Universul Juridic nr. 5/2015

Complexitate și simplificare în drept din perspectivă epistemologică
de Craiovan Ion

04 mai 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Considerații introductive

Proliferarea impresionantă a normativității juridice, mai mult sau mai puțin necesară, excesul de reglementare, paralelismele legislative, inflația legislativă, tind să contureze o adevărată maladie juridică în lumea contemporană care afectează accesibilitatea, claritatea, înțelegerea, calitatea, eficiența, locul și rolul dreptului în societate, viața socială în genere. Între remediile preconizate se remarcă și simplificarea dreptului pozitiv, înțeleasă - grosso modo - ca instrument (tehnică), acțiune și rezultat de reducere a normativității juridice excesive. Conceptul de simplificare în drept este departe de a fi configurat în plan național și european, deși sub presiunea faptelor a fost operaționalizat mai mult intuitiv și s-au inițiat și se derulează ample procese politico-juridice și sociale care îl invocă. Fără îndoială că depășirea acestei stări de fapt implică abordări multiple, conjugarea unor eforturi teoretice și practice, acțiune socială sistematică ghidată de o concepție aptă să optimizeze acest proces complex. În acest context, încercăm în cele ce urmează, să abordăm simplificarea normativității juridice predilect din perspectiva cunoașterii, a rigorilor unui demers științific, cu implicații majore pentru practica aferentă. Desigur că nu ne putem referi decât la câteva repere epistemologice care se impun în materie, o teorie complexă care să eficientizeze acțiunea socială în cauză implicând, după părerea noastră, abordări multi-inter-transdisciplinare, concertarea contribuțiilor unor diverși specialiști - juriști, politologi, sociologi, filosofi, psihologi, economiști, lingviști, oameni de cultură ș.a.

I. Reflecții conceptuale asupra cuplului conceptual complexitate - simplificare în drept

Încercarea de analiză conceptuală a simplificării în drept poate debuta cu configurarea unei clase de entități teoretice cu note distincte dar și interferente, care să rețină, cel puțin termeni ca: tehnică legislativă, tehnică juridică, metodologie juridică, proces legislativ, politică legislativă, politică juridică, proiect social ș.a., dar și termeni ai unei clase conexe: drept de calitate, drept eficient, drept inteligent, raționalitatea dreptului, drept dezirabil, funcții și finalități ale dreptului.

Între vulnerabilitățile conceptuale ale termenului de simplificare în drept, vehiculat în diverse contexte, autorul Mircea Duțu(1) remarcă ipostaza sa lingvistică, de termen menționat de fiecare dată la singular, deși vizează pluralismul, reducționismul semnificațiilor termenului care tinde să fie confundat cu simplismul, ambiguitatea și relativitatea sa în măsura în care nu este conturat în raport cu complexitatea necesară și inevitabilă a dreptului ș.a.

Conceptul de complexitate(2), abordat lingvistic ca "multilateralitate, multivalență și polivalență" relevă în epistemologia generală, gradul de organizare a unui obiect de orice natură, ideea unei totalități superioare unor părți componente, folosită inițial în biologia holistă, cu aplicare extinsă după elaborarea teoriei generale a sistemelor de L. Von Bertalanffy, fiind astăzi un concept central pentru diferite programe de cercetare. În domeniul social, de pildă în sociologie, conceptul indică faptul că, într-un sistem nu toate elementele pot sta în același timp, în relație cu ele, deoarece numărul posibil de relații crește exponențial în raport cu creșterea elementelor, ajungându-se la mărimi care nu pot fi supuse unui control imediat din partea sistemului însuși. Aceasta împiedică realizarea tuturor opțiunile posibile. Există așadar mai multe posibilități decât se poate comunica și este necesar să se opereze o selecție între diferite relații. Se poate remarca faptul că acest concept implică inerent simplificarea și se instituie polar într-un cuplu complexitate - simplificare. Nivelul de complexitate nu este numai produsul organizării interne a sistemului social, ci depinde și de interacțiunea cu mediul natural și global în care este inserat și cu relația sistem-mediu. Astfel, sistemul poate controla și selecta informațiile din exterior.

În contextul abordării științifice, complexitatea este înțeleasă ca o caracteristică a emergenței unui fenomen din multiple interacțiuni fiind abordată de multe ori, de teoria sistemelor. O distincție relevantă în materie este aceea de complexitate organizată și complexitate dezorganizată (W. Weaver, 1948). Complexitatea dezorganizată este abordată de teoria probabilității și de statistică, de modelele matematice, în timp ce complexitatea organizată reclamă depășirea acestor abordări. Ea pune problema controlului interrelațiilor, a reducerii variațiilor independente, a creării unui regim de corelare și uniformitate a diferitelor interacțiuni, a relevării structurilor care suportă modelări și simulări cu ajutorul computerelor. Un exemplu de complexitate organizată îl constituie sistemele biologice, autoorganizatoare care se adaptează cu succes la mediu, în competiție cu alte sisteme mai puțin organizate sau cu mediul înconjurător, relevându-se că trăsătura complexității este relativă. Astăzi complexitatea constituie obiect disciplinar, multidisciplinar - matematică, informatică, biologie, sociologie -, dar și interdisciplinar, în efortul de a configura o teorie integrativă a complexității.

