Universul Juridic nr. 2/2016

Considerații privind încheierea logodnei în Codul civil român
de Motica Oana

03 februarie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Deși actualul Cod civil al României reglementează logodna, aceasta nu a fost dată uitării de către membrii societății, care, chiar dacă nu au fost ocrotiți de norme legale în acest sens, și-au făcut promisiuni de căsătorie. Este posibil ca acesta să fie unul dintre argumentele pentru care legiuitorul român a ales să acorde o importanță sporită logodnei, readucând-o astfel în întâmpinarea vieții de familie care se naște ca urmare a încheierii căsătoriei. Astfel că, după o absență destul de lungă din cadrul legislativ al țării noastre, logodna este actualmente reglementată de Codul civil în Cartea a II-a - Despre familie, Titlul II, Capitolul I, art. 266-270, unde se regăsesc definiția dată de legiuitor acestei instituții de drept, condițiile care trebuie respectate pentru încheierea sa valabilă și ce se întâmplă în cazul ruperii sale abuzive.

Așadar, logodna nu reprezintă un element de noutate în ceea ce privește normele de drept din țara noastră, aceasta fiind în trecut reglementată în Codul Calimach, potrivit căruia logodna reprezenta "făgăduința pentru următoarea însoțire". Astfel că existau două situații care se puteau întâlni la acea vreme cu privire la această "făgăduință", în sensul că putea fi desăvârșită cu consimțământul viitorilor logodnici, care trebuiau să aibă minimum 14 ani bărbatul și minimum 12 ani femeia, precum și cu încuviințarea părinților lor(1). Pe de altă parte însă, atunci când logodna se înfățișa sub forma unei tocmeli însoțite de o dare de arvună, aceasta era nedesăvârșită, fapt care nu implica în mod obligatoriu încheierea unei căsătorii(2).

Legiuirea Caragea constituie un alt izvor de drept al logodnei, care o definea ca fiind "mai întâi cuvântare de tocmeală a nunții". Ceea ce este foarte interesant de observat în cuprinsul acestor prevederi legale de la vremea respectivă este faptul că logodna se considera desfăcută în cazul în care logodnicii nu se căsătoreau în cel mult 3 ani de la data încheierii logodnei. Chiar dacă aceste dispoziții se aplicau cu multă vreme în urmă, ruperea logodnei obliga foștii logodnici "să dea înapoi, cu osândă de pagubă sau fără osândă, arvunele, adică darurile logodnei". În această privință, erau de asemenea reglementate și cazurile în care logodna putea fi desfăcută, un exemplu în acest sens fiind situația în care unul dintre logodnici sau chiar amândoi doreau să urmeze viața monahală.

În ceea ce privește dimensiunea socială și juridică a instituției de drept a logodnei, considerăm că demersul legiuitorului în vederea introducerii acesteia în cadrul Codului civil din 2009 are un important impact asupra celor care se află sub incidența unei promisiuni de căsătorie. Din acest punct de vedere apare ca necesară o protecție legală a acestor veritabile subiecte de drept, cu preponderență sub aspectul material, întrucât din punct de vedere al libertății persoanei(3) nimeni nu va putea fi constrâns să încheie o căsătorie, nici măcar atunci când în prealabil, a încheiat o logodnă.

Datorită faptului că doctrina abunda în definiții privind logodna(4), legiuitorul Codului civil din 2009 a tranșat această problemă în sensul că a specificat în cuprinsul art. 266 C. civ. faptul că logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria.

În doctrină s-a remarcat faptul că, atunci când se vorbește despre logodnă, acest termen comportă o triplă accepțiune(5):

Logodna - instituție juridică, cuprinzând totalitatea normelor juridice care o reglementează din punct de vedere legal;

Logodna ca act juridic civil, încheiat de către bărbatul și femeia care își promit reciproc că se vor căsători;

Logodna ca statut juridic al persoanelor logodite.

