Universul Juridic nr. 5/2015

Complexitate și haos în dreptul românesc al insolvenței
de Dobrev Dumitru

27 mai 2015

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Dezideratul simplificării dreptului este o chestiune recurentă în doctrină, ea fiind prefigurată pentru prima dată de Cicero în celebra sa maximă summum jus summa injuria și teoretizată de cel mai important sociolog al dreptului din a doua jumătate a secolului XX, Jean Carbonnier, într-o lucrare iconoclastă publicată în ultimul deceniu de viață - Droit et passion du droit sous la Vème République. Teza profesorului Carbonnier este că cea de-a 5-a Republică, fiind marcată de un puternic elan pozitivist și de o diversificare fără precedent a izvoarelor normative principale și secundare, a ajuns la o pulverizare a dreptului în drepturi subiective și la fenomenul de nestăpânit al inflației juridice(1).

Profesorul Carbonnier, căutând originile acestei "pasiuni" a elitelor din Hexagon, oscilează între nomofilia fanatică a revoluționarilor de la 1789, și crearea, în 1946, de către ENA, a unui "vivarium" de zelatori ai normelor și mai ales a ierarhiei normelor(2). Ea are drept consecință majoră faptul de a apăsa cu greutatea tuturor acestor norme, de a substitui automatismele acestora spontaneității individuale. Invaziv, excesiv din punct de vedere cantitativ "dreptul emană o siguranță care adoarme acțiunea" și nu-i poți rezista decât speculând viciului său cardinal - ineficiența(3).

Și în România, ca și în alte țări de drept romanic, s-au ridicat voci împotriva inflației legislative și a scăderii calității dreptului pozitiv(4), dar fără un semnal de alarmă din partea unui actor instituțional respectat (astfel cum s-a întâmplat în Franța în urma Raportului Public din 1991 al Consiliului de Stat) susceptibil să ducă la o conștientizare a decidenților politici din Parlament(5) nu se pot lua măsuri coerente pentru a limita fenomenul.

Cu atât mai puțin ar fi fost de așteptat ca la fenomenul de inflație legislativă să contribuie acte normative noi, create cu sprijinul unor prestigioase instituții internaționale(6) în scopul declarat de a simplifica anumite proceduri și de a face dreptul mai previzibil și mai ușor de aplicat. Din acest punct de vedere, un paradox îl reprezintă Legea nr. 85/2014 denumită cu prețiozitate Codul insolvenței, dar care nu este un "Cod" deoarece "lasă în afara reglementării insolvența persoanelor fizice (aflată în faza de proiect legislativ) și insolvența unităților administrativ teritoriale (O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiară și insolvența unităților administrativ teritoriale) "(7) . Deci pe lângă faptul că vom avea un cod al insolvenței unic în Europa, tot unic în Europa, codul nostru nu va conține toate normele privitoare la insolvență, de vreme ce se recunoaște (e.g. sub presiunea efectelor supraaprecierii francului elvețian(8) ) că este necesară reglementarea insolvenței persoanei fizice.

Urmărind pe site-ul internet(9) al Senatului României avatarurile proiectului legii insolvenței persoanei fizice, aflăm că acesta a primit mult așteptatul aviz pozitiv de la Guvern.

Acesta este un proiect de act normativ promovat în baza inițiativei parlamentare, criticat destul de vehement, dar mai curând pe considerente de oportunitate decât de legalitate, de către BNR și Asociația Română a Băncilor(10), cu toate că insolvența persoanei fizice este reglementată în toată Europa cu excepția Ungariei. Ceea ce par să nu realizeze inițiatorii este că acest proiect de lege, fără îndoială bine intenționat, va deveni un balast legislativ dacă nu se va face un efort de uniformizare a terminologiei specifice și nu va fi integrat în actualul Cod al insolvenței.

Elementul central al noii reglementări îl reprezintă procedura de reeșalonare a datoriilor debitorului în baza unui mecanism hibrid care împrumută caracterul simplu, nesofisticat al concordatului preventiv, dar și arhitectura barocă a reorganizării judiciare pe bază de plan din dreptul comun al insolvenței.

Faptul că este foarte redus ca întindere nu este, în sine, o calitate. Multe instituții sunt prezentate rudimentar și nu se folosește terminologia consacrată a Legii nr. 85/2014. Lipsesc termeni precum "tabel preliminar și definitiv al creanțelor" și este înlocuit cu "listă". Termenul de înregistrare a creanțelor este nerealist de scurt, de 20 de zile de la începerea procedurii (practic de la pronunțarea sentinței de deschidere a procedurii), fără a se specifica cine anume și cui îi notifică și în ce termen.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...