Curtea Constituțională

Decizia nr. 769/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu referire la imobilul menționat la poziția nr. 272 din anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 08 martie 2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu privire la poziția la care se află imobilul în cauză, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepție ridicată de Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor RomâniaFilm - R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" -, în calitate de reprezentant al statului român, prin Ministerul Culturii și Cultelor, în Dosarul nr. 6.776/325/2014 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 1.514D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocat Claudiu Butuza, și avocat Alina Grosu, pentru partea Nada Rusimovici, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției a depus la dosar note scrise și un set de înscrisuri în susținerea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" este reprezentanta Ministerului Culturii, minister care reprezintă statul român. Însă, în opinia sa, potrivit Legii societăților nr. 31/1990, R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" este un întreprinzător constituit în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a Hotărârii Guvernului nr. 530/1991 privind înființarea de regii autonome și societăți comerciale în domeniul cinematografiei. De asemenea, susține, în esență, că patrimoniul regiei a fost înscris în cartea funciară și că bunurile imobile sunt proprietatea regiei, potrivit Sentinței civile nr. 10.364 din 19 iunie 2001, pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 15.957/2000, și Deciziei civile nr. 112 din 17 ianuarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă, în Dosarul nr. 191/C/2002. În continuare, se solicită a se observa, în susținerea tezei de proprietari ai bunului ce face obiectul excepției de neconstituționalitate, și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 18 din 17 octombrie 2011 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind aplicarea dispozițiilor art. 324 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările și completările ulterioare. În final, se afirmă că bunul ce face obiectul excepției de neconstituționalitate este evidențiat în conturile bilanțului R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" și nu poate ieși din patrimoniul acesteia fără o dreaptă și prealabilă despăgubire. Depune note scrise.

5. Avocat Alina Grosu, pentru partea Nada Rusimovici, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 44 și art. 136, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, apreciind că în cauză sunt incidente considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 227 din 13 martie 2007. Totodată, solicită a se observa că imobilul se află în raza teritorială guvernată de sistemul de carte funciară și pentru identificarea regimului juridic al acestuia și stabilirea proprietarului bunului este necesară studierea cărții funciare inițiale coroborată cu primele dispoziții legale edictate în domeniul cinematografiei.

6. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, întrucât există precedent constituțional, menționând că deciziile Curții Constituționale nr. 269 din 16 martie 2010 și nr. 19 din 22 ianuarie 2013 nu sunt incidente în cauză.

7. În replică, reprezentantul autoarei excepției precizează că, dacă bunurile imobile dispar din patrimoniul R.A.D.E.F. "RomâniaFilm", aceasta își pierde obiectul de activitate.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

8. Prin Sentința civilă nr. 2.403/PI din 17 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.776/325/2014, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu privire la poziția la care se află imobilul în cauză, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor România Film, în calitate de reprezentant al statului român, prin Ministerul Culturii și Cultelor, într-o cauză având ca obiect constatare nulitate act juridic, respectiv constatarea nulității absolute a unui act juridic care a stat la baza intabulării unui drept de proprietate privată asupra unui imobil, precum și constatarea nulității absolute a unui contract de dare în plată.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că, examinând-o, Curtea Constituțională trebuie să constate că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate concretizat prin deciziile nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008 și nr. 269 din 16 martie 2010, respingând excepțiile de neconstituționalitate. Însă, apreciază că, în prezenta cauză, Curtea trebuie să constate că cele reținute în jurisprudența sa, prin deciziile menționate, nu își păstrează valabilitatea. În acest sens, arată că la data la care s-a modificat Ordonanța Guvernului nr. 39/2005, prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008, imobilul în cauză aparținea, începând cu anul 1992, unei societăți cu personalitate juridică, reglementată de dispozițiile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 530/1991 privind înființarea de regii autonome și societăți comerciale în domeniul cinematografiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 septembrie 1991, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, susține că, situația juridică a imobilului în cauză nu mai putea fi afectată de cuprinsul anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005.

10. De asemenea arată că, prin Decizia nr. 227 din 13 martie 2007, în mod corect, Curtea a observat că există posibilitatea ca imobilele prevăzute în anexa nr. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 să se afle și în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, cum este și în prezenta cauză, în care a dovedit cu extrasul de carte funciară faptul că R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" a dobândit dreptul de proprietate, prin efectul legii.

11. Autoarea excepției susține că dispozițiile articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 prevăzând in terminis că toate imobilele din anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005, indiferent de titularul dreptului de proprietate, se află în proprietatea privată ori publică a statului, se realizează un transfer silit de proprietate care operează din patrimoniul unor terțe persoane către stat sau administrații publice locale, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 44 alin. (1) - (3) din Constituție, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 este o persoană juridică, și nu o unitate administrativ-teritorială ori statul.

12. În continuare, autoarea consideră că, în vederea analizării susținerilor sale, Curtea Constituțională trebuie să observe că este necesară clarificarea regimului juridic al imobilului în cauză la data emiterii dispoziției legale criticate, mai precis, dacă imobilul în cauză putea trece în domeniul public al unității administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliului local respectiv, prin efectul Legii nr. 303/2008, sau dacă transferul dreptului de proprietate s-a realizat ca efect al Legii nr. 15/1990 și a Hotărârii Guvernului nr. 530/1991 către R.A.D.E.F. "RomâniaFilm". Așadar, autoarea excepției apreciază că, în acord cu jurisprudența sa, Curtea trebuie să constate că nu toate imobile cuprinse în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 au trecut, prin efectul Legii nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008, în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale.