Din punct de vedere al naturii sale juridice, logodna a fost privită în literatura de specialitate fie ca un act juridic sui generis(6), fie ca un fapt juridic(7). în ceea ce ne privește suntem de părere că aceasta are natura unui act juridic sui generis, datorită faptului că acele persoane care încheie o logodnă au un statut juridic legal aparte, precum și datorită faptului că legiuitorul Codului civil a înțeles să supună încheierea valabilă a logodnei acelorași condiții de fond care privesc încheierea valabilă a căsătoriei, cu excepția avizului medical și a autorizării instanței de tutelă(8). Prin identitate de rațiune, logodnei încheiată cu încălcarea acestor condiții i se va aplica aceeași sancțiune ca și în cazul căsătoriei încheiate cu nerespectarea condițiilor de fond, respectiv sancțiunea nulității, specifică exclusiv actelor juridice.

Tot ca un argument care sprijină ideea că logodna este un act juridic sui generis este și faptul că legiuitorul a reglementat în mod expres faptul că, în cazul în care se stipulează o clauză penală în caz de rupere a logodnei, aceasta va fi considerată nescrisă, cunoscut fiind faptul că o clauză penală este accesorie numai unui act juridic, nicidecum unui fapt juridic.

Din prevederile Codului civil se desprind și caracterele juridice ale logodnei.

Astfel că:

Logodna este consensuală, caracter care reiese chiar din definiția dată de legiuitor acestei instituții, potrivit căreia logodna reprezintă promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria(9), fără ca prin norma legală să se impună o anumită formalitate în acest sens, motiv pentru care ea se poate realiza prin simplul acord de voință al părților(10).

Logodna se încheie până la căsătorie și încetează la data încheierii acesteia. Așa cum am putut observa, în vechile reglementări în materie, căsătoria era necesar a se încheia într-un anumit termen de la data încheierii logodnei, aspect care în actuala reglementare nu se regăsește, momentul încheierii căsătoriei fiind lăsat la aprecierea părților. Din acest punct de vedere, logodnicii au o mai mare libertate de a alege, putându-și păstra acest statut juridic atât cât consideră de cuviință.

Logodna este liber consimțită, pentru încheierea sa valabilă fiind necesar ca părțile să-și exprime consimțământul în mod liber și neviciat(11).

Logodna se poate încheia numai între un bărbat și o femeie, nefiind admisă sau recunoscută de lege o logodnă încheiată între două persoane de același sex. Acest lucru se datorează tocmai scopului pe care îl are logodna, și anume acela de a încheia în viitor o căsătorie, care la rândul său se încheie în vederea întemeierii unei familii. Suntem de părere că, ori de câte ori o logodnă se va încheia în alt scop decât cel menționat, aceasta va putea fi lovită de nulitate pentru fictivitate, opinie împărtășită și de alți autori(12).

Logodna este monogamă, în acest sens, niciunul dintre logodnici neavând dreptul de a fi logodit în același timp cu mai multe persoane, întrucât în astfel de situații ar interveni nulitatea logodnei pentru încălcarea condițiilor de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă, potrivit art. 266 alin. (2) C. civ. în doctrină s-a remarcat faptul că, deși condiția monogamiei trebuie respectată atât în ceea ce privește încheierea unei căsătorii, cât și a unei logodne, din punct de vedere al sancțiunilor, legiuitorul a înțeles să sancționeze mai grav încălcarea acestei cerințe în cazul căsătoriei (căsătoria fiind afectată de nulitate, iar cel care a încheiat o nouă căsătorie fiind căsătorit, urmează a fi condamnat potrivit legii penale pentru infracțiunea de bigamie)(13).

Logodna se întemeiază pe egalitatea în drepturi și obligații a celor doi logodnici, și în această materie legiuitorul punând accentul pe principiul de drept al egalității dintre bărbat și femeie, garantat de art. 16 alin. (1) din Constituția României.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...