Pandectele Săptămânale nr. 8/2016

Alegerea domiciliului procesual la sediul avocatului. încetarea contractului de asistență juridică. Obligația părții de a comunica schimbarea domiciliului ales pentru comunicarea actelor de procedură. Apel. Efect devolutiv, Editura Rosetti
de Înalta Curte de Casație și Justiție

16 decembrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Alegerea domiciliului procesual este supusă dispozițiilor art. 93 C.proc.civ, iar schimbarea acestuia trebuie adusă la cunoștința instanței și a părții adverse, sub sancțiunea neluării în seamă, conform dispozițiilor art. 98 din același cod.

Prin urmare, dacă prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au indicat domiciliul procesual în vederea comunicării actelor de procedură la sediul cabinetului de avocatură, aceștia sunt ținuți a respecta obligațiile impuse de art. 98 C.proc.civ. și în situația în care pe parcursul judecății contractul de asistență juridică încetează.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 05.06.2007, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții S.C. X. S.A., Orașul Voluntari prin Primar și Municipiul București prin Primarul General, solicitând să se constate că pârâții nu dețin un titlu valabil de proprietate asupra suprafeței de teren de 4.442 mp situată în Voluntari; să se constate inexistența în patrimoniul pârâților a dreptului de proprietate asupra terenului menționat; să se constate existența în patrimoniul reclamanților a dreptului de proprietate asupra terenului și să se dispună, în principal, obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 4.442 mp situat în Voluntari, iar în subsidiar obligarea pârâților să le restituie terenul menționat.

La data de 03.03.2008, a formulat cerere de intervenție în interes propriu D., prin care a solicitat să se constate caracterul abuziv al Decretului nr. 223/1984, să se constate nulitatea absolută a exproprierii terenului în suprafață de 5.190 mp realizată în baza Decretului nr. 223/1984, să se constate că imobilul teren în suprafață de 4.442 mp, ce face obiectul prezentului litigiu, nu face obiectul legilor speciale de reparații - Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 10/2001 și Legea nr.247/2005, să se constate inexistența în patrimoniul pârâtelor a dreptului de proprietate asupra terenului menționat, să se constate existența în patrimoniul reclamanților și al intervenientei a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4.442 mp și să fie obligate pârâtele să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul menționat.

Prin încheierea de la termenul din 04.03.2008, tribunalul a încuviințat,în principiu, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta D. iar la termenul din 15.04.2008, a admis excepția inadmisibilității capătului al doilea din acțiune, întemeiat pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta S.C. X. S.A. și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a celor trei pârâți.

La termenul din 16.09.2008, ca urmare a decesului reclamantului C. survenit la data de 10.06.2008, au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, E., F. și G. (conform certificatului de moștenitor din 17.09.2008).

Prin sentința civilă nr. 1052 din 14.05.2012, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul Voluntari și Municipiul București, cu privire la capătul de cerere în revendicare, întemeiat pe dispozițiile art. 480 C.civ. și a respins acest capăt de cerere din acțiunea precizată și din cererea de intervenție în interes propriu, ca fiind formulat împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. X. S.A.; a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere în revendicare, întemeiat pe dispozițiile art. 480 C.civ. din acțiunea precizată, formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta S.C. X. S.A.; a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în interes propriu D.; a respins, ca inadmisibil, capătul al doilea din acțiunea precizată, întemeiat pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxx85/1948, de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, H. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 14.850 mp situat în județul Ilfov.

Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxx86/1948, de Tribunalul Ilfov Secția Notariat, K. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 9.900 mp, situat în județul Ilfov.

Potrivit certificatului de moștenitor nr. xx8/1981, de pe urma defunctei K. au rămas ca moștenitori A., L., H., C. și B., iar de pe urma defunctului H. au rămas ca moștenitori A., L., C. și B. De asemenea, de pe urma defunctei L. a rămas ca unică moștenitoare intervenienta în interes propriu D., situație în care tribunalul a constatat că reclamanții și intervenienta în interes propriu au făcut dovada calității de moștenitori ai foștilor proprietari, H. și K.

