Universul Juridic nr. 6/2015

Reflecții asupra infracțiunii de abandon de familie, comisă prin două dintre modalitățile normative
de Mirisan Valentin

10 iunie 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Considerații generale

O speță recentă, soluționată în primă instanță de Judecătoria Oradea și în apel de Curtea de Apel Oradea, a iscat controverse cu privire la aplicarea și interpretarea unor dispoziții referitoare la infracțiunea de abandon de familie, comisă prin două dintre modalitățile sale de reglementare. Este vorba de variantele prevăzute de art. 378 alin. 1 lit. b) și c) din Codul penal, săvârșite de către persoana care are obligația legală de întreținere, față de cel îndreptățit la întreținere, care constau în:

b) neîndeplinirea, cu rea credință, a obligației de întreținere prevăzute de lege;

c) neplata, cu rea credință, timp de trei luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească.

În esență, speța se prezintă astfel:

În dos. Nr. 7177/P/2013 al Parchetului de pe lângă judecătoria Oradea, inculpatul M.B. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută și pedepsită de art. 305 alin. 1 lit. c) din vechiul Cod penal(1).

După parcurgerea etapei de cameră preliminară, s-a dispus începerea judecății și s-a trecut la judecarea fondului cauzei. Instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 305 alin. 1 lit. c) din vechiul Cod penal în două infracțiuni de abandon de familie, prev. de art. 378 alin. 1 lit. c) din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 și art. 38 din Codul penal.

Prin sentința penală 127/2015, Judecătoria Oradea a dispus condamnarea inculpatului M. B. la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare pentru două infracțiuni de abandon de familie, comise în concurs formal (art. 38 alin. 2, C. pen.)(2).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.

În concluziile sale, procurorul de ședință a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale, iar în urma rejudecării cauzei, inculpatul să fie condamnat la o singură pedeapsă pentru o singură infracțiune de abandon de familie, chiar dacă există două persoane vătămate prin aceeași inacțiune (omisiune), constând în neplata pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească.

Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 378/A/2015, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.B. și susținut de procuror pentru alte motive decât cele invocate de inculpat. menținând sentința instanței de fond ca legală și temeinică(3).

Apreciem că opiniile diferite, exprimate în dezbateri și cu ocazia concluziilor în fond și în apel, au fost generate de concepția noului Cod penal cu privire la existența atâtor infracțiuni câte persoane vătămate au fost lezate prin fapta comisă.

De asemenea, schimbarea de optică a noului Cod penal în privința definiției infracțiunii continuate, în sensul că infracțiunea este continuată numai dacă acțiunile sau inacțiunile sunt îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv, a condus la conturarea unor puncte de vedere diferite în privința existenței unui concurs real sau formal de infracțiuni ori va exista o unitate de infracțiune.

Considerăm că în speță, în mod argumentat am ajuns la concluzia că există atâtea infracțiuni câte persoane vătămate sunt. Numai prin excepție, există situații expres reglementate de lege, când există o singură infracțiune indiferent de numărul persoanelor vătămate lezate.

Cele două modalități normative la care am făcut referire nu se regăsesc printre aceste excepții, motiv pentru care considerăm că dacă inacțiunea (omisiunea) se îndreaptă împotriva unor persoane vătămate diferite, generează un concurs formal (ideal) de infracțiuni.

Comentariile din lucrare se axează doar pe aspectele care generează controverse atât în doctrină, cât și în practica judiciară. Desigur, vom face aprecieri și cu privire la legalitatea soluțiilor pronunțate în primă instanță și în apel, dar motivate în mod greșit, făcându-se referiri la instituții inaplicabile în speță. Aceste comentarii se referă la următoarele instituții:

- Infracțiunea continuă omisivă;

- Concurs formal de infracțiuni în ipoteza în care există persoane vătămate diferite;

- Infracțiunea începe sub imperiul legii vechi dar se consumă și se epuizează după intrarea în vigoare a Noului Cod penal;

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...