Revista de Drept social (Rosetti) nr. 4/2016

Renunțare la judecată. Lipsa acordului pârâtului, Editura Rosetti
de Curtea de Apel Galați

25 noiembrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Potrivit art. 406 alin. 4 C.proc.civ., dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți.

În cauză intimatul-pârât a arătat în mod expres că nu este de acord cu privire la cererea reclamantei de renunțare la cererea de chemare în judecată, solicitând continuarea judecării cauzei.

Întrucât momentul la care reclamanta a solicitat să se ia act de renunțarea la judecarea acțiunii sale este ulterior momentului prev. de art. 406 alin. 4 C.proc.civ., respectiv prin cererea de apel, Curtea constată că nu se mai poate da curs cererii de renunțare la judecarea acțiunii.

Prin cererea formulată la data de 13.11.2015, înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 2257/91/2015, reclamanta N.M. a solicitat obligarea pârâților M.J. și C.A.B.

- la plata sumelor reprezentând diferența de 2,5% aplicată sporului de vechime în muncă din indemnizația de bază brută lunară începând cu data de 01.11.2012 la zi;

- la plata sumelor reprezentând diferența de 2,5% aplicată la sporul de vechime în magistratură din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data de 01.11.2012 la zi;

- la plata pe viitor a sporurilor de vechime în muncă și vechime în magistratură în cuantum de câte 5% din indemnizația de bază brută lunară;

- la plata sumelor reprezentând dobânzi legale și actualizarea în raport de indicele de inflație pentru sumele datorate pentru trecut cu titlu de diferență de 2,5% spor de vechime în muncă și spor de vechime în magistratură, calculate începând cu data la care drepturile salariale trebuiau acordate și până la plata efectivă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că urmare a Ordinului Ministrului Justiției nr. 4216/C/11.12.2012 prin care s-a dispus trecerea sa, în calitate de judecător la C.A.B. în gradația 4 clasa de salarizare 106, prin trecerea în tranșa de vechime în funcție și în muncă între 15-20 de ani, indemnizația de bază brută lunară a fost majorată cu câte 2,5% pentru vechimea în muncă, respective în funcție. S-a precizat că prin aplicarea prevederilor Legii 284/2010 procentele corespunzătoare tranșelor de vechime au fost reduse cu câte 2,5%, în condițiile în care anterior anului 2011 acestea erau de 5%. A fost invocată decizia nr. 32/19.10.2015 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, făcându-se referire și la adresa Ministerului Justiției înregistrată la C.A.B. sub nr. 2833/I/A/22/08.09.2011 care stabilea în mod greșit că pentru persoanele care au împlinit vechimea în anul 2011 legea nouă trebuie aplicată întocmai, cu noile procente.

În drept au fost invocate prevederile art. 11 alin.3, art 10 alin.5 din Legea 284/2010, art.2, art.4 alin.3, art.6 din Legea 285/2010, art. 1053 NCCiv., OG 13/2011, Dec.2/2014 a ÎCCJ.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...