Revista de Drept social nr. 4/2016

Desfacere disciplinară a contractului individual de muncă. Condiții de formă ale deciziei de concediere. Lipsa descrierii faptelor care constituie abatere disciplinară. Problema prejudiciului moral. Admitere apel, Editura Rosetti
de Curtea de Apel Constanța

25 noiembrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

În condițiile în care în decizia de sancționare nu se impută fapte concrete, astfel cum s-a arătat, iar nulitatea deciziei intervine pentru motive referitoare la conditiile legale privind forma deciziei, nu există elemente care să conducă la concluzia că prejudiciul moral este implicit; într-o astfel de situație reclamantul trebuie să dovedească existența unui prejudiciu moral sau cel puțin a unor împrejurări care să nască prezumția producerii unui prejudiciu moral întrucât art. 272 din Codul Muncii nu poate fi interpretat în sensul că ar obliga angajatorul la o probă imposibilă, cum ar fi aceea de a dovedi că nu a produs angajatului nici un prejudiciu, în lipsa oricărui element probatoriu al situației premisă invocate de angajat.

Sub nr. 2050/88/2014 din data de 03.11.2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea contestația formulată de contestatorul [...] împotriva Deciziei nr. [...]/1462/01.10.2014 emisă de intimata S.C. [...] Tulcea S.A., solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei, reintegrarea în postul anterior detinut și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum și a celorlalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat de la data încetării contractului individual de muncă și până la efectiva reintegrare. Contestatorul a mai solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea contestației, contestatorul a arătat că este angajatul intimatei pe post de lăcătuș montator schele nave cu marca 19160 din data de 14.04.2008 potrivit contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, înregistrat la angajatoare sub nr. [...]/2295/09/04.2008 și la I.T.M. Tulcea sub nr. [...]/21.04.2008.

A mai arătat contestatorul că în perioada derulării contractului au survenit mai multe modificări ale C.I.M. prin acte adiționale la acesta cu privire la denumirea angajatorului, grila de salarizare, modificare salariu, spor de fidelitate, convenții semnate de părți în condiții normale și fără obiecțiuni sau incidente.

În data de 26.09.2014, ora 9,00, a fost convocat la sediul societății în fața unei comisii de disciplină în vederea efectuării unei cercetări „disciplinare” pe motiv că s-ar fi certat cu maistrul de secție, fapt neadevărat de altfel, motivul care a generat un schimb de opinii și idei fiind acela că a dorit să candideze la postul de lider sindical, ceea ce l-a deranjat foarte tare pe actualul lider care a început să îl șicaneze, să-i aducă injurii împreună cu maistrul de secție, fără a avea un motiv întemeiat. A început astfel să devină prea incomod, singura modalitate de înlăturare a sa fiind concedierea disciplinară.

A mai învederat contestatorul că în cei șase ani și cinci luni de când lucrează la această societate și-a executat toate sarcinile și normele impuse prin C.I.M. și fișa postului, nu a absentat, nu a săvârșit abateri disciplinare, nu a fost sancționat în niciun fel, iar acum, în termen de o lună i-au fost întocmite trei referate pe motiv de disciplină potrivit cărora ar fi creat tensiuni între colegi și nu respectă sarcinile de serviciu.

A mai susținut contestatorul că modul de desfășurare a anchetei disciplinare a fost unul unilateral din partea companiei, că nu s-a respectat procedura prevăzută de lege, că nu i s-a adus la cunoștință descrierea faptei sau faptelor săvârșite, neavând posibilitatea să se apare, nu a fost asistat sau reprezentat de sindicat sau avocat și că nu au fost consemnate apărările și susținerile sale, decât așa cum au dorit și considerat ei.

Contestatorul a mai arătat că în procesul verbal încheiat de comisie este acuzat de faptul că nu a luat în seamă deciziile maistrului, că ar fi afirmat că îl poate înlocui oricând și ar da decizii mai bune, că nimeni nu mai vrea să lucreze cu el, că orice i se spune are de comentat, că ultima dată s-a adresat injurios, acțiuni ce nu-i sunt specifice, conduita sa la locul de muncă și în societate fiind una demnă și responsabilă, cu atât mai mult cu cât are o vârstă ce nu prea se potriveste cu niciuna dintre acuzațiile aduse mai-sus.