În relație cu procesul cunoașterii complexitatea impune o teză epistemologică esențială(3): un obiect complex - cum este fără îndoială dreptul - nu poate fi cunoscut, decât cu consecințe nefaste, reducționiste și deformatoare, dintr-o singură perspectivă, oricare ar fi aceasta. Așadar, o unică perspectivă, în cunoașterea juridică nu este suficientă, chiar dacă aceasta este asumată de juriști. Mai ales în contemporaneitate, fenomenul juridic internalizează și activizează dimensiuni considerate în perioada modernă ca externe, adiacente, puțin relevante. Astfel, din perspectivă filosofică dreptul este un fapt filosofic, cel puțin având în vedere că antrenează în cel mai înalt grad condiția umană, fiind în orice societate un proiect normativ imperativ cu privire la om, un fapt sociologic - ubi societas ibi jus -, un fapt politologic - instrument normativ în mâna puterii instituită democratic sau nu, un fapt moral nefiind, în mod esențial, dincolo de bine și de rău ș.a. Cunoașterea juridică este tributară mai multor paradigme - normativă, conceptuală, morală, comportamentală și trebuie să avem în vedere prin ce paradigmă simplificăm.

Se relevă astfel că abordarea conceptuală a simplificării indică natura sa multidimensională, de concertare a pluralismului punctelor de vedere, astfel încât putem remarca drept trăsături definitorii cel puțin următoarele:

•ÂŸ Integrativitatea. Nevoia realizării unei osmoze între rezultatele oferite de diferite abordări - filosofică, tehnică, științifică ș.a. Astfel, simplificarea încorporează o puternică dimensiune filosofică, de pildă atunci când trebuie să corecteze efectele unui principiu de filosofie juridică privind înțelegerea libertății juridice, a edificării normativității juridice - a reglementa cât mai multe relații sociale pentru a asigura perfecționarea socială și de a promova alt principiu - a da libertate juridică mai mare actorilor juridici, reglementând doar ceea ce este interzis. Abordarea simplificării juridice trebuie să aibă în vedere că tehnica juridică - o demonstrează numeroase cercetări în materie nu este pură, ea cristalizează conținuturi filosofice cum deja am remarcat, fiind impregnată și de concepții politice, sociale, morale ș.a. Astfel, măsurile inițiate în privința simplificării, pe diverse paliere, la nivel național sau regional, reclamă voința politică și alegerea dintre diverse opțiuni, a actorilor politico-juridici la nivel național sau la nivelul Uniunii Europene

Ÿ• Optimizarea. Simplificarea normelor juridice nu este numai reducționistă, ci propune soluții juridice de text considerate dezirabile, în raport cu textele suprimate. În primul rând trebuie evitate posibilele efecte nocive sau efecte perverse, ca de pildă afectarea unor drepturi și libertăți fundamentale în numele "simplificării". Aceasta implică o viziune asupra dreptului, antrenează înțelegerea lumii contemporane și a omului, chintesența spirituală a epocii, contextul cultural, analiza paradigmelor de cunoaștere a dreptului, ample procese de interpretare, politica legislativă, radiografia realităților sociale în raport cu un proiect social. La modul ideal ea solicită, așa cum am mai remarcat, echipe pluridisciplinare, alcătuite din juriști, politologi, sociologi, psihologi, filosofi, economiști, lingviști, traducători ș.a.

•ÂŸ Deschiderea practic acțională. Conceptul simplificării normativității juridice este prin excelență, practic, acțional, menit să ghideze transformări și edificări presante de drept pozitiv, apt să susțină proiecte sociale, perfecționarea societății, creșterea calității vieții. De aceea au mare importanță indicatorii de acțiune în materie, implementarea lor susținută promovarea unui drept inteligent, ca una dintre expresiile dezirabile ale simplificării dreptului. Astfel, pentru România s-au făcut evaluări doctrinare în privința simplificării ca remediu și pentru un" rău românesc," a cauzelor care a condus la această situație, a nevoii de reformare a dreptului pozitiv românesc ca sistem flexibil, accesibil și eficient, a contribuției aduse de noile coduri românești la procesul simplificării, a imperativului îndeplinirii programului strategic al Uniunii Europene în materie(4). În documentele programatice ale Uniunii Europene(5) care vizează simplificarea legislației ca program strategic sunt vehiculate termeni operaționali și idei directoare precum: stil clar, simplu, concis, perceptibil; principii uniforme de prezentare și legistică; reglementare inteligentă și performantă; elaborarea de politici bazate pe date concrete; consultare a părților interesate; a "evalua înainte de a acționa"; acțiune comună, prioritară și responsabilă ș.a.

Conceptul de simplificare în drept poate fi configurat ca desemnând o activitate inovativă, pluridisciplinară, de reducere a materiei normativității juridice a dreptului pozitiv, stufoase, repetitive, redundante, blocante, cu consecințe sociale nocive, ineficace, prin protejarea semnificațiilor necesare și promovarea unui drept dezirabil

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...