Universul Juridic nr. 2/2017

Radiografie asupra instituției logodnei în reglementarea noului Cod civil
de Moloman Bogdan Dumitru

01 februarie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Preliminarii

Apariția logodnei datează din timpuri străvechi, fiind menționată chiar în Sfânta Scriptură, în Vechiul Testament, unde era desemnată prin termenul ebraic "aras" cu semnificația de "angajament de căsătorie" sau "legământ de căsătorie".

În vechiul drept francez, logodna era considerată un contract care genera "obligația de a face", adică de a încheia căsătoria. Neîndeplinirea acestei obligații atrăgea răspunderea logodnicului vinovat, care era dator să plătească despăgubiri(1). Aidoma vechiului drept francez, și vechile noastre legiuiri, respectiv Pravila lui Matei Basarab, Pravila lui Vasile Lupu (în vigoare între anii 1652-1711), Codul Andronachi Donici (în vigoare până în anul 1817), Codul Calimach și Codul Caragea (în vigoare în perioada 1817-1832), considerau logodna un contract generator de obligații. Exempli gratia, în Codul Calimach, logodna era obligatorie, ea trebuind să fie urmată, în termen de 2-4 ani, de căsătorie. În cazuri determinate era admisă desfacerea logodnei. Logodna era astfel o stare juridică premergătoare căsătoriei. Legiuirea Caragea reglementa logodna ca "mai întâi cuvântare de tocmeală a nunții", stabilind care erau cazurile în care logodna putea fi desfăcută, precum și ce se întâmpla cu darurile făcute între viitorii soți cu prilejul încheierii logodnei, ca stare juridică premergătoare căsătoriei(2).

Codul civil de la 1864(3) nu a reglementat instituția logodnei; logodna nu s-a mai regăsit nici în Codul familiei de la 1954(4).

Legislațiile moderne, cu unele excepții, nu mai acordă valoare juridică logodnei, ceea ce înseamnă că aceasta este doar o stare de fapt, un "proiect de căsătorie", susceptibil de a fi dovedit cu orice mijloc de probă.

Noul Cod civil(5) reia o parte dintre dispozițiile anterioare anului 1954 și acordă acestei instituții câteva articole, respectiv art. 266-270 cuprinse în Capitolul I, "Logodna", Titlul II, "Căsătoria", din Cartea a II-a, "Despre familie".

2. Noțiune

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române(6), termenul "logodnă" are semnificația de ceremonie (religioasă) prin care un bărbat și o femeie se angajează să se căsătorească, respectiv o promisiune de căsătorie.

Din punct de vedere sociologic, logodna are semnificația trecerii de la celibat la căsătorie.

Noul Cod civil definește logodna ca fiind "promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria"(7) [art. 266 alin. (1)].

În literatura de specialitate, logodna a fost definită ca fiind "starea juridică facultativă, premergătoare căsătoriei, izvorâtă din promisiunea reciprocă intervenită, în condițiile legii, între un bărbat și o femeie, de a încheia căsătoria"(8); "un angajament mutual prenupțial, opțional, al viitorilor soți, convenit tocmai în perspectiva încheierii căsătoriei"(9); sau "un acord sentimental și intelectual asupra unei căsătorii viitoare, o perioadă de reflecție în care logodnicii își încearcă sentimentele și învață să se cunoască"(10).

3. Caracterele juridice ale logodnei

Instituția logodnei prezintă următoarele caractere juridice(11):

a) Logodna constituie o asociere între doi subiecți. Actul logodnei implică o uniune între cele două persoane pentru înfăptuirea unui obiectiv comun, și anume: încheierea căsătoriei.

b) Logodna poate interveni între doi subiecți de sex diferit. Intervenind ca o stare juridică anterioară mariajului, logodna înglobează această caracteristică fundamentală, fiind prohibită între persoanele de același sex. Deși premergătoare căsătoriei, logodna împrumută trăsături ale căsniciei, fiind dominată, la fel ca și aceasta din urmă, de principiul monogamiei, sens în care logodnicii nu sunt îndrituiți a încheia o altă logodnă, atâta timp cât cea precedentă nu și-a încetat efectele.

c) Logodna este consensuală. Pe cale de consecință, principiul consensualismului, atât de frecvent la încheierea actelor juridice, degajă aceleași efecte, respectiv necesitatea unui consimțământ liber, neviciat, în cunoștință de cauză etc. Spre deosebire de căsătorie, unde însăși legea fundamentală prevede posibilitatea celebrării religioase, însă numai după încheierea căsătoriei civile [art. 48 alin. (2) teza I din Constituție, republicată], la logodnă nu există o asemenea reglementare. Totuși, în mod tradițional, logodna este o instituție civilă, care, ulterior, poate fi celebrată și religios(12).

d) Logodna are o durată temporară, bine delimitată în timp - se încheie până la căsătorie. Părțile pot să convină, cu ocazia logodnei lor, asupra datei încheierii căsătoriei (în condițiile legii), după cum au libertatea să nu stabilească nimic în acest sens. Durata logodnei nu poate depăși momentul încheierii căsătoriei.

e) Logodna se întemeiază pe egalitatea în drepturi și obligații a persoanelor logodite - având la bază principiul egalității dintre bărbat și femeie care se regăsește în toate domeniile vieții sociale și care este garantat de Constituție în art. 16 alin. (1), care prevede că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

f) Logodna se încheie în scopul căsătoriei. Promisiunea reciprocă pe care și-o fac părțile vizează încheierea căsătoriei, al cărei scop este întemeierea unei familii. Cu alte cuvinte, prin încheierea logodnei nu se creează o familie, ci doar o eventuală premisă a nașterii sale.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...