Universul Juridic nr. 2/2016

Natura juridică a creanței de participare în cadrul regimului separației de bunuri
de Gita Oana

08 februarie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Introducere

Din multitudinea instituțiilor nou reglementate în Codul civil una dintre cele mai controversate o considerăm a fi creanța de participare. De ce? Pentru că se regăsește reglementată lapidar și solitar într-un loc în care niciun alt sistem de drept european nu s-a gândit să o plaseze, în cadrul regimului separației de bunuri. Ne aflăm astfel într-o situație particulară în care legiuitorul român prevede un regim matrimonial convențional, de sorginte separatistă, căruia în momentul lichidării îi aplică o notă amplă de comunitarism.

În principal, creanța de participare este caracteristică regimului matrimonial al participării la achiziții, un regim matrimonial mixt, aflat la confluența regimurilor comunitariste cu cele separatiste. Doctrina a fost chiar divizată în sensul că unii autori(1) au considerat că acest regim este unul de sine stătător în cadrul căruia legiuitorul a înțeles să garanteze independența soților din punct de vedere patrimonial, regăsind patrimonii separate, până la momentul lichidării acestui regim când este aplicat calculul acestei creanțe de participare și predomină caracterul comunitar, prin încercarea de protejare a soțului ce are o masă de achiziții inferioară. Pe de altă parte, alți autori(2) au opinat că nu este vorba decât despre o varietate a regimului separației de bunuri, fapt care l-a condus poate pe legiuitorul român să adopte un regim matrimonial "hibrid" al separației de bunuri cu o modalitate de lichidare specifică regimului participării la achiziții și având ca reper creanța de participare. Problema cea mai importantă apare când, sporind atenția asupra acestui regim astfel constituit, ne dăm seama că și efectele juridice pe care le produce sunt de tip "mutant".

În încercarea de a descoperi soluții pentru aceste probleme propunem studiului această instituție a creanței de participare.

2. Aspecte noționale și de reglementare

Creanța de participare ca mod de lichidare a regimului participării la achiziții își are cumva originile în dreptul suedez, când odată cu adoptarea Legii din 11 iunie 1920, acest regim a devenit regimul matrimonial legal în Suedia(3) . De altfel, de la acest moment putem observa că majoritatea țărilor nordice tind către adoptarea acestui regim, ca regim matrimonial legal: Norvegia, Finlanda, Germania. Trebuie să subliniem că inclusiv sistemul juridic ce a constituit model - Codul din Québec - pentru Codul civil român din 2011 are ca regim matrimonial legal participarea la achiziții. Îl regăsim și în alte state (Franța, Spania etc.) reglementat ca regim convențional pentru care viitorii soți/soții pot opta.

Creanța de participare, alături de regimul matrimonial a cărui lichidare îi guvernează regulile - regimul participării la achiziții - a fost parte a Proiectului de Cod civil din 2000. Cu toate acestea, nu a fost niciodată prezent în legislația noastră, legiuitorul român renunțând la acest regim, considerat greoi și complicat și neavând un fundament real în istoria juridică și socială românească(4).

Chiar dacă regimul comunității de achiziții nu se află reglementat în sistemul juridic românesc, regăsim, paradoxal, reglementată creanța de participare. Acest fapt a și dat naștere unei controverse în doctrina națională, unii autori(5) fiind de părere că prin reglementarea acestei instituții, legiuitorul a prevăzut, indirect un nou regim matrimonial: participarea la achiziții. O altă parte a doctrinei(6), la care ne raliem, opinează către reglementarea unui regim de separație de bunuri ce are prevăzută ca modalitate de lichidare, creanța de participare.

În acest sens, trebuie să subliniem că, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. civ. în sistemul nostru juridic "viitorii soți pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separația de bunuri sau comunitatea convențională". Observăm că legiuitorul prevede expres și limitativ regimurile matrimoniale ce pot fi adoptate, în niciun caz nefăcând referire la regimul participării la achiziții. De altfel, alin. (1) al aceluiași text de lege prevede imposibilitatea de a deroga de la dispozițiile regimului matrimonial ales, ceea ce înseamnă că soții trebuie să respecte regulile instituite de regimul matrimonial, fără a avea posibilitatea de a se "juca", prin intermediul convenției matrimoniale, cu clauzele și de a constitui un alt regim matrimonial. Astfel, prin simpla plasare a acestor texte de lege în capitolul în care sunt prevăzute normele imperative ale regimului matrimonial primar reprezintă un indicativ în plus că nu avem decât trei regimuri matrimoniale prevăzute în dreptul român.

Considerând că legiuitorul român a constituit un regim hibrid prin reglementarea în cadrul regimul separației de bunuri a creanței de participare, vom proceda la analiza acesteia și la implicațiile pe care le atrage.

3. Considerarea creanței de participare - obiect și limite

Reglementată în articolul 360 alin. (2) C. civ., creanța de participare apare ca fiind un mod de lichidare a regimului matrimonial sub forma egalării patrimoniilor soților, prin divizarea diferenței valorice dintre masele lor de achiziție, divizare ce potrivit legii se face în cote egale. Pe de altă parte, pe lângă această fundamentare legislativă, cotele de calculare a creanței de participare pot fi dezvoltate și pe voința concordantă a soților, adică, potrivit unei clauze convenționale (așa cum reiese din teza finală a textului de lege anterior citat).

Oricare dintre aceste două afirmații atrage după sine efecte extrem de complexe. Prima ne conduce către întrebarea: Ce caracter are această creanță de participare: sancționatoriu sau compensatoriu?

Cea de-a doua atrage după sine problema constituirii unei astfel de clauze convenționale ce poate reprezenta o donație indirectă între soți având ca efect fraudarea intereselor terților sau avânzilor-cauză. În aceste condiții ne întrebăm dacă potrivit legislației actuale putem limita voința soților în cazul constituirii unei astfel de creanțe? Poate avea creanța de participare natura unei clauze penale?

Pornind de la analiza reglementării creanței de participare potrivit art. 360 alin. (2) C. civ. "părțile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în funcție de masa de bunuri achiziționate de fiecare dintre soți în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanța de participare".

Un element neidentificat însă în această ecuație, o așa-zisă necunoscută o reprezintă masa de achiziții. Din ce este alcătuită masa de achiziții? Privind către sistemul de drept francez, ce are o influență incontestabilă asupra elementelor sistemului juridic românesc, observăm că masa de achiziții este determinată prin scăderea patrimoniului originar din patrimoniul final al fiecăruia dintre soți(7). În mod evident trebuie determinată compoziția fiecăruia dintre aceste patrimonii. Din ce sunt ele constituite? Care bunuri ale fiecăruia dintre soți se regăsesc în care patrimoniu?

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...