Universul Juridic nr. 2/2016

Dreptul la copil și drepturile copilului
de Hageanu Codruta

11 februarie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Cea de-a doua jumătate a secolului trecut, prin evoluția științei medicale a adus modificări fundamentale, spectaculoase ale filiației și ale noțiunii de familie care au născut întrebări ca: este sau nu în interesul copilului să devină subiectul unor acorduri prealabile nașterii sale și care deseori nu servesc decât dorinței adulților? Ce este mai important, dreptul la identitate al copilului sau dreptul la viață privată al adulților?

În acest context, consacrarea unui drept de a concepe poate aduce atingere interesului copilului astfel născut și drepturilor acestuia unanim recunoscute, cum sunt dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale, dreptul de a crește alături de părinții săi, dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții etc.

Dumnezeu a spus: Nu este bine ca omul să fie singur (Geneza I, 18) și a făcut pe bărbat și pe femeie, astfel că majoritatea civilizațiilor au adoptat căsătoria monogamă heterosexuală ca bază a familiei și, în final, a societății, pentru că aproape toată viața umană se desfășoară în cadrul unei familii, pornind de la familia în care ne naștem și ajungând la familia în care aducem pe lume propriii copii.

Modul în care familia este privită de societate și de sistemul juridic a cunoscut transformări spectaculoase în ultimul secol, începând cu egalizarea tratamentului copiilor legitimi și naturali(1) și continuând cu instituirea principiului egalității în drepturi a soților, liberalizarea divorțului(2), favorizarea uniunilor libere și, în unele state, chiar a uniunilor homosexuale.

Născută din dorința omului de a avea urmași, dar și din progresul științelor medicale, procrearea medical asistată (RUAM) se află la răscrucea dintre medicină și drept, presupunând imperativ stabilirea unor reguli stricte referitoare la legăturile juridice formate între persoanele implicate și copilul astfel conceput.

Evoluția spectaculoasă a geneticii și a medicinei în secolul al XX-lea a determinat apariția unor tehnici controversate din punct de vedere medical, etic, religios și juridic. Printre acestea, alături de clonare și determinarea sexului embrionilor, se includ și tehnicile de procreare medical asistată. Ca urmare, intervenția legiuitorului a devenit indispensabilă pentru a stabili limitele aplicării, condițiile generale și beneficiarii acestor proceduri.

În acest context a apărut și controversa asupra existenței sau inexistenței unui drept de a avea copii sau a dreptului de a concepe un copil. Dreptul francez nu admite conceptul de drept la copil, concept care ar autoriza folosirea tuturor mijloacelor pentru atingerea acestui scop și ar face din copil un obiect de drept. Limitele și condițiile impuse de legiuitor în legătură cu aceste proceduri au ca finalitate responsabilizarea persoanelor implicate, mai exact se urmărește atenționarea participanților la proces asupra ideii că cel ce are inițiativa conceperii artificiale a unui copil trebuie să își asume responsabilitatea creșterii lui.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a evoluat în același sens și nu a recunoscut dreptul de a concepe și de a avea copii ca pe un drept inclus sau subînțeles de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici ca implicând o obligație pozitivă a statelor părți.

Din proiectele de lege referitoare la reproducerea medical asistată, elaborate din 2004 și până în prezent, se desprinde concluzia că intenția legiuitorului român este aceea de a consacra principiul autonomiei persoanei, permițând chiar și tehnicile mamei purtătoare și mamei surogat, și nu principiul indisponibilității corpului uman, consacrat de art. 16 C. civ. francez(3) .

Noul cod civil nu reglementează tehnicile de RUAM, acestea urmând a face obiectul unei legi speciale, ci doar regimul juridic al filiației copilului conceput și născut prin RUAM cu terț donator. Din ansamblul acestei reglementări rezultă că este permisă numai RUAM prin intermediul inseminării artificiale demiexogene și exogene, fără a exista vreo referire la celelalte tehnici, inclusiv mama surogat sau mama purtătoare(4) .

Reproducerea cu terț donator este o tehnică medicală prin care un cuplu sau o femeie este ajutată să procreeze prin intermediul gameților altei persoane: fie cu spermatozoizi provenind de la un donator anonim, fie prin implantarea în uterul femeii a unui embrion obținut in vitro din ovulul altei femei. De lege lata nu se limitează recursul la o singură ramură, paternă sau maternă, putând exista situația în care întreg materialul genetic provine din afara cuplului care apelează la RUAM.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...