Universul Juridic nr. 5/2015

Abaterile disciplinare ale magistraților. Refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces
de Garbulet Ioan

06 mai 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

1. Considerații generale

Abaterea disciplinară privind "refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces" este reglementată de art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii(1) s-au adus modificări importante în privința răspunderii disciplinare a magistraților, însă nu și în privința acestei abateri disciplinare, ea existând și înainte de aceste modificări legislative în aceeași formă, fiind prevăzută de art. 97 lit.g) din Legea nr. 303/2004.

Trebuie să precizăm că vechea lege de organizare judecătorească (Legea nr. 92/1992), nu reglementa această abatere disciplinară, în modalitatea în care există în prezent, însă ea era cuprinsă în abaterea disciplinară reglementată de art. 94 lit. h), cu denumirea "refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire ce le revine potrivit legilor și regulamentelor sau încălcarea altor obligații decurgând din prezenta lege", iar după republicarea legii în 30 septembrie 1997, acest text de lege a devenit art. 122 lit. h), care a fost păstrat până la abrogarea actului normativ.

În general, răspunderea disciplinară este compusă dintr-un sistem de norme juridice ce au drept scop sancționarea acelor fapte, comise cu vinovăție, prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu, stabilite în sarcina unei persoane, indiferent de modalitatea de încadrare a acestora. Antrenarea răspunderii disciplinare presupune îndeplinirea următoarelor condiții:

- existența unei valori sociale lezate, constând în obligațiile de serviciu și normele de conduită stabilite prin legi și regulamente;

- existența unui subiect al abaterii disciplinare, respectiv o persoană care desfășoară o activitate, indiferent de modalitatea de încadrare a acesteia;

- existența unei fapte prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu;

- existența unei legături de cauzalitate dintre fapta comisă și rezultatul produs;

- vinovăția persoanei care comite abaterea disciplinară, manifestată atât sub forma intenției, cât și sub forma culpei. Pentru a interveni răspunderea disciplinară nu este necesară producerea unui prejudiciu material, ca rezultat direct sau indirect al abaterii disciplinare comise de acea persoană, fiind suficient ca abaterea să se fi produs ca faptă concretă ce a avut drept consecință încălcarea cu vinovăție a obligațiilor de serviciu sau a normelor de conduită. De asemenea, răspunderea disciplinară este independentă de celelalte forme de răspundere și are un caracter personal, astfel că nu poate fi angajat acest tip de răspundere pentru fapta altei persoane(2).

În cazul magistraților, toate condițiile prezentate mai sus sunt pe deplin aplicabile, întrucât legile justiției(3) nu definesc abaterea disciplinară, ci doar arată faptele care constituie abateri disciplinare precum și procedura de cercetare și soluționare a acțiunii disciplinare.

La o primă analiză, abaterea disciplinară cercetată pare că se suprapune peste o altă abatere reglementată de Legea nr. 303/2004, și anume cea prevăzută la art. 99 lit. f), întrucât ambele abateri fac referire la refuzul nejustificat al magistratului de a îndeplini anumite obligații stabilite în sarcina lui prin lege, hotărâri sau regulamente, însă nu este așa, deoarece, cel puțin sub aspectul laturii obiective diferențele sunt semnificative.

Totuși, pentru a face o încadrare juridică corectă a faptelor prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligații de serviciu, trebuie să avem în vedere deosebirile care există între cele două abateri disciplinare. Astfel:

a) abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004 se referă la toate îndatoririle de serviciu prevăzute în sarcina magistraților prin Legea nr. 303/2004, Legea 304/2004, Legea nr. 317/2004, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești etc., având un caracter general, în timp ce abaterea disciplinară reglementată la lit. e) se referă la doar la acele îndatoriri care vizează "cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces", astfel că, în cadrul abaterii disciplinare analizate, modalitatea care constituie elementul material al laturii obiective este strict determinată de către legiuitor.

Chiar dacă toate aceste cerințe pot fi incluse în sfera mai largă a îndatoririlor de serviciu, ea a fost reglementată ca abatere distinctă tocmai datorită importanței care o constituie în cadrul unui proces cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părți, indiferent de natura procesului, civilă sau penală;

b) în cadrul abaterii disciplinare prevăzute la lit. f), refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu nu trebuie să aibă loc în cadrul unui proces, întrucât sfera de aplicare a acesteia este foarte vastă, în timp ce în cadrul abaterii disciplinare analizate, refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile poate avea loc doar în cadrul unui proces pendinte.

Prin urmare, ori de câte ori un magistrat refuză nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părțile din proces, comite abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. e) din Legea nr. 303/2004 și nicidecum cea reglementată de lit. f) a aceluiași text de lege, deoarece abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. e) are un caracter special în raport de cea prevăzută la lit. f), iar potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant se aplică norma specială.

2. Elementele constitutive ale abaterii disciplinare

Pentru ca o faptă să poată fi calificată ca abatere disciplinară, în doctrină, s-a apreciat că trebuie să întrunească anumite elemente constitutive, asemănătoare ca structură cu cele ale infracțiunii, și anume: obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă(4).

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...