Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 39/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2812 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 29 mai 2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2812 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Magda Elena Demele în Dosarul nr. 15.421/99/2011 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 184D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 9 decembrie 2015, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2812 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Magda Elena Demele într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unor sentințe civile pronunțate de Tribunalul Iași în cauze având ca obiect Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât conțin o formulare imprecisă și neclară care produce confuzie cu privire la noțiunile utilizate în text, această neclaritate conducând la imposibilitatea justițiabilului de a-și face o strategie pentru apărarea drepturilor sale. Astfel, textul legal criticat nu conține termeni clari și preciși în ceea ce privește noțiunile de "omisiune de a se pronunța pe un capăt de cerere". Se mai arată că apare o practică divergentă a instanțelor în privința interpretării și aplicării dispozițiilor art. 2812 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 în ceea ce privește problema completării hotărârii datorită omisiunii pronunțării asupra unui capăt de cerere.

6. Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate răspund cerinței de previzibilitate, fiind redactate cu suficientă claritate și precizie pentru a fi aplicate. Legiuitorul a arătat explicit că instituția completării hotărârii se utilizează în cazul în care omisiunea de pronunțare privește un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât din motivarea acesteia reiese faptul că privește aspecte de interpretare și aplicare a legii de către instanțele de judecată, precum și complinirea lacunelor dispozițiilor supuse controlului de constituționalitate, aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale. Se mai arată că, prin procedura reglementată de dispozițiile legale criticate, partea care formulează o cerere de completare a hotărârii nu urmărește schimbarea soluției pronunțate de instanța de judecată, ci doar completarea acesteia, în situația în care instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate a legii. Interpretarea sistematică a textului de lege criticat în ansamblul actului normativ din care face parte, precum și interpretarea teleologică relevă cu claritate sensul sintagmelor "omisiune", "erori materiale" și "pronunțarea asupra unui capăt de cerere", fără a lăsa vreun dubiu cu privire la voința legiuitorului. Problema aplicării în concret a acestui text de lege, invocată de autoarea excepției de neconstituționalitate, excedează competenței Curții Constituționale.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 2812 din Codul de procedură civilă din 1865. În realitate, din motivarea excepției Curtea reține ca obiect al acesteia dispozițiile art. 2812 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, text de lege care are următorul cuprins: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

13. Dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora "Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", precum și Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispozițiile legale criticate.

14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 124 privind înfăptuirea justiției, precum și ale art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate sunt cuprinse în secțiunea a VI-a "Îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii" a capitolului IV din titlul III al cărții a II-a din Codul de procedură civilă din 1865 și reprezintă norme de procedură referitoare la îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul hotărârilor și încheierilor judecătorești, clarificarea înțelesului dispozitivului hotărârilor judecătorești sau completarea acestora. Curtea reține că textul de lege criticat conține norme de procedură, edictate de legiuitor în temeiul competenței sale constituționale, atribuite potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.

16. Curtea a reținut în jurisprudența sa, spre exemplu Decizia nr. 644 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, că, prin instituția îndreptării, lămuririi și completării unei hotărâri judecătorești, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea în soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, evitând exercitarea unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanței, atunci când aceasta privește erori materiale și nu are incidență asupra fondului dreptului substanțial dedus judecății.

17. Referitor la critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5), Curtea reține că dispozițiile legale criticate întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii, întrucât normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. În legătură cu principiul previzibilității normei legale, instanța europeană a statuat, de exemplu prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere unei rigidități excesive a reglementării. În Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, instanța europeană a arătat că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul normei juridice, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune. Totodată, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depind de practică (Hotărârile din 25 mai 1993 și din 20 mai 1999, pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, paragraful 40, și Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 491 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2016, paragraful 19).

18. De altfel, Curtea observă că, prin procedura reglementată de dispozițiile legale criticate, partea care formulează o cerere de completare a hotărârii nu urmărește schimbarea soluției pronunțate de instanța de judecată, ci doar completarea acesteia, în situația în care instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Așadar, textul de lege criticat este reglementat cu suficientă claritate și precizie, interpretarea sa în ansamblul actului normativ din care face parte relevând cu claritate voința legiuitorului.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Magda Elena Demele în Dosarul nr. 15.421/99/2011 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 2812 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 ianuarie 2017.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...