Universul Juridic nr. 12/2014

Abaterea disciplinară
de Țiclea Alexandru

15 decembrie 2014

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Definiție

Pentru declanșarea răspunderii disciplinare, este necesar ca angajatul (salariat, funcționar public etc.) să fi săvârșit o abatere de la disciplina muncii. Această abatere este condiția, unicul temei pentru declanșarea răspunderii menționate, care se exprimă prin aplicarea unei sancțiuni disciplinare.

Art. 247 alin. (2) din Codul muncii, definește abaterea disciplinară ca acea "faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".

În același sens, art. 72 alin. (2) din Legea nr. 123/2006[1] prevede că "abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție, prin care consilierul de probațiune, șeful serviciului sau inspectorul de probațiune a încălcat normele legale, regulamentul intern, codul deontologic sau dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".

Potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 188/1999[2] "încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora".

2. Elementele constitutive ale abaterii disciplinare

Pentru ca o faptă să aibă caracter ilicit și să fie calificată abatere disciplinară, trebuie să întrunească anumite elemente constitutive, asemănătoare ca structură cu cele ale infracțiunii, și anume:

- obiectul (relațiile sociale de muncă, ordinea și disciplina la locul de muncă);

- latura obiectivă (respectiv fapta - acțiunea sau inacțiunea angajatului);

- subiectul (întotdeauna o persoană fizică în calitate de subiect calificat, respectiv angajatul);

- latura subiectivă (vinovăția - intenția directă și indirectă ori culpa cu ușurință sau nesocotință a acelui angajat);

Existența întrunită a elementelor abaterii disciplinare - cauza - declanșează efectul, respectiv răspunderea disciplinară. Deci, fapta ilicită (abaterea disciplinară) trebuie să se afle într-o legătură cauzală cu rezultatul (dăunător). Dacă sunt probate elementele constitutive ale abaterii disciplinare, respectiv înfrângerea obligațiilor de serviciu și vinovăția, rezultatul dăunător și legătura cauzală se prezumă[3].

3. Obiectul abaterii disciplinare

Pentru existența unei abateri disciplinare este necesar ca fapta - comisivă sau omisivă - săvârșită de către angajat, să se răsfrângă negativ asupra relațiilor care se stabilesc între membrii colectivului unui angajator în procesul muncii și care trebuie să se desfășoare într-o anumită ordine și disciplină, prin respectarea de către toți participanții la acest proces, a unor norme de conduită obligatorie.

Săvârșind abaterea, autorul ei încalcă una sau mai multe obligații pe care le are la locul de muncă. Deci, obiectul abaterii disciplinare - respectiv valoarea socială lezată prin săvârșirea ei - constituie relațiile de muncă, ordinea interioară în cadrul angajatorului (unității), disciplina la locul de muncă[4].

În consecință, prin obiect al abaterii disciplinare - respectiv valoarea socială lezată prin săvârșirea ei, înțelegem relațiile sociale de muncă, ordinea și disciplina în procesul muncii. Pe planul raportului juridic de muncă, aceste relații se transpun în obligațiile de serviciu, sintetizate, la rândul lor, în obligația generică de a respecta cu strictețe ordinea interioară a unității, disciplina muncii[5].

Astfel, se prevede că personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control din învățământul preuniversitar răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învățământului și prestigiului unității/instituției [art. 280 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011].

Răspunderea disciplinară pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu este prevăzută, de exemplu, și în cazul judecătorilor și procurorilor [art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004] și al personalului din serviciile de probațiune [art. 72 alin. (1) din Legea nr. 123/2006].

Cu caracter de excepție, este posibilă săvârșirea unor abateri disciplinare și în afara programului de muncă și dincolo de cadrul material al unității în care se lucrează[6].

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...