Universul Juridic nr. 2/2016

Valorificarea bunurilor din patrimoniul cultural național
de Rosu Claudia

25 februarie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Preliminarii

Regimul bunurilor din patrimoniul cultural național este reglementat prin O.G. nr. 68/1994 privind protejarea patrimonialul cultural național(1) , de Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil(2) și de Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice(3) .

Prezentul studiu are ca obiect de analiză modul în care se pot valorifica bunurile mobile și imobile din patrimoniul cultural național.

Din start, menționăm că aceste bunuri se includ în categoria valorificării bunurilor cu regim de circulație special.

2. Valorificarea bunurilor din patrimoniul cultural național

2.1. Bunurile mobile din patrimoniul cultural național

Bunurile mobile din patrimoniul cultural național au primit o atenție aparte din partea legiuitorului, care a considerat că este necesar să reglementeze în mod special regimul juridic al acestor bunuri, prin Legea nr. 182/2000.

Astfel cum dispune art. 1 din Legea nr. 182/2000, se instituie regimul juridic al bunurilor aparținând patrimoniului cultural național mobil, ca parte a patrimoniului cultural național, și reglementează activitățile specifice de protejare a acestora.

Patrimoniul cultural național cuprinde, cum prevede art. 2 din Legea nr. 182/2000, ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor aflate în continuă evoluție; cuprinde toate elementele rezultate din interacțiunea, de-a lungul timpului, între factorii umani și cei naturali.

Legiuitorul a detaliat, în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 182/2000, bunurile care sunt cuprinse în patrimoniul cultural mobil, acestea fiind bunurile arheologice și istorico-documentare, bunuri cu semnificație artistică, bunuri cu semnificație etnografică, bunuri de importanță științifică, bunuri de importanță tehnică.

Bunurile aparținând patrimoniului cultural național mobil fac parte, în funcție de importanța sau de semnificația lor istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică și epigrafică, de vechimea, unicitatea sau raritatea lor, din:

a) tezaurul patrimoniului cultural național mobil (s.n.), denumit în continuare tezaur, alcătuit din bunuri culturale de valoare excepțională pentru umanitate;

b) fondul patrimoniului cultural național mobil (s.n.), denumit în continuare fond, alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru România.

Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 182/2000, bunurile culturale mobile pot fi proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale sau proprietate privată a persoanelor fizice și a persoanelor juridice de drept privat.

Asupra acestor bunuri se pot constitui, potrivit formei de proprietate, în condițiile legii, un drept de administrare sau alte drepturi reale, după caz.

Circulația bunurilor culturale mobile este reglementată în Capitolul V din Legea nr. 182/2000. În art. 33, se prevede expres că bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.

Insesizabilitatea determină inadmisibilitatea urmăririi lor de către creditor. Fiind bunuri aparținând domeniului public, ele nu pot forma obiect al executării silite.

Această dispoziție corespunde regimului juridic al proprietății publice reglementat prin art. 861 alin. (1) C. civ., care stabilește caracterele dreptului de proprietate publică (inalienabilitatea, imprescriptibilitatea și insesizabilitatea)(4) .

Efectele inalienabilității sunt: interdicția oricărei înstrăinări - bunurile nu pot fi înstrăinate nici cu titlu oneros și, cu atât mai puțin, cu titlu gratuit; imposibilitatea creării dezmembrămintelor de natură civilă - dimpotrivă, drepturile reale administrative sunt admisibile, întrucât, dat fiind caracterul lor revocabil, precar, nu sunt contrare regulii inalienabilității; imposibilitatea de expropriere(5).

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...