Universul Juridic nr. 11/2014

Cu privire la înființarea unei noi autorități administrative autonome, Autoritatea de Supraveghere Financiară
de Petrescu Rodica

11 noiembrie 2014

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Natura juridică a Autorității de Supraveghere Financiară. Înființarea Auto­rității. Încă din art. 1 alin. (2) al O.U.G. nr. 93/2012 se precizează că Autoritatea de Supra­veghere Financiară este o autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă și autofinanțată. Independența Autorității este întărită prin prevederea care stabilește că, în exercitarea atribuțiilor sale, activitatea sa nu va fi îngrădită de nicio altă autoritate.

Articolul 116 alin. (2) și art. 117 alin. (3) din Constituție, republicată, cuprind regle­mentări exprese cu caracter general despre aceste autorități administrative autonome.

Potrivit primului text, "alte organe de specialitate se pot înființa în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome", iar conform celui de-al doilea, "autorități administrative autonome se pot înființa prin lege organică".

Ni se pare salutară inserarea acestor reglementări despre autoritățile administrative autonome chiar în Legea fundamentală a țării. De asemenea, apreciem cerința constitu­țională de înființare a acestor autorități prin lege organică ca un surplus de grijă față de aceste organe[1].

După cum s-a arătat, Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a fost înființată prin lege organică, ci prin ordonanță de urgență adoptată de Guvern. Se pune întrebarea dacă este constituțional acest procedeu.

În art. 115 alin. (5) din Constituție, republicată, se prevede că ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alin. (1), adică cu votul majorității membrilor fiecărei Camere. Așadar, ca urmare a Legii de revizuire din 2003, textul constituțional permite intervenția Guvernului pe calea ordonanței de urgență în domenii rezervate legii organice.

În schimb, potrivit art. 115 alin. (6), ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în dome­niile expres precizate, cum este domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

Cu privire la sfera instituțiilor fundamentale, în doctrina de specialitate s-a arătat că în cadrul acesteia trebuie cuprinse în primul rând instituțiile cuprinse în Titlul III al Constituției, fiind vorba de clasicele puteri, dar și autoritățile publice care sunt reglementate în alte titluri, dintre care unele au tocmai rolul de a asigura echilibrul în funcționarea celor trei puteri clasice[2]. Raliindu-ne la această opinie, având în vedere că administrația publică centrală de specialitate este nominalizată în acest titlu, iar autoritățile administrative autonome fac parte din structura acesteia, ele trebuie socotite instituții fundamentale ale statului.

Ca urmare, cele trei autorități administrative autonome, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, nu puteau fi desființate printr-o ordonanță de urgență, ci numai prin lege organică. Totodată, noua Autoritate de Supraveghere Financiară trebuia înființată prin lege organică, și nu pe calea ordonanței de urgență.

Alte argumente în sensul celor de mai sus se regăsesc și în unele decizii ale Curții Consti­tuționale. Spre exemplu, în Decizia nr. 16 din 10 ianuarie 2007[3] referitoare la constituționalitatea Legii privind înființarea Autorității Naționale pentru Turism, în subordinea Guvernului României, Curtea Constituțională a arătat că alin. (1) și (3) ale art. 117 care prevăd că ministerele se înființează, se organizează și funcționează potrivit legii și că autoritățile administrative autonome se pot înființa prin lege organică, consacră principiul potrivit căruia acest domeniu este de competența exclusivă a Parlamentului. Așadar, normele cuprinse în alin. (2) și (3) ale art. 117 din Constituție, referitoare la competența Parlamentului și a Guvernului, care sunt de strictă interpretare constituțională, fac o distincție, fără echivoc, cu privire la modalitățile de înființare a celor două categorii de autorități menționate.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...