Prin Decretul nr. 223/1984, a fost expropriată suprafața de teren de 43.095 mp, în scopul realizării unei zone de siguranță la Întreprinderea X București; în tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile au fost expropriate prin Decretul nr. 223/1984, figurează A., L., C. și B., cu o suprafață de 5.190 mp teren expropriat.

Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. xxx4/1998, pârâtei S.C. X. S.A. i-a fost atribuit terenul în suprafață de 65.095 mp. Astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 1458/1999 a Curții de Apel București, Secția de Contencios Administrativ, rămasă irevocabilă prin decizia nr.3564/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 08.10.1998, emis de Ministerul Industriei și Comerțului în favoarea pârâtei S.C. X. S.A., în limita a 43.095 mp.

Tribunalul a constatat că atât cererea principală, astfel cum a fost precizată, cât și cererea de intervenție în interes propriu au ca obiect principal obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului în suprafață de 4.442 mp, situat în Voluntari.

Această instanță nu s-a pronunțat în mod distinct asupra solicitărilor reclamanților și intervenientei vizând: constatarea caracterului abuziv al Decretului nr. 223/1984, constatarea nulității absolute a acestuia, constatarea faptului că pârâții nu dețin un titlu valabil asupra imobilului, constatarea inexistenței în patrimoniul pârâților, respectiv a existenței în patrimoniul reclamanților a dreptului de proprietate asupra acestui imobil și constatarea că imobilul nu face obiectul legilor speciale de reparație, apreciind că, față de modalitatea în care au fost formulate cererile de chemare în judecată, și de temeiul de drept invocat, reclamanții și intervenienta au învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun (art. 480 C.civ.).

Prin urmare, tribunalul s-a pronunțat numai cu privire la cele două capete de cerere în realizare ale acțiunii principale, astfel cum acestea au fost precizate de apărătorul reclamanților la termenul de judecată din 18.09.2007, și anume: acțiune în revendicare în condițiile art. 480 C.civ. și cerere de restituire a terenului în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994, cu privire la aceasta din urmă fiind admisă excepția inadmisibilității, potrivit încheierii din data de 15.04.2008.

În vederea comparării titlurilor de proprietate ale părților, tribunalul a analizat inclusiv valabilitatea titlului pârâților, în baza art. 6 din Legea nr.213/1998, și a constatat că Decretul nr. 223/1984 contravenea Constituției din anul 1965, dispozițiilor art. 480 și 481 C.civ., precum și Declarației Universale a Drepturilor Omului, ratificată de Statul Român, acte normative care garantau proprietatea privată și instituiau, ca unică excepție, exproprierea pentru cauză de utilitate publică, însă numai cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Or, în speță, din probele administrate a rezultat că reclamanților și autoarei intervenientei nu le-au fost acordate despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafață de 5.190 mp, așadar imobilul a fost preluat fără titlu valabil, cu nerespectarea dispozițiilor legale și constituționale de la acea dată.

Având în vedere că reclamanții și intervenienta în interes propriu revendică suprafața de 4.442 mp, iar din probele administrate rezultă că acesta este deținut de pârâta S.C. X. S.A., Tribunalul București a apreciat că această pârâtă are calitate procesuală pasivă, fiind posesorul imobilului revendicat; în consecință, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul Voluntari, reprezentat prin Primar, și Municipiul București, reprezentat prin Primarul General, cu privire la capătul de cerere în revendicare (întemeiat pe dispozițiile art. 480 C.civ.) a fost admisă, tribunalul reținând că, din probele administrate, nu rezultă că acești pârâți ar deține suprafața de teren revendicată de 4.442 mp, situată în Voluntari, numai pârâta SC X. SA având calitatea de posesor al terenului cu privire la care reclamanții pretind un drept de proprietate.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...