Pandectele Săptămânale nr. 7/2016

Teren aferent unei construcții. Includerea în domeniul public. Interes public. Utilitate publică, Editura Rosetti
de Înalta Curte de Casație și Justiție

28 octombrie 2016

În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă
  •  

Prin includerea în domeniul public local a terenului aferent unei construcții în raport cu care intimatele-reclamante aveau un drept de folosință, fără a fi probată împrejurarea că trecerea respectivului imobil în domeniul public s-a realizat pe temeiul unui interes public sau pentru cauză de utilitate publică, s-au încălcat prevederile Constituției României și ale Legii nr. 213/1998, fiindu-le vătămate, astfel, interesele legale ale intimatelor-reclamante.

I. Circumstanțele cauzei.

1. Obiectul excepției de nelegalitate și soluția instanței de fond

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, în Dosarul nr. 11116/325/2011, reclamantele L.U. și B.M., în calitate de moștenitoare ale numitului R.T., au formulat plângere împotriva Încheierii de carte funciară, prin care s-a respins cererea antecesorului de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în Timișoara, în baza Ordinului Prefectului din 6 octombrie 2009.

În cursul soluționării acțiunii, pârâtul Municipiul Timișoara, prin Primar, a învederat instanței că imobilul litigios a fost inclus în domeniul public al Municipiului Timișoara, prin H.C.L. al Municipiului Timișoara din iulie 2003, atestat prin H.G. nr. 1.016/2005, la poziția X.

La termenul de judecată din 13 martie 2013, reclamantele au invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1.016/2005, care atestă domeniul public al Municipiului Timișoara aprobat prin H.C.L. al Municipiului Timișoara din iulie 2003, cu referire exclusiv la poziția X.

În susținerea excepției de nelegalitate, reclamantele au arătat că H.C.L. al Municipiului Timișoara din iulie 2003 și H.G. nr. 1.016/2005 contravin dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, în condițiile în care, permit includerea în proprietatea statului doar a acelor bunuri dobândite de acesta în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pe baza unui titlu valabil, valabilitatea titlului fiind contestată în acțiunea de revendicare.

De asemenea, măsura de includere a imobilului în inventarul bunurilor din domeniul public al Municipiului Timișoara este nelegală, urmare a faptului că, la adoptarea sa, au fost încălcate dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, întrucât bunul litigios, constând în teren, nu este afectat unui uz public și nici nu este de interes public, acesta reprezentând, în fapt, terenul aferent unei case de locuit, descriere făcută în cartea funciară și în anexa la H.G. nr. 1.016/2005, la poziția X.

Au concluzionat autoarele excepției de nelegalitate că includerea bunului în inventarul domeniului public al unității administrativ-teritoriale s-a făcut cu depășirea atribuțiilor stabilite, în condițiile în care pentru terenul în discuție a fost emis Ordinul Prefectului în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991.

Prin Încheierea de ședință din 13 martie 2013, Judecătoria Timișoara a sesizat Tribunalul Timiș în vederea soluționării excepției de nelegalitate și a suspendat judecata litigiului până la soluționarea irevocabilă a excepției.

Tribunalul Timiș, prin Sentința civilă nr. 72 din 14 ianuarie 2014, a declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținând că, în speță, este vorba despre un act emis de o autoritate centrală, fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20 martie 2014, sub nr. 4320/30/2013.

Pârâtul Municipiul Timișoara, prin Primar, a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, invocând, în principal, inadmisibilitatea excepției astfel formulate, nefiind vorba despre un act administrativ cu caracter individual.

Pe fondul excepției de nelegalitate, a apreciat pârâtul că acțiunea este neîntemeiată, întrucât H.G. nr. 1.016/2005 reprezintă un act de atestare a bunurilor aparținând domeniului public local, care nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, nu modifică regimul juridic al bunurilor din inventar și, deci, nu poate aduce vătămare unui drept al reclamanților, fiind un act legal adoptat, cu respectarea art. 8 și 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Cât privește incidența în speță a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, pârâtul a susținut că natura bunurilor incluse în domeniul public local (de a fi de uz sau de interes public local) este apreciată de unitatea administrativ-teritorială prin hotărârea consiliului local.

..........


În versiunea gratuită textul este afișat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

;
se încarcă...