Universul Juridic nr. 8/2016

Nedemnitatea și ingratitudinea - Studiu comparativ
de Beleniuc Grigore-Valentin

30 august 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Delimitări conceptuale

1. Sediul și definiția legală a nedemnității. În noul Cod civil, nedemnitatea succesorală se găsește reglementată în Cartea IV - despre moștenire și liberalități, Titlul I - dispoziții referitoare la moștenire în general, Capitolul II - condițiile generale ale dreptului de a moștenii, în art. 959-961, trimiteri la această instituție existând și în cadrul reprezentării succesorale din Titlul II - moștenirea legală, al aceleiași Cărți, Capitolul II, la articolele 965, 967 și 969 privind noțiunea, condițiile și efectul particular al reprezentării succesorale, precum și la art. 1071 privind caducitatea legatului atunci când legatarul este nedemn. Noțiunea de "nedemn" mai apare în noul Cod civil și în materia tutelei la art. 158, privind îndepărtarea acesteia.

Stricto sensu, de lege lata, nu există o definiție legală a nedemnității. Lato sensu însă, această instituție este definită prin sfera cazurilor în care poate să apară. În esență, considerăm nedemnitatea ca fiind o incapacitate, ce rezultă din săvârșirea unei fapte cu vinovăție, excluzându-se astfel dobândirea unei anumite calități (succesor legal sau testamentar, tutore etc.) precum și a drepturilor aferente.

Trebuie precizat că o definiție legală, nu se regăsea nici sub egida Vechiului Cod Civil. În acest sens, subliniem prevederile art. 960 noul C. civ., care prevăd că nedemnul este înlăturat atât de la moștenirea legală, cât și de la moștenirea testamentară, reluând în mod fidel prevederile tezei întâi a art. 657 din vechiul Cod civil, potrivit cărora moștenitorul nedemn era "derapat" de la succesiune.

2. Aspecte de drept comparat. Nedemnitatea succesorală se regăsește reglementată și în Codul civil al Republicii Moldova, la art. 1434. Similar Codului civil român, în textul de lege enunțat se prevede că cel aflat în vreun caz de nedemnitate, nu poate fi succesor legal sau testamentar.

3. Definiția jurisprudențială a nedemnității. În jurisprudență(1), cu titlu exemplificativ, menționăm că nedemnitatea succesorală este definită ca fiind sancțiunea civilă care se aplică persoanei vinovate de săvârșirea unei fapte față de cel care lasă moștenirea sau în memoria acestuia.

4. Definiția literală (generală) a nedemnității. Subliniem și definiția oferită de Dicționarul explicativ al limbii române(2), întrucât sub aspect terminologic, în literatura de specialitate, nedemnitatea mai este cunoscută și sub denumirea de nevrednicie.

5. Sediul și definiția legală a ingratitudinii. Această instituție își are sediul, în noul Cod civil, în materia donației în Cartea a IV-a - despre moștenire și liberalități, Titlul III - liberalitățile, Capitolul II - donația, Secțiunea III - revocarea donației, art. 1020 - art. 1026. Pe de altă parte, ingratitudinea se mai găsește reglementată și în materie testamentară, în Noul Cod Civil în aceeași Carte și Titlu menționat, însă la Capitolul III - testamentul, Secțiunea a IV-a - legatul, art. 1069-1070.

Deși legea nu prevede expres, considerăm că ingratitudinea este incidentă și în cazurile desfacerii adopției la cererea adoptatorului Cartea a II-a - despre familie, Titlul III - rudenia, Capitolul III - adopția, Secțiunea a IV-a - încetarea adopției, art. 477, precum și în cazul în care creditorul obligației legale de întreținere nu este îndrituit să-și satisfacă creanța din cauza comportamentului său necorespunzător Cartea a II-a - despre familie, Titlul V - obligația de întreținere, Capitolul III - condițiile obligației legale de întreținere, art. 526.

Similar nedemnității, nici în cazul ingratitudinii nu avem o definiție legală expressis verbis, legiuitorul optând pentru a descrie această instituție prin prisma efectelor pe care le generează, în cazurile în care poate să fie incidentă.