A mai învederat contestatorul că orice persoană este liberă să-și exprime o opinie, să adere la o formațiune profesională, politică, socială, religioasă etc., iar acestea nu pot fi considerate abateri disciplinare grave, atât timp cât și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, chiar și atunci când nu i se ofereau mijloacele sau echipamentele de protecție pentru a-și putea realiza atribuțiile de muncă în condiții de siguranță.

Contestatorul a mai susținut că în data de 06.10.2014 a primit decizia contestată prin care i se comunica faptul că i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu 01.10.2014 în temeiul art. 61 lit. a, art. 251 alin. 1, 2, art. 248 alin. 1 lit. e din codul muncii și art. 131 alin. 1, lit o din C.C.M.

A arătat că, potrivit art. 250 din Codul Muncii „angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită, b) gradul de vinovăție a salariatului, c) consecințele abaterii disciplinare, d) comportarea generală în serviciu a salariatului, e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta”.

Față de textul de lege menționat, contestatorul a solicitat a se observa că intimata i-a aplicat cea mai drastică sancțiune, care nu poate fi aplicată decât ca o ultimă soluție, după cele prevăzute de art. 248 alin. 1 lit. a-d CM. Pentru libera exprimare a persoanei, față de aderarea la un post în sindicat, nu se poate dispune desfacerea disciplinară a contractului de muncă, cu atât mai mult cu cât în cei 6 ani și 5 luni a avut un comportament bun, și-a realizat sarcinile de serviciu, muncind peste program ori de câte ori era necesar, așa încât față de acuzațiile aduse și sancțiunea aplicată a considerat contestatorul că i s-a făcut o mare nedreptate.

A mai susținut contestatorul că orice sancțiune dispusă trebuie să fie proporțională cu fapta săvârșită, vinovăția, consecințele produse și conduita salariatului înainte și după, ori în speță este mai mult decât vizibil că aplicând această sancțiune, nu s-a urmărit altceva decât înlăturarea sa abuzivă, pe motiv de discriminare. Privitor la modul de întocmire a procesului-verbal se poate observa că în acesta nu se specifică abaterea disciplinara săvârșită, ce prevederi din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil le-a încălcat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării și temeiul de drept în baza căruia i s-a aplicat sancțiunea disciplinară.

Contestatorul a mai arătat că toate aceste prevederi sunt esențiale întrucât procesul verbal este actul care stă la baza întocmirii deciziei de concediere, act care trebuie să conțină toate elementele necesare care să conducă indubitabil la o justă soluționare a cauzei, cu respectarea drepturilor ambelor părți și nu cu încălcarea dreptului la apărare.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 78-80, art. 248, art. 223, art. 250, art. 252 și art. 272 din Codul muncii.

În probatiune, contestatorul a depus decizia contestată, p-v nr. 4200/8786/26.09.2014, referat din data de 04.09.2014, copie C.I., contract individual de muncă, acte adiționale din data de 17.12.2008, 23.12.2008, 20.01.2011, 03.12.2010, 18.04.2012, 22.04.2013, 13.03.2013, 06.12.2013, 23.04.2014.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, menținerea Deciziei de concediere ca temeinică și legală, respingerea cererii contestatorului de reintegrare în funcția de lăcătuș montator schele nave, precum și a cererii privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În apărare, intimata a arătat că potrivit Referatului nr. 7490/1463/19.08.2014 întocmit de [...], maistru în cadrul secției Schele, contestatorul nu a respectat dispozițiile acestuia și s-a prezentat în data de 15.08.2014 la serviciu fără acordul maistrului în ciuda problemelor de sănătate consemnate în scris de cabinetul medical al societății angajatoare (în care este încadrat ca apt condiționat) cu recomandări de lucru la sol, tratament, evitare de eforturi și evitare tură de noapte.

Intimata a mai susținut că, având în vedere condițiile precare de sănătate ale contestatorului, potrivit Procesului verbal nr. 4200/8226/28.08.2014, maistrul acestuia a evitat să îl cheme să efectueze ore suplimentare având în vedere că a suferit deja un infarct, însă, în acest mod, acesta a încălcat procedura internă a angajatorului care permitea munca suplimentară doar în baza solicitării din partea angajatorului semnată de salariat. A mai arătat intimata că angajatul a încălcat în luna august dispozițiile superiorului său și a fost sancționat doar cu avertisment.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...