Universul Juridic nr. 2/2016

Diferențe de regim juridic între nulitatea totală și nulitatea parțială a actului juridic
de Gavrilescu Luiza-Cristina

14 februarie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Aspecte preliminare privind formele nulității

Încadrarea unei forme de nulitate într-o anumită categorie prezintă importanță pentru stabilirea regimului său juridic. Nulitatea unui act juridic poate fi calificată în funcție de mai multe criterii, care vor indica tratamentul aplicabil acelei forme de nulitate. Același act poate fi afectat concomitent de mai multe cauze de nulitate, între care unele pot fi de fond, altele de formă(1) . Distingem, astfel, mai multe criterii și categorii corespunzătoare. În funcție de natura interesului ocrotit prin dispoziția legală încălcată la încheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual), nulitatea poate fi absolută sau relativă - art. 1.246-1.248 C. civ. În funcție de întinderea efectelor sale, nulitatea poate fi totală sau parțială - art. 1.255-1.256 C. civ. După modul de consacrare legislativă, distingem între: nulitatea expresă și nulitatea virtuală - art. 1.253 C. civ. După felul condiției de validitate nerespectată, deosebim între nulitățile de fond - art. 1.179 alin. (1) C. civ.- și nulitățile de formă - art. 1.179 alin. (2) C. civ. După modul de valorificare, nulitățile se împart în nulitate judiciară, nulitate amiabilă și nulitate de drept - art. 1.246 alin. (3) C. civ.

2. Raportul dintre nulitatea totală și nulitatea parțială

Dintre criteriile după care poate fi clasificată nulitatea, ne vom referi în continuare la criteriul întinderii efectelor nulității, deci la distincția dintre nulitatea totală și nulitatea parțială.

Nulitatea totală este acea nulitate care desființează în întregime actul juridic, lipsindu-l de toate efectele sale, dacă prin condiția de validitate încălcată s-a adus atingere unui element esențial al actului juridic.

Nulitatea parțială este acea nulitate care desființează numai o parte dintre efectele actului juridic civil, celelalte efecte ale actului producându-se în continuare, dacă nu contravin legii.

Dintre aceste două forme de nulitate, nulitatea parțială este regula, iar nulitatea totală reprezintă excepția(2) . Astfel, conform. art. 1.255 alin. (1) C. civ.: "clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri și care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt, prin natura lor, esențiale sau dacă, în lipsa acestora, contractul nu s-ar fi încheiat".

Nulitatea totală poate interveni numai în cazul indivizibilității clauzelor actului, întrucât dacă actul cuprinde clauze referitoare la obiecte diferite, acțiunea se va limita numai la partea din act al cărei obiect este contrar normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, nulitatea fiind deci numai parțială(3). Așadar, se va căuta întotdeauna menținerea actului juridic în ființă, prin înlăturarea elementelor lipsite de valabilitate și numai atunci când aceasta nu este cu putință, actul va fi desființat în întregime.

În situația în care clauza neconformă cu legea este una esențială, de exemplu, lipsa și imposibilitatea determinării prețului într-un contract de vânzare, nulitatea va fi una totală, actul neputând subzista fără acea clauză. Această soluție este consacrată expres și în alte situații particulare, cum ar fi ipoteza unei clauze de inalienabilitate, a cărei nulitate atrage nulitatea întregului contract numai dacă a fost determinantă la încheierea sa - art. 627 alin. (3) C. civ. Dacă nulitatea este atrasă de nesocotirea condițiilor de formă cerute de lege ad validitatem sau a lipsei capacității, nulitatea nu poate fi decât totală, ambele fiind condiții de valabilitate ale contractului și nu clauze ale acestuia(4) . Bunăoară, dacă nulitatea este cauzată de nesemnarea sau nedatarea testamentului olograf, ea va lovi întreg actul.

Nulitatea parțială poate interveni doar în cadrul unui act juridic cu un conținut complex, care produce mai multe efecte, deoarece numai într-o asemenea situație s-ar putea pune problema desființării unor efecte și a menținerii altora. Spre exemplu, în cazul unui împrumut cu dobândă, dacă dobânda este mai mare decât cea permisă de lege, se va aplica nulitatea parțială și nu cea totală, desființându-se numai clauza privitoare la dobândă, dar menținându-se restul efectelor actului. Tot astfel, într-un contract de vânzare, ar putea să fie nulă numai o clauză accesorie, clauza de arvună, clauzele principale fiind valabile(5). La fel se poate raționa pentru clauzele care stipulează modalități (condiții sau termene) ilicite sau imorale: dacă acestea nu afectează esența operațiunii juridice, modalitatea va fi înlăturată, iar actul va fi considerat valabil ca act pur și simplu.

3. Delimitarea dintre clauzele care atrag nulitatea totală și clauzele care atrag nulitatea parțială

Clauzele care atrag nulitatea totală sunt acelea care îndeplinesc următoarele condiții cumulative:

- sunt contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, adică încalcă norme imperative;

- conțin obligații care, prin natura lor, sunt esențiale;

- sunt determinante pentru încheierea contractului (în absența lor contractul nu s-ar fi încheiat);

- nu sunt considerate nescrise.

Clauzele care atragă nulitatea parțială sunt acelea care întrunesc următoarele condiții cumulative:

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...