Universul Juridic nr. 4/2015

O privire critică asupra operațiunii desfacerii adopției (II). Reglementarea legislativă actuală
de Duman Mircea

02 aprilie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

3. Desfacerea adopției în reglementarea legislativă actuală

Codul civil actual prevede patru cazuri în care adopția poate fi desfăcută(1) : desfacerea de drept a adopției [art. 476 alin. (1) coroborat cu art. 462 alin. (2) lit. a) ], desfacerea facultativă a adopției [art. 476 alin. (2) C. civ.] și desfacerea (cu titlu de sancțiune) la cererea adoptatorului, respectiv a adoptatului (art. 477 și art. 478 C. civ.).

Importanța reglementării desfacerii adopției reiese și din împrejurarea că art. 462 alin. (1) C. civ. interzice adopția simultană sau succesivă a aceleiași persoane de către mai mulți adoptatori [cu excepția cazului în care aceștia sunt soț și soție - art. 462 alin. (1) C. civ.], pentru a nu se ajunge la relații de filiație civilă multiplicate sau multiplicabile la nesfârșit și, în ceea ce îl privește pe adoptat, la "disiparea periculoasă a responsabilităților legate de ocrotirea părintească care s-ar înfăptui într-o formulă ce nu are legătură cu principiul creșterii și educării copilului într-un mediu familial"(2) . Prin excepție însă, este permisă adopția succesivă în cazul încetării din orice motiv a adopției anterioare [art. 462 alin. (2) lit. b) C. civ.].

În lipsa unui suport legal sau, cel puțin, doctrinar, nu ne rămâne decât să recunoaștem, la nivel teoretic, caracterul limitativ al prevederii cazurilor de desfacere a adopției în Codul civil. În cele ce urmează vom expune respectivele cazuri, dar vom arăta și faptul că desfacerea adopției nu este pe atât de restrictivă pe cât s-ar vedea din afară. Cu toate acestea, acolo unde există reglementat un caz special de desfacere a adopției, interpretarea ce se va da textului legal va trebui să fie strictă, în acord cu principiul exceptio est strictissimae interpretationis.

3.1. Desfacerea de drept a adopției este determinată de încuviințarea unei noi adopții a aceluiași adoptat, ulterior decesului adoptatorului sau soților adoptatori [art. 476 alin. (1) coroborat cu art. 462 alin. (2) lit. a) C. civ.]. Adopția anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de încuviințare a noii adopții. Întrucât legea nu distinge după cum adoptatul este minor sau major, trebuie să admitem că desfacerea adopției îi poate privi pe ambii.

Așa cum se poate observa din prevederea legală mai sus evocată, pentru a opera acest caz de desfacere a adopției, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:

a. decesul părintelui sau al părinților adoptatori. Prin urmare, dacă adopția a fost încuviințată față de un singur părinte adoptiv, desfacerea presupune decesul acestuia, iar dacă adopția s-a făcut de către soți, concomitent sau succesiv, desfacerea de drept poate interveni doar dacă au decedat ambii părinți adoptivi.

În doctrină(3) s-a pus în discuție în ce măsură în cazul adopției copilului firesc al celuilalt soț, dacă ambii decedează, o nouă adopție este admisibilă. În această situație, răspunsul nu poate fi decât afirmativ, fiind îndeplinită condiția instituită de art. 462 alin. (2) lit. a) pentru desfacerea adopției anterioare. Mai problematică este situația în care doar unul dintre aceștia decedează. Trebuie să admitem că adopția va putea fi încuviințată față de soțul părintelui firesc recăsătorit, întrucât este îndeplinită literalmente condiția prevăzută de art. 462 alin. (2) lit. a) C. civ. - decesul adoptatorului. Pe de altă parte, atunci când părintele decedat este cel firesc, prin aplicarea art. 462 alin. (1) C. civ., o adopție subsecventă inițiată de soțul părintelui adoptiv va putea fi încuviințată, fără a se mai da efect în niciun fel art. 462 alin. (2) lit. a) C. civ.

Aceeași autoare(4) mai sus citată apreciază că, printr-un exercițiu de interpretare în spiritul interesului superior al copilului, o nouă adopție va putea fi încuviințată și în cazul decesului doar a unuia dintre părinții adoptivi. Nu putem fi de acord cu o astfel de interpretare, deoarece, așa cum am arătat încă de la început, în situația în care Codul civil reglementează expres un caz de desfacere a adopției, acesta va fi interpretat în mod restrictiv, în acord cu principiul exceptio est strictissimae interpretationis;

b. încuviințarea unei noi adopții. Dacă nu se va cere o nouă adopție sau dacă adopția succesivă nu este încuviințată de instanță, adopția anterioară nu va fi desfăcută și își va produce în continuare efectele.

În cazul desfacerii de drept a adopției, efectele care se produc sunt cele ale adopției subsecvente. Astfel, legăturile de rudenie civilă anterioare ale adoptatului față de fostul sau foștii adoptatori se desfac și se nasc în același timp noile legături de rudenie adoptivă.

3.2. Desfacerea facultativă a adopției. Conform art. 476 alin. (2) C. civ., adopția poate fi desfăcută în cazul în care față de adoptat este necesară luarea unei măsuri de protecție prevăzute de lege și doar dacă desfacerea adopției este în interesul superior al copilului. În acest caz, adopția se consideră desfăcută la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care se dispune măsura de protecție, în condițiile legii.

Din textul legal evocat mai sus reies două condiții cumulative ale desfacerii adopției:

a. să fie necesară luarea unei măsuri de protecție în privința adoptatului. Cum este ea reglementată, în acest caz, desfacerea adopției este accesorie luării unei măsuri de protecție. În doctrină(5) s-a arătat că desfacerea facultativă a adopției are în vedere îndeosebi acele situații în care nevoia instituirii unei măsuri de ocrotire a copilului are ca sursă modul defectuos în care adoptatorul exercită autoritatea părintească. De asemenea, art. 472 C. civ. prevede că decăderea părintelui adoptator din drepturile părintești poate fi urmată, în consens cu interesul superior al copilului, de o măsură de protecție a acestuia;

b. desfacerea adopției să fie în interesul superior al copilului. Oportunitatea și temeinicia desfacerii adopției vor fi apreciate de instanța de tutelă. Astfel, este posibilă și menținerea adopției, chiar dacă s-a decis luarea unei măsuri de protecție a copilului. Minorul care a împlinit 10 ani va fi obligatoriu ascultat, iar opinia sa va fi avută în vedere potrivit cu vârsta și gradul său de maturitate [art. 264 alin. (1) și (2) C. civ.].

În ceea ce privește desfacerea facultativă a adopției, trebuie să existe o statuare expresă în acest sens în hotărârea judecătorească, deoarece hotărârea privește în principal luarea unei măsuri speciale de protecție a minorului adoptat(6).

3.3. Desfacerea adopției la cererea adoptatorului. Dreptul adoptatorului de a cere desființarea adopției este o premieră în legislația românească(7) . Conform art. 477 alin. (1) C. civ., "adopția poate fi desfăcută la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, dacă adoptatul a atentat la viața lor sau a ascendenților ori descendenților lor, precum și atunci când adoptatul s-a făcut vinovat față de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin doi ani".

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...