Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 199/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 09 iunie 2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Dănuț Ardelean, Gheorghe Ardelean și Radu Ardelean în Dosarul nr. 7.872/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 765 D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea, în temeiul prevederilor art. 225 alin. (1) din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, ia act de prezența în sală a doamnei Pora Erika, traducător autorizat de limba maghiară.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată că textul criticat a mai fost examinat de către Curtea Constituțională din perspectiva unor critici similare, relevantă, în acest caz, fiind Decizia nr. 688 din 24 noiembrie 2016. Se solicită menținerea jurisprudenței anterior menționate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 10 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 7.872/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Dănuț Ardelean, Gheorghe Ardelean și Radu Ardelean într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției autorilor excepției sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de violare de domiciliu, în condițiile trimiterii acestora în judecată, conform dispozițiilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul criticat încalcă prevederile constituționale și convenționale invocate, prin faptul că nu prevede un termen în care procurorul ierarhic superior să confirme propunerea de redeschidere a urmăririi penale, așa încât acesta poate depăși termenul de 20 de zile, prevăzut la art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, aspect ce creează o disproporție evidentă între drepturile procesuale ale părților procesului penal, care sunt supuse termenului de decădere anterior menționat, și drepturile procurorului, care poate dispune oricând redeschiderea urmăririi penale. Se susține că lipsa de egalitate, astfel creată, nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Se arată, de asemenea, că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt lipsite de previzibilitate, aspect ce contravine dreptului la un proces echitabil, întrucât nu prevăd, în mod clar și neechivoc, motivele pentru care procurorul ierarhic superior poate infirma ordonanța de clasare. Se mai susține că textul criticat este neconstituțional datorită faptului că nu obligă procurorul ierarhic superior să demonstreze caracterul excepțional al redeschiderii urmăririi penale și, de asemenea, pentru că dă acestuia posibilitatea să infirme ordonanța de clasare, chiar și în condițiile în care aceasta nu este atacată de persoana vătămată.

7. Judecătoria Satu Mare - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține, în acest sens, că cererea procurorului de redeschidere a urmăririi penale este supusă judecătorului de cameră preliminară, care examinează legalitatea și temeinicia acesteia și care are posibilitatea de a aprecia dacă redeschiderea urmăririi penale nu este inechitabilă și dacă perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. Se arată că aspectele anterior menționate reprezintă garanții ale dreptului la un proces echitabil asigurate de legiuitor în procedura criticată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere, în argumentarea acestei opinii, la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 177 din 29 martie 2016.

10. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că își menține punctele de vedere reținute în deciziile Curții Constituționale nr. 456 din 28 iunie 2016 și nr. 688 din 24 noiembrie 2016.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispozițiile art. 317 se aplică în mod corespunzător".

14. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil și art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul un proces echitabil.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 177 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 9 mai 2016, Decizia nr. 456 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 9 noiembrie 2016, și Decizia nr. 688 din 24 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 februarie 2017, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

16. În acest sens, prin Decizia nr. 177 din 29 martie 2016, paragrafele 13-25, Curtea a reținut că lipsa prevederii în cuprinsul art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală a unui termen legal în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale echivalează cu dreptul organelor judiciare de a proceda la reluarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia, până la împlinirea termenului legal de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite. În acest sens, dispozițiile art. 153 alin. (1) din Codul penal prevăd că prescripția înlătură răspunderea penală. Prin urmare, scopul instituției prescripției răspunderii penale constă în înlăturarea răspunderii penale, prin stingerea dreptului statului de a sancționa și a obligației infractorului de a suporta consecințele infracțiunii comise, după trecerea unui anumit interval de timp, prevăzut de lege, de la data săvârșirii faptei, indiferent dacă infracțiunea a fost sau nu descoperită ori infractorul identificat. Prin dispozițiile art. 154 din Codul penal, legiuitorul a stabilit, în mod expres, atât durata termenelor de prescripție, cât și data la care acestea încep să curgă. Totodată, referitor la prescripția răspunderii penale, legiuitorul a prevăzut la art. 155 din Codul penal întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Potrivit alin. (1) al articolului anterior referit, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. De asemenea, art. 155 alin. (5) din Codul penal prevede că admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale.

17. Având în vedere modul de reglementare a prescripției răspunderii penale, Curtea a reținut că dreptul organelor judiciare de a relua urmărirea penală, prin redeschiderea acesteia, conform art. 335 din Codul de procedură penală, apare ca fiind consecința juridică a acestei instituții, respectiv consecința dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârșesc infracțiuni în termenele de prescripție stabilite prin lege.

18. Prin urmare, Curtea a constatat că aceste termene sunt, în mod expres, determinate de către legiuitor, atât sub aspectul întinderii, cât și sub aspectul momentului la care încep să curgă, motiv pentru care nu se poate susține că legea procesual penală este lipsită de claritate, precizie sau previzibilitate sub aspectul intervalului de timp în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale și nici că redeschiderea urmăririi penale se poate face sine die, creând o stare de incertitudine pentru autorul faptelor prevăzute de legea penală. De altfel, dispozițiile art. 335 alin. (1) - (3) și (5) din Codul de procedură penală prevăd că redeschiderea urmăririi penale se face în următoarele situații: dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală], în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi, din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală], când constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea- credință obligațiile stabilite conform art. 318 alin. (3) din Codul de procedură penală [art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală] și în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale [art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală]. Astfel reglementate, motivele de redeschidere a urmăririi penale nu reprezintă altceva decât cauze de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, ele reprezentând o aplicare directă a dispozițiilor art. 155 din Codul penal. Prin urmare, Curtea a reținut că instituția redeschiderii urmăririi penale, sub aspectul termenelor în care ea poate fi dispusă este, în mod corect, corelată de către legiuitor cu instituția prescripției răspunderii penale, fiind o consecință directă a acesteia.

