Universul Juridic nr. 8/2015

Infracțiunile de corupție
de Fanu-Moca Adrian

28 august 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Preliminarii

Ilicitul penal în sfera funcției publice a cunoscut mutații serioase în ultimii ani, mai ales prin particularizarea răspunderii penale în sfera combaterii corupției ca fenomen social, lupta împotriva corupției și, în special, împotriva corupției agenților puterii publice devenind o prioritate în România, fiind, totodată, clamată ca prioritate la nivelul Uniunii Europene.

În acest sens, sub egida Consiliului Europei a fost adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 Convenția penală privind corupția, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2002, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002(1) . De asemenea, statele membre ale Consiliului Europei și Comunitatea Europeană au adoptat la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 Convenția civilă privind corupția(2) , care definește în art. 2 "corupția", prin care "se înțelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct sau indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit sau promisiunea unui asemenea avantaj necuvenit care afectează exercitarea normală a unei funcții sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau al avantajului necuvenit sau al promisiunii unui asemenea avantaj necuvenit".

Codul penal din 1968(3) a reglementat în Titlul VI al Părții speciale infracțiunile care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege(4) , cele mai numeroase texte ale Codului penal regăsindu-se în cuprinsul acestui titlu, care prezintă o arie vastă de incriminări, unite prin același obiect juridic generic: "fasciculul de relații sociale a căror existență este asigurată prin apărarea unor valori sociale ca: bunul mers al organizațiilor de stat, precum și al celor obștești, interesele legale ale persoanelor, înfăptuirea justiției, siguranță circulației pe căile ferate"(5) . Astfel, acest titlu este structurat în patru capitole: "Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul" (capitolul I - art. 246-258); "Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției" (capitolul II -art. 259-272); "Infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate" (capitolul III - art. 273-278); "Infracțiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activități reglementate de lege" (capitolul II - art. 279-2811). Așa cum s-a remarcat în literatura de specialitate(6) , "deși au o mare varietate, toate aceste infracțiuni au fost cuprinse într-un singur titlu datorită trăsăturii esențiale comune, constând în aceea că, prin săvârșirea lor, se aduce atingere unor relații sociale de aceeași natură".

Avându-se în vedere evoluția fenomenului infracțional în sfera exercitării funcțiilor publice, precum și actele internaționale în această materie la care statul nostru a aderat, a fost adoptată Legea nr. 78/2000(7), act normativ care în art. 2 circumscrie scopul acestei reglementări speciale, prevăzând: "Persoanele prevăzute la art. 1(8) sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a legilor și a normelor de conduită profesională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, fără să se folosească de funcțiile, atribuțiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite".

Această lege realizează înart. 5 o clasificare a infracțiunilor care reprezintă obiectul ei de reglementare, încadrându-le în patru categorii: a) infracțiuni de corupție - cele prevăzute la art. 254-257 C. pen., la art. 61 și 82 din lege, precum și infracțiunile prevăzute în legi speciale, ca modalități specifice ale acestor infracțiuni; b) infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție - cele prevăzute la art. 10-13 din lege; c) infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție - cele prevăzute la art. 17 din lege; d) infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene - cele prevăzute la art. 181- 185 din lege(9) .

Simpla lectura a acestui tablou sinoptic reglementat de art. 5 din Legea nr. 78/2000 conducea la concluzia că sfera noțiunii infracțiunilor de corupție, în lumina scopului reglementar postulat de art. 2 din lege, nu mai era limitată la clasicele infracțiuni reglementate de art. 254-257 C. pen., acestora adăugându-li-se un număr considerabil de infracțiuni care puteau fi clasificare în categoria infracțiunilor de serviciu.

Noul Cod penal adoptat prin Legea nr. 286/2009(10) , care a intrat în vigoare, conform dispozițiilor art. 246 din Legea nr. 187/2012(11) , la data de 1 februarie 2014, reglementează în Titlul V al Părții speciale "Infracțiunile de corupție și de serviciu", acesta fiind structurat în două capitole: Capitolul I - "Infracțiuni de corupție" (art. 289-294) și Capitolul II - "Infracțiuni de serviciu" (art. 295-309).

