Universul Juridic nr. 11/2014

Infracțiunea de bigamie în reglementarea noului Cod penal. Monogamia vs. poligamia
de Moloman Bogdan Dumitru

05 noiembrie 2014

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Monogamia vs. poligamia. Nulitatea absolută a căsătoriei

Familia, datorită faptului că reprezintă locul unde se realizează o vastă cunoaștere între generații, dar și prima societate din viața individului, cadru în care se regăsește rolul său juridic, social și economic, se află la baza valorilor esențiale ale umanității[1].

Familia este o formă a relațiilor sociale dintre oamenii legați între ei prin căsătorie sau rudenie[2], o instituție fundamental socială întâlnită în toate societățile, chiar dacă formele ei particulare diferă substanțial dintr-un loc în altul[3].

Așa cum afirmă juriștii, familia[4] reprezintă o realitate biologică, prin uniunea ce se realizează între bărbat și femeie, precum și prin procreație; este o realitate socială, pentru că reprezintă cadrul comunității de viață și de interese a celor ce o compun, uniți prin esența morală a căsătoriei și prin descendență într-un model unic al solidarității umane, este o realitate juridică, fiind recunoscută și ocrotită juridicește[5].

Din familie fac parte soții, părinții, copiii, precum și, uneori, alte persoane între care există relații de rudenie. Luând naștere prin căsătorie, familia începe prin a fi formată din soți[6]. Prin urmare, căsătoria este baza familiei[7].

Căsătoria poate fi definită ca fiind singura formă de uniune juridică deplină dintre bărbat și femeie, liber consimțită, încheiată în conformitate cu prevederile legale, având ca rol întemeierea unei familii.

Pentru încheierea în mod valabil a unei căsătorii, trebuie îndeplinite anumite condiții de fond[8] - împrejurări care trebuie să existe la încheierea căsătoriei -, pentru ca aceasta să se poată realiza în mod valabil: diferența de sex, vârsta legală pentru căsătorie, consimțământul la căsătorie[9]. Aceste condiții de fond se înfățișează sub formă pozitivă, însă există și condiții de fond care se prezintă sub o formă negativă, adică sub forma impedimentelor la căsătorie.

Impedimentele la căsătorie sunt împrejurări de fapt sau de drept a căror existență împiedică realizarea căsătoriei[10].

În raport cu criteriul sancțiunii juridice care intervine în cazul existenței impedimentelor la căsătorie, se face distincție între impedimentele dirimante și impedimentele prohibitive.

Impedimentele dirimante atrag nulitatea absolută a căsătoriei și sunt următoarele: existența unei căsătorii anterioare nedesfăcute, neanulate sau neîncetate; existența legăturii de rudenie firească sau din adopție în gradul prohibit de lege; starea de alienație și de debilitate mintală.

Impedimentele prohibitive nu atrag nulitatea căsătoriei, ci numai sancțiuni de natură administrativă, aplicabile funcționarului care a încheiat căsătoria fără respectarea condițiilor legale. Potrivit reglementării anterioare, erau impedimente prohibitive: legătura de rudenie în linie colaterală rezultată din adopție, cu alte cuvinte căsătoria între copiii adoptatorului și cel adoptat, precum și între cei adoptați de aceeași persoană; starea de tutelă. În sistemul noului Cod civil, acestea atrag nulitatea absolută sau relativă, după caz, deci nu mai sunt simple impedimente prohibitive.

În cele ce urmează vom prezenta detaliat impedimentul: existența unei căsătorii anterioare nedesfăcute - bigamia.

Noul Cod civil[11] consacră nulității căsătoriei un întreg capitol (Capitolul IV din Cartea a II-a, Titlul II), format din art. 293-306, care cuprind unele dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, ce se completează cu prevederile dreptului civil în materie de nulități, în măsura în care acestea din urmă nu sunt incompatibile cu cele ale dreptului familiei.

Sub imperiul noului Cod civil cauzele de nulitate absolută ale căsătoriei sunt următoarele: încheierea căsătoriei între persoanele de același sex [art. 293 alin. (1) coroborat cu art. 271 teza I]; lipsa caracterului personal sau/și liber al consimțământului viitorilor soți [art. 293 alin. (1) coroborat cu art. 271 teza a II-a]; încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită sex [art. 293 alin. (1) coroborat cu art. 273]; încheierea căsătoriei între rude în linie dreaptă sau între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv, indiferent că sunt naturale sau din adopție [art. 293 alin. (1) coroborat cu art. 274]; încheierea căsătoriei de către alienatul mintal sau debilul mintal [art. 293 alin. (1) coroborat cu art. 276]; încheierea căsătoriei fără ca soții să-și exprime consimțământul unul în prezența celuilalt și a doi martori, la sediul primăriei și în fața ofițerului de stare civilă [art. 293 alin. (1) coroborat cu art. 287 alin. (1) ]; încheierea căsătoriei de către minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani [art. 294 alin. (1) ]; încheierea căsătoriei în alt scop decât acela de a întemeia o familie [art. 295 alin. (1) ].

Așa cum se arată, în mod expres, în cuprinsul noului Cod civil [art. 293 alin. (1) coroborat cu art. 273], încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită (bărbat sau femeie) constituie una dintre cauzele care determină nulitatea căsătoriei.

Astfel spus, fiecare dintre viitori soți trebuie să fie, după caz, celibatar, văduv sau divorțat. Este ceea ce se numește monogamie serială[12], fiindcă ceea ce se interzice nu sunt căsătoriile succesive, ci angajamentul concomitent al unei persoane în mai multe căsătorii.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...