Universul Juridic nr. 2/2017

Culpa creditorului în moderarea prejudiciului, conform Noului Cod civil
de Goicovici Juanita

12 februarie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Introducere

1. Moderarea prejudiciului - obligație a creditorului

Obligația de moderare a prejudiciului reprezintă una dintre noțiunile insolite propuse de noul Cod civil. Importată din dreptul anglo-saxon, unde este cunoscută sub expresia "mitigation of damages", aceasta se referă în esență la îndatorirea creditorului unei obligații neexecutate de a întreprinde măsuri rezonabile în vederea limitării prejudiciului care ar putea rezulta din neexecutarea de către debitor, în caz contrar prejudiciul evitabil nemaiputând fi imputat debitorului.

Spre deosebire de abordarea din vechiul Cod civil, care nu cunoștea instituția partajului de responsabilitate în ipoteza pasivității culpabile a creditorului, de natură a augmenta nejustificat valoarea prejudiciului înregistrat(1) , noul Cod civil consacră în art. 1534 obligația creditorului de moderare a pagubei: " (1) Dacă, prin acțiunea sau omisiunea sa culpabilă, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despăgubirile datorate de debitor se vor diminua în mod corespunzător. Această dispoziție se aplică și atunci când prejudiciul este cauzat în parte de un eveniment al cărui risc a fost asumat de creditor. (2) Debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligență. Creditorul poate însă recupera cheltuielile rezonabile făcute în vederea limitării prejudiciului".

Obligația de moderare a prejudiciului poate fi definită ca fiind obligația creditorului de a avea inițiativa oricăror măsuri rezonabile de natură să-i limiteze paguba rezultată din neexecutarea obligației civile/comerciale de către debitor(2).

Comportamentul creditorului nu poate rămâne irelevant pentru judecătorul confruntat cu cererea de plată a daunelor-interese, cel puțin din perspectiva stabilirii existenței raportului de cauzalitate între fapta prejudiciabilă a debitorului și prejudiciul survenit. În împrejurările în care - în chip arbitrar și conștient - creditorul permite agravarea propriului prejudiciu, indolența sa culpabilă rupe nexul cauzal dintre prejudiciu și fapta ilicită a debitorului, cu consecința privării sale parțiale de despăgubiri (pentru fracțiunea din prejudiciu care putea fi evitată).

Pe de altă parte, creditorului nu i se poate reproșa omiterea luării unor măsuri riscante, hazardate ori excesiv de împovărătoare, obligația de moderare a pagubei vizând doar măsurile rezonabile care puteau fi întreprinse de creditor.

2. Caracterul rezonabil al intervenției creditorului

În opinia noastră, este util de precizat că textul art. 1534 noul C. civ. nu se referă la obligația generală de prudență și diligență care incumbă, în materie delictuală/extracontractuală oricărei persoane, astfel încât fapta sa ilicită, săvârșită din culpă este un temei pentru angajarea responsabilității delictuale a autorului, conform art. 1349 noul C. civ.(3) .

Obligația de moderare a prejudiciului vizată de art. 1534 noul C. civ. este incidentă în situațiile în care creditorul (a cărui creanță poate avea o sursă contractuală sau delictuală) - după încălcarea obligațiilor contractuale de către debitor/după săvârșirea de către autor a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii - agravează paguba produsă ori împiedică diminuarea acesteia, printr-o atitudine care îi este imputabilă(4) . Neglijența gravă a creditorului, care a contribuit la augmentarea prejudiciului(5) , este doar una dintre fațetele culpei, ca sursă a unui partaj de responsabilitate, particularismul neîndeplinirii obligației de micșorare a pagubei rezidând, între altele, în momentul în care intervine (posterior săvârșirii, de către debitor, a faptei ilicite, și anume în perioada în care prejudiciul produs poate suferi evoluții agravante(6) ).

Criteriul minimei diligențe, instaurat prin textul art. 1534 noul C. civ.(7), este deosebit de important, întrucât creditorului, pentru recuperarea integrală a prejudiciului, nu i se cer eforturi excepționale și nerezonabile, ci doar luarea de măsuri pe care nivelul normal al diligenței le-ar fi presupus(8).

Moderarea prejudiciului devine, astfel, o obligație a creditorului, întrucât în baza art. 1534 noul C. civ., orice prejudiciu care ar fi putut fi evitat printr-o minimă diligență este un prejudiciu imputabil celui care l-a suferit (sau l-a tolerat)(9) . Moderarea pagubei nu reprezintă însă un apel la diligență excepțională adresat creditorului, căruia textul legal comentat îi solicită doar eforturi rezonabile de diminuare a prejudiciului. Criteriul caracterului rezonabil al măsurilor întreprinse nu reclamă ca eforturile depuse de creditor să se fi dovedit, cu necesitate, cele mai inspirate economic sau să fi fost întotdeauna încununate de succes. Astfel, creditorul nu este dator să întreprindă măsuri ce ar presupune costuri exorbitante și nici să procedeze la denunțarea unilaterală a altor contracte, doar pentru a reduce paguba rezultată din neexecutarea respectivului contract de către debitorul său.

Caracterul rezonabil al eforturilor depuse de creditor este apreciat de la caz la caz de către instanța de judecată, în funcție de circumstanțele speței(10).

* Extras din revista Analele Universității de Vest din Timișoara - Seria Drept nr. 1/2015, Ed. Universul Juridic, București, 2015.

(1) În exemplul utilizat de Domat, viticultorul care - în contextul nelivrării la timp a instalațiilor de recoltare de către vânzător - omite să închirieze alte instalații în acest interval, compromițându-și astfel recolta anuală (supusă înghețului), nu-i poate imputa debitorului său contractual distrugerea recoltei, întrucât prejudiciul suportat este atașat, într-un asemenea caz, mai degrabă pasivității frapante a creditorului, decât neexecutării de către vânzător a obligației inițiale de predare la termen a lucrului vândut. În atare situații, neexecutarea de către debitor a îndatoririlor contractual asumate nu explică în mod direct surveniența pagubei suplimentare, provenite din neglijența impardonabilă a creditorului de a se interesa de diminuarea prejudiciului înregistrat. - a se vedea Domat, Les lois civiles dans leur ordre naturel, t. V, Introduction, Secțiunea a II-a, citat după J.-P. Chazal, "L'ultra-indemnisation": une réparation au delà des préjudices directs, Note, "Recueil Dalloz" 2003, Jurisprudence, p. 2327.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...