Universul Juridic nr. 6/2015

Luarea de mită în noul Cod penal
de Dinuica Doinel

24 iunie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Introducere.

În noul Cod penal, infracțiunea de luare de mită este prevăzută în art. 289 C. pen., în două variante tip.

În prima variantă tip [art. 289 alin. (1) C. pen.], infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri(1) .

În a doua variantă tip [art. 289 alin. (2) C. pen.], infracțiunea de luare de mită constă în fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), respectiv de un funcționar public asimilat. În această variantă, fapta constituie infracțiune numai dacă este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Pe lângă cele două variante tip, infracțiunea de luare de mită mai prezintă o variantă atenuată și o variantă agravată, care sunt prevăzute separat.

Varianta atenuată este prevăzută în art. 308 alin. (1) C. pen. și se poate reține, dacă fapta este săvârșită de o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice. În acest caz, potrivit art. 308 alin. (2), limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Varianta agravată este prevăzută în art. 7 din Legea nr. 78/2000(2) și se poate reține, dacă fapta este săvârșită de o persoană care: a) exercită o funcție de demnitate publică; b) este judecător sau procuror; c) este organ de cercetare penală sau are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor; d) este una dintre persoanele arătate în art. 293 C. pen., respectiv un membru al unei instanțe de arbitraj. În acest caz, potrivit art. 7 din Legea nr. 78/2000, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

În Codul penal anterior, infracțiunile de corupție (luarea și darea de mită, traficul de influență și primirea de foloase necuvenite) nu formau un grup distinct, ci erau incluse în grupul infracțiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

În ce privește infracțiunea de luare de mită, aceasta era prevăzută în art. 254, într-o variantă tip [alin. (1) ] și o variantă agravată [alin. (2) ]. Printre modificările aduse de noul Cod penal, se remarcă următoarele: introducerea celei de-a doua variante tip și mutarea variantei agravate în legea specială (art. 7 din Legea nr. 78/2000), unde a fost completată cu noi elemente circumstanțiale; introducerea, în art. 308 C. pen., a unei variante atenuate comune tuturor infracțiunilor de corupție și de serviciu; renunțarea la una dintre modalitățile alternative de comitere a faptei, aceea constând în nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase, precum și introducerea sintagmei pentru sine sau pentru altul, prin care s-a extins sfera beneficiarilor mitei (unii autori vorbesc despre apariția unui "beneficiar terț al mitei"(3) ).

În ce ne privește, credem că, dintre toate acestea, singura modificare justificată o constituie renunțarea la modalitatea constând în nerespingerea promisiunii de mită (în opinia noastră, era o exagerare să se pretindă funcționarului să ia atitudine împotriva simplei promisiuni de mită). Celelalte modificări ni se par discutabile - de exemplu, fiindcă este greu să se explice necesitatea prevederii separate, în legea specială, a variantei agravate a infracțiunii de luare de mită sau necesitatea creerii unei variante atenuate comune tuturor infracțiunilor de corupție și de serviciu.

Condiții preexistente.

Obiectul juridic. În opinia doctrinei majoritare, obiectul juridic generic al infracțiunilor de corupție, inclusiv al luării de mită, constă în relațiile sociale care asigură îndeplinirea de către funcționari a atribuțiilor de serviciu conform legii, cu onestitate, imparțialitate și obiectivitate.

După părerea noastră, infracțiunile de corupție aduc atingere unor drepturi economice fundamentale, în special dreptului la un salariu echitabil și la o remunerație egală pentru pentru o muncă de valoare egală (art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale). Însuși faptul că, în mod tradițional, mita a fost definită ca o "retribuție necuvenită" arată, credem, suficient de limpede, că faptele de luare de mită contravin dreptului la egalitate în remunerarea muncii, ca și obligației statului de a promova bunăstarea generală într-o societate democratică.

Obiectul material. Este controversat faptul dacă infracțiunea de luare de mită are sau nu obiect material.

Potrivit unei opinii, care actualmente este dominantă, infracțiunea de luare de mită și infracțiunile de corupție, în general, nu au obiect material(4). În această opinie, se consideră că banii sau bunurile primite de funcționar constituie bunuri dobândite prin săvârșirea faptei, iar nu obiectul ei material.

Într-o altă opinie, pe care o împărtășim, se consideră că obiectul material al infracțiunii de luare de mită îl constituie "mita", adică banii sau alte foloase pretinse ori primite de funcționar(5). După părerea noastră, această opinie este în concordanță cu definiția mitei ca "retribuție necuvenită".

Pornind de la această premisă, trebuie să adaugăm unele precizări.

Astfel, trebuie să precizăm că, prin "bani" se înțeleg, în mod exclusiv, monedele cu putere circulatorie, indiferent dacă e vorba de monedă națională sau străină. Banii ieșiți din uz nu constituie "bani", în sensul art. 289 C. pen.; ei pot constitui, cel mult, un alt folos (de exemplu, o colecție numismatică).

Prin "alte foloase" se înțelege orice avantaj sau beneficiu, altul decât acela constând în bani. În legătură cu formula "alte foloase" există o controversă mai veche: o parte a doctrinei consideră că este obligatoriu ca folosul fie material, evaluabil în bani, în timp ce o altă parte a doctrinei consideră că folosul poate fi atât material (patrimonial), cât și moral (nepatrimonial)(6) - de exemplu, acordarea unui titlu universitar, a unui grad militar etc. În ce ne privește, considerăm că această din urmă opinie este cea corectă. Acordarea unui titlu universitar, a unui grad militar etc. presupune nu numai existența anumitor aptitudini personale, ci și, mai ales, prestarea unei munci considerabile, de ani de zile; de aceea, în caz că asemenea avantaje au fost acordate nelegal, ele pot fi definite, de asemenea, ca o "retribuție necuvenită".

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...