Universul Juridic nr. 10/2015

Natura juridică a publicității legale și a cărților funciare (I)
de Nemeti Dan

19 octombrie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Scopul cel mai general al publicității legale este de a informa publicul. Publicitatea legală este reglementată în materii în care legiuitorul consideră că este necesar ca unele informații să fie aduse la cunoștință publică.

Obiectul publicității legale constă în publicitatea drepturilor, actelor și faptelor privitoare la starea și capacitatea persoanelor, cele în legătură cu bunurile care aparțin acestora, precum și a oricăror alte raporturi juridice (art. 18 C. civ.). Prin publicitate nu se asigură cunoașterea efectivă a situațiilor juridice ci cunoașterea reputată a actelor, faptelor și situațiilor juridice, iar de această cunoaștere legea leagă anumite consecințe juridice: opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum și a oricărui alt raport juridic supus publicității, soluționează conflictele de drepturi prin stabilirea rangului acestora sau condiționează constituirea drepturilor sau efectele lor juridice (art. 20 C. civ).

Efectele publicității sunt asemănătoare prezumțiilor legale. Legea stabilește că o situație juridică înscrisă în sistemul de publicitate legală e reputată a fi cunoscută de toată lumea, arătându-ne că, în condițiile în care un drept, act sau fapt a fost înscris într-un registru public, se prezumă că el există, cât timp nu a fost radiat sau modificat în condițiile legii, iar în cazul în care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezumă că el nu există (art. 21 C. civ.).

Acest tip de cunoaștere reputată este baza sistemului de publicitate legală. Cunoașterea efectivă, în raport cu publicitatea, nu produce consecințe juridice decât în situațiile în care lipsește publicitatea confortativă, adică nu este legată de publicitate însăși nașterea dreptului, iar terții nu pot să invoce inopozabilitatea actului dacă se dovedește că l-au cunoscut efectiv pe altă cale (art. 22 C. civ.). Cunoașterea efectivă, pe de altă parte, nu produce niciun efect juridic în situațiile în care legea arată că nu poate fi suplinită lipsa de publicitate, chiar și cel care a cunoscut o anumită situație juridică, putând să invoce în favoarea lui lipsa publicității [art. 22 alin. (2) C. civ].

De aceea cunoașterea efectivă joacă un rol neînsemnat în sistemele de publicitate legală, care, așa cum vom încerca să demonstrăm în continuare, au la bază reguli și scopuri, care uneori intră în contradicție cu realitatea juridică, în scopul păstrării unui echilibru, a unei ordini de drept, a unei anumite laturi a securității juridice (statică sau dinamică), chiar și cu riscul de a deforma realitatea.

În cele ce urmează vom trata: natura juridică a sistemelor de publicitate legală (A) natura juridică a cărților funciare ca parte a sistemului de publicitate legală (B), iar apoi despre scopul publicității prin cărțile funciare (C).

A. NATURA JURIDICĂ A SISTEMELOR DE PUBLICITATE LEGALĂ

Sistemele de publicitate legală

Scopul publicității legale este, așa cum am arătat, acela de a asigura cunoașterea unor acte, fapte sau situații juridice(1) fiind "organizată în vederea ocrotirii interesului general de realizare a securității juridice a tuturor cetățenilor"(2).

Sistemul de publicitate legală poate fi definit ca un set de reguli care au ca scop aducerea la cunoștința participanților la circuitul civil a unei anumite situații juridice, cu efecte confortative sau atributive pentru subdobânditorul unui anumit drept.

Publicitatea legală produce efecte pe trei paliere:

a) Asigură o evidență a actelor, faptelor și situațiilor juridice. Evidența se referă atât la persoane în sine, fizice și juridice, cât și la bunurile care aparțin persoanelor private.

b) Protejează terții prin asigurarea opozabilității drepturilor. Sistemele care asigură opozabilitatea drepturilor sunt cele confortative de drepturi și atributive (constitutive) de drepturi. S-a spus că organizarea opozabilității prin sistemele de publicitate legală, precum și condiționarea opozabilității de anumite formalități "constituie breșa pe care dreptul modern a realizat-o în regula opozabilității de plin drept"(3). Cu alte cuvinte, drepturile, actele și situațiile juridice sunt opozabile de plin drept, iar organizarea acestora prin sisteme de publicitate legală nu ar fi avut ca scop garantarea opozabilității față de terți, ci satisfacerea unui interes general, precum și satisfacerea altor scopuri, cum ar fi protecția creditului.

c) Soluționează conflictele de drepturi dintre mai multe persoane care se consideră îndreptățite atât cu privire la drepturile reale imobiliare (cartea funciară) cât și la drepturile reale mobiliare (garanții) sau chiar asupra transferului creanțelor [1583 alin. (2) C. civ. - AEGRM].

Diferența dintre sistemele informative, de evidență și cele confortative este dată de posibilitatea acestora din urmă ca prin efectul opozabilității să contribuie la soluționarea conflictelor de drepturi între mai mulți titulari aparent îndreptățiți(4). Când se strămută un drept supus publicității, într-un sistem de publicitate confortativ, în favoarea a două persoane, va avea câștig de cauză cel care va îndeplini primul formalitățile de publicitate. Într-un astfel de sistem, publicitatea nu poate să aibă nicio influență asupra dreptului dobândit, efectele ei fiind doar de opozabilitate față de terți. Cu toate acestea, deși între părți transferul dreptului a operat de la data încheierii actului, sau formării acordului de voință, tranșarea conflictului dintre cei doi se soluționează printr-o regulă de opozabilitate, care este destinată terților, iar nu părților, astfel că publicitatea poate să modifice și drepturile substanțiale. Prin maniera de tranșare a conflictului cu ajutorul publicității se încălcă principiul priorității, potrivit căruia ar trebui să aibă întotdeauna prioritate cel care a dobândit primul - prior tempore, potior iure. Sistemele de publicitate nu își păstrează astfel neutralitatea față de drepturile subiective, ci intervin prin modificarea sau chiar stingerea unor drepturi, neținând seama de regulile dreptului substanțial, prin mecanisme proprii care sunt străine de mecanismele de formare a dreptului însuși.

Publicitatea legală are inconvenientul major că, în toate domeniile, s-a suprapus peste sistemul juridic preexistent și are astfel aspectul unui "corp străin"(5). De aceea s-a spus că sistemul de publicitate legală se înfățișează sub două aspecte: de instituție civilă și instituție de poliție, acesta având rolul de a proteja interesele private ale părților și interesele publice ale terților și ale statului(6).

Publicitatea legală este într-o continuă dezvoltare, aplicându-se chiar și la situații juridice care nu au nevoie de regulile acesteia pentru a putea funcționa, dublând alte forme de publicitate definite de lege.

Sistemele de publicitate sunt necesare în vederea soluționării conflictelor de drepturi între titularii unor drepturi reale, principale sau accesorii(7), pentru că drepturile reale trebuie executate în natură, prin transferul proprietății și predarea bunului. Se pare că metoda de rezolvare a conflictelor de drepturi prin publicitate este mult mai facilă, legiuitorul optând pentru această soluție și cu privire la drepturile personale, deși regulile prior tempore, potior iure, plata nedatorată, răspundere contractuală etc. ar fi fost suficiente pentru rezolvarea situației.

Publicitatea se extinde astfel la multe situații juridice pentru care existau și există în continuare alte reguli de tranșare a conflictelor reglementate de lege, cu care intră în conflict sau pe care regulile de publicitate legală le nesocotesc.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...