Universul Juridic nr. 1/2016

Obligațiile persoanei fizice pe parcursul desfășurării procedurii insolvenței
de Marcela Comsa

28 ianuarie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Motto:

"Fiecare om vrea să fie liber în viață, dar toți fug de consecințele libertății lor".

Mircea Eliade - "Huliganii"

1. Elemente introductive

După o perioadă de timp în care dezbaterile despre procedura insolvenței pentru persoanele fizice care nu sunt profesioniști în sensul art. 3 din Codul civil(1) , reglementată prin Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice(2) , au rămas într-un con de umbră, asistăm la revenirea în prim plan a acestui subiect.

S-a amânat prin ordonanță de urgență a Guvernului intrarea în vigoare a Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice(3) la sfârșitul lunii decembrie a anului 2015 și acum s-a adoptat Hotărârea Guvernului privind constituirea comisiilor de insolvență(4) , după ce Guvernul a adoptat un calendar de pregătire a implementării și aplicării actului normativ.

Și dacă tot avem la dispoziție un an să analizăm prevederile legale și să le cunoaștem, pentru a le înțelege propun să încercăm să acordăm atenție acestei proceduri și să ajutăm debitorii să conștientizeze că vor avea și obligații, nu doar drepturi și beneficii în procedura insolvenței, indiferent de forma ei. Ei sunt liberi să decidă în cunoștință de cauză dacă depun sau nu o cerere de declanșare a unei proceduri de insolvență, trebuie să-și analizeze obiectiv situația și să accepte restricțiile impuse de derularea unei astfel de proceduri.

S-a afirmat că dreptul intern ce reglementează procedura insolvenței persoanei fizice este "constrângător și lipsit de atenție la situația concretă familială și la drepturile debitorului"(5). Alți autori au subliniat că "procedura de faliment poate funcționa numai dacă debitorul este onest" și că nu trebuie permis ca această procedură "să fie pentru debitor un mijloc de a obține bani fără intenția de a-i înapoia, pentru că dacă s-ar proceda astfel, falimentul ar deveni o formă juridică de furt"(6). Apreciem că legiuitorul a încercat(7) să stabilească un echilibru între debitor, creditorii săi și alte persoane ce ar putea fi afectate de procedura insolvenței.

Libertatea nu înseamnă numai drepturi pentru o persoană, este "posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății"(8). Libertatea presupune și asumarea de obligații (în sensul comun de "datorie, sarcină, îndatorire"(9)) și respectarea drepturilor celorlalte persoane.

2. Buna-credință

Principala obligație a debitorului, persoană fizică consumator, aflat în insolvență, este de a-și exercita drepturile conferite de lege cu bună-credință. Acesta este un principiu general recunoscut în dreptul civil. Conform dispozițiilor art. 14 din Codul civil " (1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri". Legiuitorul a simțit nevoia să sublinieze importanța deosebită a bunei-credințe în această materie specială ce reglementează procedurile de insolvență pentru persoanele fizice.

Buna-credință trebuie să existe la data depunerii cererii de declanșare a procedurii prevăzute de lege și să se mențină pe tot parcursul derulării procedurii și după închiderea acesteia până la pronunțarea hotărârii judecătorești de eliberare de datoriile reziduale. Buna-credință este prezumată în dreptul civil român, potrivit prevederilor art. 14 alin. (2) din Codul civil.

În doctrină(10) s-a arătat că principiul bunei-credințe este conexiunea între etică și norma juridică, iar principiul juridic al bunei-credințe decurge din principiul etic al respectului reciproc între subiecții de drept egali. Atitudinea debitorului este dificil de analizat. Din acest motiv s-au prevăzut anumite fapte, situații [art. 4 alin. (4) din Legea nr. 151/2015] care conduc la prezumția de rea-credință. Majoritatea dispozițiilor instituie prezumții relative care pot fi răsturnate de debitor cu elemente obiective. Pertinent s-a subliniat că "buna-credință este în contextul legii, un standard al cărui conținut poate fi stabilit printr-o interpretare a contrario a cazurilor de excludere a debitorilor de la beneficiul procedurii"(11) .

3. Obligațiile debitorului - aspecte generale

Debitorul are drepturi, dar și obligații în procedura de insolvență și corelativ creditorii au drepturi și îndatoriri. Nu trebuie să omitem faptul că pe lângă debitor și creditori pot fi consecințe importante și față de terțe persoane, de societate în general.

De exemplu, eliberarea de datorii a unei persoane fizice ce are un credit la o bancă poate afecta codebitorul, terțul garant, care vor fi executați silit pentru diferența nerecuperată în procedură și care nu se vor mai putea îndrepta ulterior împotriva debitorului, sau alți posibili clienți, consumatori care vor obține mult mai greu un credit, cu documente multiple, dobândă suplimentară și mai multe garanții.

Dacă debitorul este exonerat de plata unei părți din datoria la întreținere față de creditorul Asociația de proprietari, aceste sume vor fi suportate de ceilalți proprietari din bloc, care, dacă vor refuza plata, vor rămâne fără apă, căldură, gaze etc. Exemplele ar putea continua cu datoriile fiscale la utilități, la alte persoane fizice, toate cu posibile consecințe pentru colectivitate.

Aceste aspecte impun reglementarea clară a obligațiilor debitorului în procedura de insolvență. El este sprijinit să se redreseze financiar, dar simpla iertare de datorii fără responsabilizarea, educarea persoanei pentru prevenirea repetării situației de supraîndatorare nu ar fi în interesul acestuia și nici al societății. Un proverb chinezesc spune că "dacă vrei să ajuți un om, nu îi dai un pește, ci îi dai o undiță și îl înveți să pescuiască". Rămâne să vedem în ce măsură actul normativ analizat reușește atingerea acestui deziderat.

Prin Legea nr. 151/2015 sunt prevăzute 3 forme ale procedurii de insolvență pentru persoanele fizice: procedura administrativă de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active și procedura simplificată de insolvență(12) . În toate aceste forme ale procedurii de insolvență s-au stabilit drepturi, dar și îndatoriri pentru debitor.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...