Universul Juridic nr. 6/2015

Regimul sancționator aplicabil minorilor. Dispozițiile tranzitorii
de Draghici Vasile

22 iunie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Potrivit dispozițiilor Codului penal din 1969, precum și celor din Codul penal (în vigoare), regimul sancționator aplicabil minorilor este reglementat, în mod distinct, normele penale referitoare la minoritate fiind grupate în titluri separate din Partea generală a Codului penal, Titlul V, în ambele coduri.

Din acest punct de vedere, legiuitorul Codului penal (în vigoare) a adoptat concepția existentă în alte legislații penale (codurile penale rus, elvețian etc.), potrivit căreia regimul sancționator aplicabil minorilor este prevăzut în Codul penal, și nu în legi penale speciale (codurile penale francez, spaniol etc.)(1) .

Astfel, în ceea ce privește sancțiunile aplicabile minorilor în Codul penal din 1969, potrivit dispozițiilor art. 100, față de minorul care răspunde penal se putea lua o măsură educativă ori i se putea aplica o pedeapsă, ținând cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui etc.(2)

În Codul penal în vigoare - în art. 114 - se prevede că "față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate" și doar în situația în care minorul a mai săvârșit o infracțiune, în anumite condiții, sau când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, se ia o măsură educativă privativă de libertate(3) .

Astfel, legiuitorul român al noului Codul penal, în vigoare, a schimbat concepția vechii legislații penale, optând pentru aplicarea exclusivă a măsurilor educative minorilor care comit infracțiuni, chiar dacă o parte din aceste măsuri sunt privative de libertate.

Așa cum remarca profesorul universitar Costică Bulai în "Explicații preliminare ale noului Cod penal" (apărută la Editura Universul Juridic, București, 2010), această concepție a legiuitorului român nu este nouă, ea fiind folosită în perioada 1977-1994, când în vigoare era Decretul nr. 218/1977, care pentru minorii infractori prevedea ca unice sancțiuni aplicabile doar măsuri educative.

În Codul penal din 1969, potrivit dispozițiilor art. 101, față de minori puteau fi luate, ca măsuri educative: mustrarea; libertatea supravegheată; internarea într-un centru de reeducare și internarea într-un institut medical-educativ.

În ceea ce privește pedepsele, în temeiul dispozițiilor art. 109 C. pen. (1969), față de minori se puteau aplica pedepsele cu amenda sau pedeapsa cu închisoarea ale căror limite se reduceau la jumătate, fără ca minimul pedepsei să depășească 5 ani; în situația în care legea prevedea pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață minorului i se aplica închisoarea de la 5 la 20 de ani.

În același timp, dispozițiile privind aplicarea legii mai favorabile au fost tratate de legiuitor în Codul penal, în vigoare, în art. 5 și 6, în funcție de stadiul judecării cauzei penale, aceste dispoziții fiind evident aplicabile și minorilor infractori.

Totuși, legiuitorul noului Cod penal a găsit de cuviință ca, în materia regimului sancționator aplicabil minorului, să interpreteze într-un mod distinct, în anumite situații, aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, în art. 17-22 din Legea nr. 187/2012 legiuitorul a arătat că, atât în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile infractorilor minori, în situația unor pedepse, cât și în cea a unor măsuri educative sau a executării lor, interpretarea dispozițiilor referitoare la minori se face, în mod obligatoriu, potrivit voinței exprimate în aceste norme legale.

Practic, prin art. 17-22, din legea arătată anterior, au fost introduse veritabile norme autentice de interpretare, în materia aplicării legii penale mai favorabile și a situațiilor tranzitorii minorilor care au săvârșit infracțiuni înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal.

În acest sens, în art. 17 din Legea nr. 187/2012 se prevede că, atunci când se analizează aplicarea unei pedepse minorului infractor, în cursul procesului penal, cu suspendarea executării pedepsei aplicabile potrivit Codului penal din 1969, aceasta este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal.

Așadar, între o pedeapsă individualizată prin suspendarea executării și o măsură privativă de libertate legiuitorul o consideră pe cea din urmă mai favorabilă pentru minori.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...