Universul Juridic nr. 1/2017

Jurisprudența Curții de Apel Craiova în materia insolvenței societăților
de Gherghina Lotus

26 ianuarie 2017

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

I. Distribuire sume obținute din vânzarea bunurilor garantate cu ipotecă potrivit art. 121 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Constituire de provizioane cu titlu de impozit pe profit din aceste sume. Nelegalitatea distribuirii

Articolul 121 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, normă cu caracter special, stabilește distribuirea sumelor în cazul creanțelor garantate, în următoarea ordine - taxe, timbre și orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea acestor bunuri, precum și plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 și art. 24.

Sintagma "orice alte cheltuieli aferente vânzării bunului" nu se referă la provizioane destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului conform art. 127 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.

Art. 127 din Legea nr.85/2006 prevede expres și limitativ situațiile în care pot fi provizionate anumite sume.

Impozitul pe profit nu constituie o cheltuială aferentă operațiunii de vânzare a bunului ipotecat.

Impozitul pe profit se calculează în raport de întreaga activitate a unei societăți comerciale și nu în raport de fiecare operațiune generatoare de venituri.

Prin sentința nr. 312/2016 din data de 21 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr. 292/95/2010/a1 a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de creditorul- contestator BRDGSGSA prin STJ, împotriva raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și planului de distribuție nr. 5784 din 16.05.2016 în contradictoriu cu intimatul SSPRL în calitate de lichidator judiciar pentru debitorul BBGAZ SRL.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:

Prin raportul asupra fondurilor, lichidatorul judiciar a arătat că, în urma vânzării la licitația publică din data de 7.04.2016 a bunului "Sistem de distribuție gaze naturale" din Motru, a fost încasată suma de 1.680.000 lei inclusiv TVA, iar după achitarea cheltuielilor de procedură, sumele ce vor rămâne în contul special de faliment sunt de 854.079,4 lei din care 24.079,4 lei se va constitui drept rezervă pentru achitarea cheltuielilor de procedură în continuare, rămânând de distribuit creditorilor suma de 830.000 lei către BRD SA având în vedere că este creanță garantată.

Ca urmare a vânzării bunului debitorului aflat în faliment, lichidatorul judiciar are obligații prevăzute în Codul Fiscal, printre care și cea de plată a impozitului pe profit.

În argumentarea soluției judecătorul sindic a reținut incidența art. 13, 14, 16, 17 și 23 din Codul Fiscal, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor din Codul fiscal, concluzionând că sumele obținute din vânzarea bunurilor debitorului aflat în faliment nu sunt exceptate de la plata impozitului pe profit.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea BRDGSGSA prin STJ, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea contestației la Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și la Planul de distribuire sume către creditorii debitoarei S.C.BBGS.R.L publicat în Buletinul Procedurilor Insolvenței nr 9458/16.05.2016, modificarea parțială a Raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și la Planul de distribuire sume și pe cale de consecință să se dispună distribuirea către creditorul garantat BRD atât a sumei de 830.000 lei prevăzută de către lichidatorul judiciar prin planul de distribuție, cât și a sumei de 162.806 lei păstrată în cont de lichidatorul judiciar SCSSPRL pentru cheltuieli viitoare respectiv pentru plata impozitului pe profit.

A susținut recurenta că sentința pronunțată are la bază o greșită interpretare a legii raportată la elementele speței. Sumele propuse a fi distribuite de lichidatorul judiciar prin Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și Planul de distribuire sume către creditorii debitoarei S.C.BBGS.R.L. publicat în Buletinul Procedurilor Insolvenței nr. 9458/16.05.2016 provin din încasarea prețului în suma de 1.680.00 lei obținut din vânzarea la licitația publică din data de 07.04.2016 a activului "Sistem de distribuție gaze naturale" din localitatea M, județul G, bun cu care debitoarea a garantat integral creanța creditorului BRD.

Contrar celor reținute de instanța de fond, a apreciat recurenta ca nelegal faptul că lichidatorul judiciar SSPRL prin Raportul asupra fondurilor obținute și Planul de distribuire sume către creditorii debitoarei S.C.BBGS.R.L., a distribuit către creditorul garantat BRD doar suma de 830.000 lei păstrând în cont suma de 162.806 lei pentru plata impozitului pe profit. A susținut recurenta că a formulat contestație împotriva acestora motivat de faptul că în cazul vânzării unui bun al debitorului, obiect al unei garanții reale, constituite în favoarea unui creditor, fondurile obținute din vânzarea acelui bun se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevăzută la art.121 din lege, nefiind aplicabile dispozițiile art.127 din Legea nr. 85/2006 în sensul că din fondurile obținute se pot reține doar cheltuielile legate direct de conservarea și vânzarea bunului adus în garanție și cheltuieli legate de onorariul practicianului în insolvență, neputând fi reținute alte sume de bani cu titlu de cheltuieli viitoare.

În opinia sa, "un creditor cu creanță garantată este îndreptățit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanției lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptățit să le primească ulterior din prețul obținut prin vânzarea bunului supus garanției sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanției sale ar fi fost vândut anterior distribuirii", iar potrivit art. 127 din Legea 85/2006 următoarele sume vor fi provizionate: "sume proporționale datorate creditorilor ale căror creanțe sunt supuse unei condiții suspensive care s-a realizat încă; sume proporționale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător și care au original titlurilor, dar nu le-au prezentat; sume proporționale datorate creanțelor admise provizoriu; rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului".

Coroborând norma juridică prevăzută de art. 121 din Legea 85/2006 cu restul dispozițiilor Legii nr. 85/2006 incidente, în ce privește procedura de distribuire a sumelor rezultate din vânzarea bunurilor debitorilor supuși procedurii insolvenței respectiv cu dispozițiile art. 122 - 126, a solicitat recurenta să se constatate că prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006 sunt speciale față de dispozițiile art. 123 și art. 127, această dispoziție legală fiind o reflectare în materia insolvenței a dispozițiilor dreptului comun privind drepturile creditorului garantat constatându-se că, și pe această cale legiuitorul a înțeles să acorde o protecție specială creditorului diligent care a constituit o garanție pentru plata creanței sale.

Astfel, în cazul vânzării unui bun al debitorului, obiect al unei garanții reale constituite în favoarea un creditor, fondurile obținute din vânzarea bunului adus în garanție se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevăzute de art. 121 din lege nefiind aplicabile dispozițiile art. 127 din lege, în sensul că din fondurile obținute din vânzarea bunului gajat se pot reține doar cheltuielile legate în mod direct de conservarea vânzarea bunului adus în garanție și cheltuielile legate de onorariul practicianului în insolvență sau specialiștilor angajați de acesta și nu pot fi reținute alte sume de bani cu titlu de cheltuieli viitoare.

Având în vedere caracterul de creanță curentă a sumei reprezentând impozit, aceasta va fi plătită conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa cred ala, în raport de dispozițiile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006. Cum nu există nicio prevedere legală care să dispună ca acest impozit ar urma să fie plătit, potrivit art. 121 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2006, înaintea îndestulării creanței ipotecare, în mod greșit a fost inclusă în planul de distribuire.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...