19. Așa fiind, Curtea a constatat că susținerile autorilor excepției - potrivit cărora instituirea în privința redeschiderii urmăririi penale a unui termen în care organele judiciare se pot prevala de acest drept, egal cu timpul rămas între data ordonanței de clasare și împlinirea termenului prescripției răspunderii penale ar echivala cu crearea unei situații de incertitudine pentru persoana achitată și cu instituirea, în favoarea organelor judiciare, a unui termen sine die în care pot proceda la redeschiderea urmăririi penale, favorabil comiterii unor abuzuri judiciare - apar ca fiind nejustificate. Așa cum rezultă din dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale nu se face în mod arbitrar de către organele judiciare, ci doar în condițiile expres reglementate la art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală.

20. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că nu poate fi reținută încălcarea, prin dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, prevăzute la art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție. Referitor la dreptul la un proces echitabil, reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională a constatat, în jurisprudența sa, că acesta obligă la asigurarea prin legislația națională a unor garanții procesuale precum egalitatea armelor, contradictorialitatea, motivarea hotărârilor pronunțate, publicitatea procesului, soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, prezumția de nevinovăție și asigurarea dreptului la apărare (a se vedea Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 31). Cu privire la dreptul la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituție, s-a reținut, prin aceeași jurisprudență, că acesta conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător (a se vedea Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, paragraful 33).

21. Totodată, Curtea a reținut că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală reprezintă opțiunea legiuitorului, în acord cu politica sa penală, și au fost reglementate cu respectarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea.

22. În fine, Curtea a constatat că, spre deosebire de reglementarea anterioară, instituția redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci, în trei dintre cele patru situații prevăzute la art. 335 din Codul de procedură penală, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară care, cu această ocazie, verifică legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Această nouă abordare a legiuitorului are ca scop punerea instituției redeschiderii urmăririi penale în acord cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziei anterior referite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24. Distinct de cele reținute prin Decizia nr. 177 din 29 martie 2016, cu privire la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispozițiilor constituționale ale art. 16, Curtea reține că principiul egalității în drepturi are în vedere, pe de o parte, egalitatea dintre cetățeni, aspect prevăzut, în mod expres, în cuprinsul alin. (1) al normei constituționale anterior invocate, iar, pe de altă parte, asigurarea unui regim juridic similar unor persoane aflate în situații juridice egale. Or, având în vedere rolul diferit pe care îl au inculpatul și organele judiciare în desfășurarea procesului penal, nu se poate pune problema asigurării unei egalități de tratament juridic. De altfel, cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, că principiul nediscriminării presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011).

25. Referitor la critica de neconstituționalitate potrivit căreia textul criticat este lipsit de previzibilitate, aspect ce contravine dreptului la un proces echitabil, întrucât nu prevede, în mod clar și neechivoc, motivele pentru care procurorul ierarhic superior poate infirma ordonanța de clasare, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală arată, în mod expres, că motivul infirmării ordonanței de clasare îl reprezintă inexistența împrejurării pe care s-a întemeiat această soluție. La rândul său, soluția clasării poate avea ca temei constatarea existenței uneia dintre împrejurările prevăzute, în mod expres, la art. 315 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv imposibilitatea începerii urmăririi penale, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării sau existența unuia dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală. Potrivit art. 16 alin. (1) anterior menționat, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: fapta nu există; fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege; nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea; există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

26. Având în vedere dispozițiile procesual penale mai sus analizate, Curtea reține că, prin interpretarea coroborată a prevederilor art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală cu dispozițiile art. 315 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din același cod, pot fi determinate cu exactitate motivele legale pentru care procurorul ierarhic superior poate infirma ordonanța de clasare. Prin urmare, textul criticat îndeplinește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate circumscrise principiului legalității, prevăzut de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, indivizii putându-și adecva conduita conform exigențelor legale. În acest sens, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale, o lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de Convenție, numai dacă este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 259 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 17 august 2016, paragraful 17).

27. În fine, cu privire la critica de neconstituționalitate conform căreia textul criticat este neconstituțional, întrucât dă posibilitatea procurorului ierarhic superior să infirme ordonanța de clasare, chiar și în condițiile în care aceasta nu este atacată de partea vătămată, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reținută, întrucât aspectul procesual penal criticat reprezintă o aplicare directă de către legiuitor a principiului aflării adevărului, reglementat la art. 5 din Codul de procedură penală, care prevede, la alin. (1) al normei anterior referite, că organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului, dar și a principiului controlului ierarhic al desfășurării activității procurorilor, prevăzut la art. 132 alin. (1) din Constituție.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Dănuț Ardelean, Gheorghe Ardelean și Radu Ardelean în Dosarul nr. 7.872/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și constată că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 martie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...