13. În final, autoarea excepției susține că instanța de contencios constituțional trebuie să constate că emiterea de modificări legislative, fără a ține seama de efectele juridice deja produse de legislația anterioară și fără respectarea regimului juridic al proprietății private este de natură să conducă la înfrângerea principiului securității raporturilor juridice civile.

14. Tribunalul Timiș - Secția I civilă arată că în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005, la poziția nr. 272, este menționat imobilul în litigiu care, încă din anul 1992, se află în proprietatea Regiei Autonome a Distribuției și Exploatării Filmelor "RomâniaFilm" și apreciază că se impune cu forța evidenței că Decizia Curții Constituționale nr. 227 din 13 martie 2007 este incidentă în cauză. De asemenea, instanța arată că Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013 a Curții Constituționale a fost adoptată și, cu atât mai mult, publicată în Monitorul Oficial al României ulterior intrării imobilului în discuție în proprietatea privată a unei persoane fizice, ceea ce conduce inevitabil la inaplicabilitatea și chiar ineficacitatea acesteia, dat fiind efectul ex nunc al deciziilor pronunțate de instanța de contencios constituțional. Altfel spus, deciziile nr. 980 și 981 din 22 noiembrie 2012 și, cu atât mai mult, Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013 produc efecte numai pentru viitor, neputând interfera asupra unui act juridic translativ de proprietate. În final, instanța arată că aceste aserțiuni constituie punctul său de vedere referitor la excepția de neconstituționalitate invocată.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Guvernul consideră că asupra problematicii expuse în prezenta cauză Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 227 din 13 martie 2007, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 65 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt neconstituționale, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 nu este statul român. Ca atare, apreciază că cele reținute de instanța de contencios constituțional în decizia menționată sunt aplicabile și prezentei excepții, dispozițiile de lege criticate încălcând prevederile constituționale invocate, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 este o persoană fizică, juridică sau o unitate administrativ-teritorială, iar nu statul.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îlconstituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu privire la poziția la care se află imobilul în cauză, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. Însă, având în vedere dispozițiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază", precum și motivarea scrisă a autoarei excepției, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, în realitate, dispozițiile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008, cu referire la imobilul menționat la poziția nr. 272 din anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 4 august 2005, cu modificările și completările ulterioare.

20. Dispozițiile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006: "La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective.";

- Anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005: "Sălile și Grădinile de spectacol cinematografic care se află în proprietatea privată a statului și în administrarea R.A.D.E.F. «România-Film»:

Nr. crt. Adresa Denumirea Număr de locuri
0 1 2 3
. . . . . . . . . . . .
272 Județul Timiș, MunicipiulTimișoara, Str. Lenau nr. 2 STUDIO 708"

21. În opinia autoarei excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul supremației Constituției și al obligativității respectării sale și a legilor, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 136 privind proprietatea, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă ca neîntemeiată. În acest sens sunt Decizia nr. 59 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 9 aprilie 2013, Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010 și Decizia nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008.

23. Astfel, prin Decizia nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008, precitată, Curtea a reținut că sălile și grădinile de spectacol cinematografic s-au aflat în proprietatea privată a statului, Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România Film" fiind titulara dreptului de administrare asupra bunurilor imobile din patrimoniul său, iar nu titulara dreptului de proprietate.

24. De asemenea, Curtea a statuat că dispozițiile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 reprezintă o măsură legislativă prin care se dispune trecerea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic din domeniul privat al statului și administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm" în domeniul public al unităților administrativ- teritoriale și în administrarea consiliilor locale, ceea ce nu poate reprezenta o încălcare a principiului protecției proprietății private sau a principiului inalienabilității proprietății publice, consacrate de art. 44 alin. (1), (2) și (3) și, respectiv, de art. 136 din Constituție.

25. Totodată, în legătură cu regimul juridic al sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, prin Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013, Curtea a reținut că imobilele cu destinația de cinematografe au trecut în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale locale și în administrarea consiliilor locale respective prin efectul Legii nr. 303/2008, iar protocolul de predare-primire care se încheia, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială și administratorul R.A.D.E.F. - "RomâniaFilm" nu avea natura juridică a unui titlu de proprietate, fiind, așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții, modalitatea practică de preluare a acestor imobile.

26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

27. Distinct de cele menționate, referitor la critica autoarei excepției privind lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor legale criticate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013 sau Decizia nr. 186 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 16 mai 2016).

28. Aplicând aceste considerente la speța de față, Curtea reține că, potrivit textului de lege criticat, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a Filmelor "România-Film", împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor locale respective. Așadar, dispozițiile legale deduse controlului de constituționalitate îndeplinesc cerințele mai sus menționate, fiind norme clare, previzibile și care stabilesc cât se poate de precis conduita destinatarilor săi.

29. În final, Curtea observă că celelalte susțineri ale autoarei excepției, susțineri potrivit cărora trebuie clarificat regimul juridic atât al imobilului în cauză, cât și al celorlalte imobile cuprinse în anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005, țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, ceea ce excedează controlului de constituționalitate.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor RomâniaFilm, în calitate de reprezentant al statului român, prin Ministerul Culturii și Cultelor, în Dosarul nr. 6.776/325/2014 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu referire la imobilul menționat la poziția nr. 272 din anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 39/2005 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
;
se încarcă...