Universul Juridic nr. 12/2014

Infracțiunea de spălare a banilor. Autonomie. Subiect activ
de Bogdan Camelia

08 decembrie 2014

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Note: 1. În urma republicării Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism în M. Of. nr. 702 din 12 octombrie 2012, prevederile art. 23 se regăsesc în art. 29.

2. Potrivit Legii nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. se abrogă.

(Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 836 din 13 februarie 2013, trimisă, în rezumat și cu comentariu, de judecător dr. Camelia Bogdan)

Prin sentința penală nr. 251/S din 1 iunie 2010 a Tribunalului Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea îndeplinite, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani sau alte foloase necuvenite, prevăzută în art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat, între altele, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (pct. 3 din rechizitoriu), de luare de mită, prevăzută în art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a) și c) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pct. 4 din rechizitoriu), de abuz în serviciu contra intereselor publice (două infracțiuni), prevăzute în art. 248 C. pen., cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 (faptele de la pct. 5 și 6 din rechizitoriu), de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută în art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 6 din rechizitoriu).

În baza art. 143 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului R.A. la pedeapsa de 15.000 lei amendă penală.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 143 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., inculpatul L.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de bancrută frauduloasă, la pedeapsa de 30.000 lei amendă penală.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Brașov, inculpații L.I. și R.A. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP a Județului Brașov.

Examinând sentința apelată în raport cu toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, inclusiv probele administrate în apel și ținând totodată seama de motivele de apel invocate, Curtea de Apel Brașov, s. pen., min., în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., prin decizia nr. 25/A din 28 februarie 2012, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Brașov, partea civilă Statul român, prin ANAF - prin DGFP a Județului Brașov - și de inculpații L.I. și R.A. împotriva sent. pen. nr. 251/S din 1 iunie 2010, pronunțată de T. Brașov, pe care a desființat-o în parte, însă, cu privire la criticile invocate de procuror referitoare la soluția achitării pronunțate de T. Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea de către inculpatul L.I. a infracțiunii de spălare a banilor prevăzute în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, Curtea de Apel, în plus față de argumentele reținute de prima instanță, a apreciat că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor și pentru că participantul la infracțiunea principală nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor, deoarece el a devenit deținător al bunului prin comiterea faptei principale. În caz contrar, s-ar încălca principiul ne bis in idem, conform căruia o persoană poate fi trasă la răspundere penală pentru aceeași faptă numai o singură dată.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs, între alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Brașov.

În recursul declarat de procuror, decizia atacată a fost criticată în raport cu cazurile de casare prevăzute, în principal, în art. 3859 alin. (1) pct. 172 și 18 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport cu motivele de critică și cu cazurile de casare indicate, Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - Serviciul Teritorial Brașov se privește ca fondat și urmează a fi admis ca atare în baza dispozițiilorart. 38515 pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.

Este fondată critica procurorului din recursul promovat de acesta, ce vizează greșita achitare a inculpatului L.I. pentru infracțiunea prevăzută în art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 și pentru cele de spălare a banilor și luare de mită, datorat incidenței cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

a) Cu privire la infracțiunea prevăzută în art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere, cu titlu de premisă, că această infracțiune este asimilată infracțiunii de corupție și are ca obiect juridic relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, care impun o atitudine corectă, onestă a persoanelor care efectuează operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinesc ori încheie tranzacții financiare utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării lor. Elementul material al laturii obiective, în speța de față, îl constituie "încheierea de tranzacții financiare utilizând informațiile obținute în virtutea funcției".

Prin tranzacții financiare se înțelege transmiterea unor drepturi sau schimburi comerciale pe care le efectuează subiectul activ, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției. În plan subiectiv, infracțiunea se comite numai cu intenția directă calificată prin scop, în sensul obținerii pentru sine de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

S-a reținut prin rechizitoriu că inculpatul L.I., în calitate de director general adjunct și șef al Direcției de Control Fiscal din cadrul DGFP Bihor, la data de 6 septembrie 2001 s-a substituit administratorului societății comerciale P., martora P.M., folosind firma ca "paravan" și a achiziționat prin aceasta, la o licitație organizată de AVAB, un spațiu comercial situat în Oradea, Bd. D., la suma de 75.495 USD și care era ipotecat și în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor din februarie 2001, pe care ulterior l-a revândut, prin intermediul surorii sale, martora T.F., obținând un profit de peste 200.000 USD, banii obținuți fiind folosiți la cumpărarea unui apartament, precum și pentru alte necesități personale, efectuând transferuri bancare succesive în scopul ascunderii atât a provenienței, cât și a destinației finale a banilor.

Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere că din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză și indicate în actul de sesizare rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului nominalizat sub aspectul infracțiunii imputate.

Așadar, probele administrate în cauză demonstrează cu evidență că inculpatul L.I. s-a folosit de societatea comercială P., exercitând o activitate cu scop lucrativ, în scopul obținerii de profit și, în consecință, constatându-se vinovăția inculpatului, se impunea adoptarea unei soluții de încetare a procesului penal, raportat la data comiterii infracțiunii prevăzute în art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială prevăzut în art. 124 C. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.

b) Cu privire la soluția achitării inculpatului L.I. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzute în art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu referire la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000:

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...