Universul Juridic nr. 1/2017

Principalele controverse privind clauza de preciput
de Bot Adella Claudia

28 ianuarie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Noul Cod civil român aduce cu sine o nouă ordine în raporturile patrimoniale dintre soți în dreptul familiei, punând în lumină clauza de preciput, ca noutate în ceea ce îi privește denumirea, dar nu și conținutul. Preluată fiind din dreptul civil francez, a fost ruptă din contextul său de origine și transpusă în dreptul nostru civil, fiind aparent necorelată, voit sau nu, cu restul instituțiilor cu care, datorită naturii ei, urmează să intre în coeziune pe măsură ce își va produce efectele juridice.

Denumită în epoca romană drept instituire contractuală, în vechiul drept francez a fost interzisă instituirea de moștenitori pe această cale, fiind însă permisă în contractele de căsătorie. Dunod de Charnage(1) avea să spună că instituirea contractuală era "o asigurare irevocabilă de a moșteni", titlul de moștenitor era irevocabil dobândit, în timp ce emolumentul succesoral era doar susceptibil de a fi dobândit la data decesului lui de cujus. Domat(2) a recunoscut natura mixtă a preciputului, de contract de donație raportat la irevocabilitate, dar și de modalitate de a succede privitor la efectele clauzei și la modul de transmitere a bunurilor.

Clauza de preciput ia ființă prin includerea ei într-o convenție matrimonială(3), care conferă soților sau viitorilor soți prerogativa de a alege un alt regim matrimonial decât cel legal, legiuitorul oferind acum liberului arbitru al soților trei regimuri matrimoniale: comunitatea legală (de drept comun, pentru care nu se necesită încheierea unei convenții matrimoniale), separația de bunuri și comunitatea convențională, pentru cele două din urma fiind necesară încheierea unei convenții matrimoniale în formă autentică.

Pentru a putea stabili trăsăturile clauzei de preciput trebuie să stabilim în primul rând sediul materiei în care este reglementată și care sunt alte dispoziții incidente: art. 333 C. civ., intitulat "Clauza de preciput", precum și art. 367 lit. d), denumit "Obiectul convenției matrimoniale".

Plecând de la reperele legislative, doctrina a definit clauza de preciput ca fiind acordul de voință al soților sau al viitorilor soți, încheiat în condițiile legii, inclus în convenția matrimonială, stipulând că soțul supraviețuitor va prelua fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe bunuri comune, deținute de către soți în devălmășie sau în coproprietate(4).

În cele ce urmează vom analiza natura juridică (1) a clauzei de preciput, caracterele ei juridice (2), părțile clauzei (3), obiectul acesteiea (4), compatibilitatea ei cu regimurile matrimoniale (5) și soluția care intervine în situația în care prin instituirea clauzei se încalcă rezerva moștenitorilor (6).

1. Natura juridică

În ceea ce privește natura juridică a clauzei de preciput, literatura de specialitate are opinii controversate, oferind argumente pentru diferitele teze susținute. Art. 333 C. civ. a fost preluat din art. 1515 C. civ. fr., însă, spre deosebire de reglementarea de origine, care prevede expres că "preciputul nu este o donație", noul Cod civil se marginește la a arăta că "clauza de preciput nu este supusă raportului donațiilor, ci numai reducțiunii". Este convergentă soluția doctrinei de a o califica drept liberalitate în ciuda inconsecvenței legiuitorului care, în art. 984 alin. (2) C. civ., dispune că "nu se pot face liberalități decât prin donație sau legat cuprins în testament"(5) .

În continuare, s-a spus despre clauza de preciput că posedă toate elementele caracteristice ale instituirii contractuale: are forma unei donații, în sensul că poate fi cuprinsă numai în convenția matrimonială, ce se încheie în forma actului autentic notarial, dar efectele sunt cele ale legatului, neconferind soțului drepturi actuale, ci numai eventuale, care vor lua naștere numai la decesul dispunătorului(6).

Asupra posibilei naturi juridice s-a susținut în doctrină ideea că nu ar fi îndeplinite condițiile de existență a unei donații(7), astfel că nu ar exista o micșorare a unui patrimoniu prin executarea clauzei, datorită faptului că bunurile preluate de către soțul supraviețuitor sunt cuprinse în masa bunurilor comune.

Nu putem fi, însă, de acord că în condițiile arătate mai sus am fi în prezența micșorării unei mase succesorale, atât timp cât legiuitorul specifică explicit faptul că bunurile vor fi preluate de către soțul supraviețuitor înainte de partajul moștenirii, astfel că acele bunuri nu vor ajunge în masa succesorală a soțului defunct, ci vor ajunge prin efectul clauzei de preciput direct în patrimoniul soțului supraviețuitor, neputând suporta concursul celorlalți moștenitori.

Nu poate fi ignorat nici elementul alea(8), soțul supraviețuitor neputând fi cunoscut la momentul inserării clauzei în convenția matrimonială.

Însuși sistemul de drept de unde a fost preluată această instituție, dreptul francez, exclude posibilitatea asimilării clauzei de preciput cu un legat, specificându-se faptul că termenii "prin preciput" sau "preciputar" trebuie înțeleși ca "în afara părții succesorale".

Încadrând cele două tipuri de acte, convenția matrimonială și testamentul, în clasificarea actelor juridice civile, observăm faptul că primul este un act juridic bilateral, un contract, în timp ce testamentul este un act unilateral. Nu s-ar putea concepe instituirea unui legat într-un contract și, cu atât mai puțin, acceptarea lui de câtre beneficiar încă din timpul vieții testatorului.

Doctrina de specialitate consideră că această clauză nu ar putea fi asimilată niciunei modalități diferite de lichidare a comunității convenionale(9), și anume o clauză de partaj inegal al bunurilor comune. S-a afirmat, de asemenea, că această clauză ar constitui un avantaj matrimonial distinct, fiind inclusă în convenția matrimonială.

2. Caractere juridice

a) Clauza de preciput - act convențional sau unilateral?

Pornind de la textul de lege observăm includerea clauzei într-o convenție matrimonială, fapt ce ne-ar putea face să credem că ea însăși este un act convențional care conferă soților un drept eventual(10), a cărui însăși existență, spunem noi, este pusă sub semnul întrebării. Având în vedere că dreptul soțului supraviețuitor de a prelua fără plată bunul se va naște abia în momentul decesului celuilalt soț, până în acel moment fiecare dintre soți are prerogativa de a dobândi acel unic drept de a prelua un bun la moartea celuilalt. Actul - clauza de preciput - este afectat de o condiție cazuală și suspensivă(11), de a cărei realizare depinde nașterea (eficacitatea) dreptului subiectiv civil și a obligațiilor corelative, realizarea evenimentului depinzând însă de hazard (de exemplu "preiei apartamentul dacă mor înaintea ta"/"preiau apartamentul dacă mori înaintea mea").

În doctină(12) s-a susținut faptul că această clauză de preciput, inclusă fiind în convenția matrimonială, are, în consecință, un caracter accesoriu, fapt ce ar susține indubitabil caracterul convențional al clauzei, excluzând varianta actului unilateral, chiar și atunci când clauza este stipulată numai în favoarea unuia dintre soți, și nu a amândurora. Din aceste cauze considerăm indispensabilă o scurtă analiză a convenției matrimoniale ca tip de act, pentru a putea stabili ce fel de clauze pot fi inserate în aceasta.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...