Pandectele Săptămânale nr. 7/2016

Despăgubiri morale solicitate pentru pretinsa încălcare a drepturilor morale de autor. Contract de cesiune. Utilizarea operei ca fundal muzical al unor emisiuni tv informative, Editura Rosetti
de Înalta Curte de Casație și Justiție

28 octombrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

În art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr.8/1996 se prevede doar dreptul moral de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei, iar în art. 96 alin. (1) lit. a) doar dreptul moral de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări sau execuții. Prin urmare, dacă nu există o dispoziție legală care să prevadă expres maniera în care se realizează acest drept într-un caz particular, dreptul autorului/interpretului de a-și asocia numele cu opera/interpretarea se manifestă diferit în funcție de genul operei și de natura suportului acesteia, a destinației acesteia, ținând cont și de uzanțele care există într-un anumit domeniu.

Prin cererea înregistrată la data de 01.07.2011 la Tribunalul București, reclamanții SC A. SRL și B. au chemat în judecată pe pârâta SRTV - solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 10, 11, 66, 69, 96, 97, 104 și urm. din Legea nr. 8/1996 cu completările și modificările ulterioare:

1. Obligarea pârâtei la plata sumei de 35 euro + TVA, pentru fiecare difuzare pe post a fiecăreia dintre cele 6 piese muzicale, produse de reclamanta societate și difuzate de pârâtă, conform contractului încheiat la data de 03.04.2009, completat de actele adiționale nr. x și nr. y și conform contractului din 07.12.2009, cu titlul de despăgubiri în urma prejudiciului adus pentru nerespectarea drepturilor morale ale producătorului (dreptul la nume), plătibili în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății;

2. Obligarea pârâtei la plata sumei de 25 euro pentru fiecare difuzare pe post a fiecăreia dintre cele 6 piese muzicale, compuse de către reclamantul B. și difuzate de către pârâtă conform contractului încheiat la data de 03.04.2009, completat de actele adiționale nr. x și nr. y și conform contractului din 07.12.2009, cu titlul de despăgubiri în urma prejudiciului adus pentru nerespectarea drepturilor morale ale autorului (dreptul la paternitate asupra operei și dreptul la nume) (în cazul în care, potrivit dispozițiilor Codului fiscal, reclamantul autor va trebui să plătească TVA pentru această sumă, se solicită plata a 25 euro+TVA/difuzare), plătibili în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății;

3. Obligarea pârâtei la plata sumei de 20 euro pentru fiecare difuzare pe post a fiecăreia dintre cele 6 piese muzicale, interpretate de către reclamantul B. și difuzate de către pârâtă conform contractului încheiat la data de 03.04.2009, completat de actele adiționale nr. x și nr. y și conform contractului din 07.12.2009, cu titlul de despăgubiri în urma prejudiciului adus pentru nerespectarea drepturilor morale ale interpretului (dreptul la nume) (în cazul în care, potrivit dispozițiilor Codului fiscal, reclamantul autor va trebui să plătească TVA pentru această sumă, se solicită plata a 20 euro+TVA/difuzare), plătibili în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății;

4. Difuzarea de către pârâtă a hotărârii judecătorești de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor bănești, de la data rămânerii irevocabile a acesteia, timp de 60 de zile, o dată pe zi - înainte de principalul jurnal de știri difuzat la ora 20,00 și preluat de către TV Q.

Prin sentința civilă nr. 649 din 04.04.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel reclamanții, apelul fiind admis prin decizia civilă nr. 177/A din 4.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă și de proprietate intelectuală, care a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2000 euro (în echivalent lei la data plății) cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei au declarat recurs toate părțile.

Prin decizia civilă nr. 1021 din 7.04.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă a admis recursurile, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel București.

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

1. În capitolul VIII al Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe este reglementat regimul juridic al operei audiovizuale, iar aceste dispoziții au fost greșit aplicate în cauză, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În stabilirea regimului juridic s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale în materie, ce subliniază cerințele necesare pentru a fi calificată o operă ca fiind audiovizuală.

Fără a intra în analiza de detaliu a acestor cerințe, în stabilirea regimului aplicabil este suficient să se observe că o operă audiovizuală este, cu aplicarea art. 5 alin. (1), art. 64, art. 66 și art. 69 din lege, o operă comună, care se creează de mai mulți coautori, în colaborare.

Ca operă comună, opera audiovizuală trebuie să fie rezultatul unei colaborări creatoare comune a două sau mai multe persoane, cărora legea le recunoaște calitatea de coautori, iar în condițiile în care este rezultatul unei astfel de colaborări, aceasta este, în mod necesar, o operă unitară. Este necesar a se sublinia că această colaborare vizează opera finită, dată fiind critica din recursul reclamanților - critică ce confirmă, însă, condițiile în care s-au realizat creațiile în discuție, pe care s-au și fundamentat pretențiile formulate, constatate de prima instanță și confirmate prin prezenta decizie.

Pentru definirea unei opere ca fiind comună, esențial este ca autorii să contribuie la realizarea unei opere unitare sub imperiul unor inspirații și concepții comune și cu concertarea eforturilor fiecăruia. Și în cazul în care un astfel de efort se concretizează în contribuții separate, în creații distincte, este necesar ca acestea să se înglobeze armonios într-un tot unitar, datorită comunității de inspirație și concepție a autorilor.

Or, nu s-au creat în cauză opere finite, cum și prevede art. 69 din lege, ci este vorba de opere distincte utilizate în cadrul grilelor Tv.

Inexistența unei asemenea opere rezultă din cele două contracte, singurele încheiate, atrăgând incidența și a art. 304 pct. 8 C.proc.civ.

Astfel, în vreme ce primul contract cuprinde în art. 1 clauza producerii a patru piese pentru emisiunea LIVE (transmisie camere) transmisă pe canalul Tv. Q. avându-l ca realizator/producător pe D., al doilea contract cuprinde în art. 1 clauza producerii a două piese muzicale pentru emisiunile Meteo România și Meteo pe Glob, transmise pe canalul Tv., avându-l ca realizator/producător pe E.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...