6. Definiția literală (generală) a ingratitudinii. Subliniem și definiția oferită de Dicționarul explicativ al limbii române(3) ingratitudinii, pentru a elimina orice confuzii între nevrednicie (nedemnitate) și nerecunoștința (ingratitudinea), întrucât ingratitudinea, prin definiție apare numai după ce a fost procurat avantajul, în vreme ce nedemnitatea exclude de plano posibilitatea obținerii unui avantaj (calități).

7. Definiția doctrinară a ingratitudinii. În literatura de specialitate(4), se susține în mod constant că ingratitudinea, în drept (în materia donației) reprezintă o gravă conduită necorespunzătoare, iar stricto sensu (în materie testamentară) comportamentul lipsit de recunoștință.

8. Definiția jurisprudențială a ingratitudinii. Cvasimajoritatea practicii judecătorești s-a preocupat îndeosebi de analiza îndeplinirii condițiilor privitoare la existența vreunuia din cazurile de ingratitudine, decât să ofere prin considerentele hotărârii o definiție, această misiune revenind doctrinei. S-a decis(5) însă că ingratitudinea cuprinde nu numai manifestările reprobabile ale persoanei gratificate față de gratificant, ci și conduita culpabilă a unui terț, în privința căruia cel dintâi putea să acționeze, însa a preferat să rămână în pasivitate.

9. Concluzii. Deși cele două instituții prezintă similitudini (săvârșirea unei fapte cu vinovăție) ele nu se confundă, întrucât nedemnitatea poate fi tratată ca un caz de incapacitate succesorală, ce rezultă din săvârșirea unei fapte cu vinovăție, excluzându-se astfel dobândirea unei anumite calități (succesor, tutore etc.) de către persoana vinovată, în vreme ce ingratitudinea este o instituție ce atrage sancțiunea pierderii unei anumite calități (donatar, legatar, adoptat, întreținut) anterior dobândite, ca urmare a săvârșirii unei fapte cu vinovăție.

Clasificările și cazurile aferente

10. Clasificarea și cazurile nedemnității. Nedemnitatea succesorală se clasifică în funcție de situațiile în care poate să intervină, avându-se în vedere totodată și modul în care poate să intervină: de plano (în cazul nedemnității de drept) sau cu referire la principiul disponibilității (în cazul nedemnității judiciare).

11. Legătura dintre nedemnitatea succesorală și capacitatea de a moșteni. Considerăm că alegerea noțiunii de nedemnitate nu este tocmai întâmplătoare având în vedere definirea cuvântului "demn" care se identifică perfect cu termenul "capabil". Așa fiind, mergând un pas înainte cu raționamentul deductiv, putem observa că există o similitudine între lipsa capacității și nedemnitate, sub aspectul efectelor pe care le generează: excluderea de la succesiune. Poate că acesta este și motivul pentru care sub aspect topografic nedemnitatea se găsește reglementată imediat după definiția capacității de a moștenii.

12. Lipsa nedemnității succesorale - condiție generală a dreptului de a moșteni. Pentru ca o persoană să poată moștenii este necesar ca aceasta să existe la momentul deschiderii moștenirii (capacitatea de a moștenii - art. 957 noul C. civ.), să nu fie nedemnă și să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament (vocația la moștenire - art. 962 noul C. civ.).

13. Nedemnitatea de drept. Intervine într-o prima situație, având în vedere prevederile art. 958 alin. (1) lit. a noul C. civ., atunci când susceptibilul a fost condamnat penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe cel care lasă moștenirea. În cel de-al doilea caz, nedemnitatea de drept poate să intervină pentru aceeași acțiune, săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a ucide, vizat fiind de această dată un alt susceptibil care ar fi înlăturat sau restrâns vocația la moștenire a făptuitorului, dacă succesiunea ar fi fost deschisă la data săvârșirii faptei [art. 958 alin. (1) lit. b) noul C. civ.].

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...