție, însă numai în limitele necesare realizării scopului avut în vedere la înființarea lor și a realizării sarcinilor de plan ce le-au fost stabilite, dar lipsea în privința productelor. Organizația socialistă de stat nu avea un drept de dispoziție juridică decât în mod cu totul excepțional, și anume în cazul mijloacelor fixe, numai dacă ele nu mai puteau fi întrebuințate în procesele de producție, iar în privința mijloacelor circulante din sfera producției, numai atunci când, depășind nevoile curente de producție, ele erau excedentare.

Esențial de reținut este că atributele posesiei, folosinței și dispoziției de către organizațiile socialiste de stat asupra bunurilor care le erau repartizate în administrare operativă directă aveau un conținut și o finalitate proprii și un regim juridic specific, în funcție atât de scopul pentru a cărui realizare ele au luat ființă și de sarcinile de plan care le-au fost trasate, în îndeplinirea acestui scop, cât și de destinația concretă la care bunurile erau afectate în patrimoniul acestor organizații, în conformitate cu specificul activității fiecăreia dintre ele. Atributele prin care se exercita dreptul de administrare operativă directă se deosebeau, prin aceasta, de posesia, folosința și dispoziția din cuprinsul dreptului de proprietate(20).

După schimbarea sistemului politic al regimului comunist din anul 1989, deschiderea spre economia de piață și "dezghețarea" circuitului civil au impus transformarea fostei proprietăți socialiste de stat în proprietate privată(21) . În acest nou context socio-economic a fost adoptat unul dintre principalele acte normative care au marcat începutul reformei pe plan economic în România, și anume Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat în regii autonome și societăți comerciale(22) . Pe baza acestei legi, proprietatea de stat asupra mijloacelor fixe și a mijloacelor circulante a fost transferată în patrimoniul regiilor autonome și a societăților comerciale, ca primă etapă a "dezetatizării" economiei naționale, prin reorganizarea entităților juridice care exercitau anterior asupra bunurilor un drept de administrare operativă directă(23) .

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 15/1990, " (u) nitățile economice de stat, indiferent de organul în subordinea căruia își desfășoară activitatea, se organizează și funcționează, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi, sub formă de regii autonome sau societăți comerciale" [art. 1 alin. (1) ], iar "bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu" [art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990](24) .

* Extras din Analele Universității de Vest din Timișoara - Seria Drept nr. 2/2016.

(1) A se vedea, de exemplu, C. Ap. București, dec. civ. nr. 214/A din 22 martie 2010 - publicată pe www.jurisprudenta.com › Bucuresti › Curtea de Apel București.

(2) Date disponibile online la adresa: http://www.scritub.com/stiinta/drept/TEORIA-DOMENIULUI- PUBLIC-IN-DO61385.php.

(3) http://www.scritub.com/stiinta/drept/TEORIA-DOMENIULUI- PUBLIC-IN-DO61385.php.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...