Spre deosebire de Codul penal din 1968, care reglementa, așa cum am arătat mai sus, în Capitolul I al Titlului VI al Părții speciale, împreună, infracțiunile de serviciu și cele de corupție sub denumirea de "infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul"(12) , această abordare normativă fiind criticată încă de la publicarea Codului, apreciindu-se că "într-o clasificare perfectă capitolul ar fi trebuit să cuprindă numai infracțiunile de serviciu, dar exigențele unei perfecte clasificări nu au putut fi respectate, deoarece strânsa legătură pe care o au cu atribuțiile de serviciu a impus ca și infracțiunile în legătură cu serviciul să fie incluse în acest capitol"(13) .

Codul penal din 2009, restabilind ordinea valorilor sociale ocrotite de legea penală și, pe cale de consecință, ordinea incriminărilor, a realizat acest deziderat prin reglementarea în Titlul V al Părții speciale a celor două capitole, ordinarea infracțiunilor prin așezarea într-o poziție reglementară preeminentă a infracțiunilor de corupție fiind generată de importanța dată procesului de combatere a corupției, atât în România, cât și în contextul social-politic european.

Odată cu punerea în aplicare a noului Cod penal, prin art. 79 din Legea nr. 187/2012 a fost modificată și Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, prevăzându-se la art. 5 că "în înțelesul prezentei legi, sunt infracțiuni de corupție infracțiunile prevăzute la art. 289-292 C. pen., inclusiv atunci când acestea sunt comise de persoanele prevăzute la art. 308 C. pen.", fiind infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție infracțiunile prevăzute la art. 10-13. De asemenea, în alin. (3) al aceluiași text normativ se precizează că "dispozițiile prezentei legi sunt aplicabile și infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene prevăzute la art. 181-185, prin sancționarea cărora se asigură protecția fondurilor și a resurselor Uniunii Europene".

Rezultă, astfel, că legiuitorul a renunțat la categoria infracțiunilor în legătură cu infracțiunile de corupție reglementate de art. 17 din Legea nr. 78/2000, acest text fiind abrogat expressis verbis prin dispozițiile art. 79 pct. 10 din Legea nr. 187/2012.

* Articol publicat în revista Analele Universității de Vest din Timișoara, Seria Drept, nr. 2/2014.

(1) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002.

(2) Prin Raportul explicativ al Convenției civile privind corupția s-a arătat: "Consiliul Europei participă activ la lupta internațională împotriva corupției datorită amenințării evidente pe care aceasta o reprezintă pentru principiile fundamentale pe care le apără această instituție, și anume: supremația legii, stabilitatea instituțiilor democratice, drepturile omului și progresul economic și social. Mai mult, corupția este o problemă care se pretează bine la cooperarea internațională: ea este comună majorității, dacă nu tuturor statelor membre și prezintă adeseori aspecte transnaționale. Totuși, specificitatea Consiliului Europei rezidă în abordarea multidisciplinară a fenomenului care constă în tratarea corupției din punctul de vedere al dreptului penal, civil și administrativ".

(3) Codul penal a fost adoptat prin Legea nr. 15/1968, publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, Partea I, nr. 79-79bis din 21 iunie 1968, intrând în vigoare, conform dispozițiilor art. 363, la 1 ianuarie 1969. Acesta a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997.

(4) Inițial denumirea Titlului VI al Părții speciale era "Infracțiuni care aduc atingere activității organizațiilor de stat, organizațiilor obștești sau altor activități reglementate de lege".

(5) A se vedea S. Kahane, Explicații introductive (Infracțiuni care aduc atingere activității organizațiilor de stat, organizațiilor obștești sau altor activități reglementate de lege) în V. Dongoroz ș.a., Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea specială, vol. IV, Editura Academiei - Ed. All Beck, București, 2003, p. 63.

(6) F. Dragomir, Răspunderea penală a magistratului, Ed. C.H. Beck, București, 2011, p. 79.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...