Curtea Constituțională

Decizia nr. 705/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar și art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 02 martie 2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel-Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, respectiv a acelorași dispoziții din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar și ale art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.861/1/2015 și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 411D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părțile Rodica Susanu și Înalta Curte de Casație și Justiție, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 433D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, excepție ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 4/45/2012*.

4. La apelul nominal lipsesc părțile Daniela Dumitrescu, Georgeta Protea, Daniela Iovu, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 781D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011, respectiv a acelorași dispoziții din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 și ale art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, excepție ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 8.046/104/2012.

6. La apelul nominal lipsesc părțile Matei Miu, Ministerul Justiției, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Tribunalul Olt, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

7. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 411D/2016, 433D/2016 și 781D/2016, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 433D/2016 și 781D/2016 la Dosarul nr. 411D/2016, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin Încheierea din 10 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.861/1/2015, respectiv prin Încheierea din 21 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 8.046/104/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, respectiv a acelorași dispoziții din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar și ale art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată cu prilejul soluționării contestației formulate de Rodica Susanu împotriva Hotărârii nr. 16 din 2 iulie 2015 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv în cadrul recursului formulat de Matei Miu împotriva Sentinței nr. 3.244 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

10. Prin Încheierea din 10 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4/45/2012*, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată cu prilejul soluționării recursului declarat de Daniela Dumitrescu, Georgeta Protea și Daniela Iovu împotriva Sentinței nr. 209 din 21 octombrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, fiind astfel contrare prevederilor art. 16 și art. 41 alin. (4) din Constituție, precum și celor ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată că prin aceste dispoziții de lege s-a creat o discriminare în ceea ce privește salarizarea personalului încadrat în aceeași funcție de execuție, în raport cu data la care au fost îndeplinite condițiile corespunzătoare avansării într-o nouă tranșă de muncă, iar diferența creată este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că diferența de tratament devine discriminare atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă (Hotărârea din 28 mai 1995, pronunțată în Cauza Incze împotriva Austriei, Hotărârea din 18 februarie 1992, pronunțată în Cauza Fredin împotriva Suediei, paragraful 60, Hotărârea din 23 iunie 1993, pronunțată în Cauza Hoffmann împotriva Austriei, paragraful 31, Hotărârea din 28 septembrie 1995, pronunțată în Cauza Spadea și Scalabrino împotriva Italiei). În același sens amintește și jurisprudența Curții Constituționale referitoare la egalitatea în drepturi prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 și Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993.

12. Autorul excepției arată că dispozițiile art. 5 alin. (11) din Legea nr. 71/2015 au clarificat sintagma "nivel de salarizare în plată pentru funcții similare", astfel că, începând cu 9 aprilie 2015, diferența de tratament juridic între persoanele care îndeplinesc aceeași funcție, au același nivel de studii, aceeași vechime în muncă și desfășoară aceeași activitate în același loc de muncă a fost înlăturată. Prin urmare, această normă clarificatoare confirmă voința legiuitorului de a nu crea discriminare privind salarizarea, dar înainte de adoptarea acestui text de lege reglementarea a fost lipsită de claritate și previzibilitate, conducând la o aplicare neunitară și discriminatorie, contrară exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cu privire la cerințele de calitate a legii invocă hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Beyler împotriva Italiei și Rotaru împotriva României.

13. Totodată, autorul excepției amintește că, prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a interpretat noțiunea de "nivel de salarizare pentru funcția similară", însă această decizie nu a avut în vedere și dispoziția legală de clarificare a sintagmei "funcție similară" introdusă de Legea nr. 71/2015, astfel că discriminarea nu a fost înlăturată anterior datei de 9 aprilie 2015. În prezent, chiar Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, ca urmare a necorelării cu dispozițiile Legii nr. 71/2015, a generat jurisprudență care nu este în consens cu dispozitivul și considerentele acesteia, așa cum este Decizia nr. 228 din 4 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.609/105/2014 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă.

14. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

15. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la textele de lege criticate, precum și Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

16. Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, consideră că situația diferită în care se găsesc persoanele în funcție de aplicarea principiului tempus regitm actum nu poate fi interpretată ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice. De asemenea arată că respectarea principiului egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Totodată, consideră că împrejurarea potrivit căreia anumite persoane pot ajunge, prin jocul unor prevederi legale, în situații apreciate în mod subiectiv ca fiind defavorabile, raportat propriilor interese, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective.

17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

C U R T E A,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 2, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. De asemenea sunt criticate dispozițiile art. II art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, precum și dispozițiile similare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. În realitate, Curtea observă că sunt avute în vedere dispozițiile art. II art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, așa cum a fost aceasta modificată și completată prin Legea nr. 283/2011. În sfârșit, autorul excepției critică și dispozițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 2 din Legea nr. 285/2010: "În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.";

- Art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 285/2010:

"

(2) În anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

(3) Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.";

- Art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010:

"

(1) În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) În anul 2011, pentru personalul de conducere se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (1).

(3) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție pentru personalul care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție», respectiv vechime în învățământ pentru personalul didactic de predare universitar și preuniversitar.";

- Art. II art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010:

"

(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(2) În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.";

- Art. II art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010: "În anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.";

- Art. II art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010: "În anul 2012 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.";

- Art. II art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010:

"

(1) În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție».";

- Art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012: "În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.";

- Art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012: "Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013."

20. Curtea constată că dispozițiile de lege criticate și-au încetat aplicarea la o dată anterioară sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate. Cu toate acestea, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", precum și faptul că dispozițiile de lege criticate continuă să producă efecte în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea va analiza constituționalitatea acestora.

21. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 41 alin. (4) referitor la egalitatea remunerării între bărbați și femei. De asemenea consideră că sunt încălcate următoarele prevederi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: art. 6 privind procesul echitabil și art. 14 referitor la interzicerea discriminării.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai analizat dispozițiile de lege criticate din perspectiva compatibilității acestora cu prevederile constituționale și convenționale privind egalitatea în drepturi și interzicerea discriminării. Astfel, prin Decizia nr. 150 din 18 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 9 mai 2014, Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 15 februarie 2013, Decizia nr. 885 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 24 februarie 2016, și Decizia nr. 25 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 27 aprilie 2016, Curtea a reținut că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De asemenea, Curtea a mai reținut că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor dispoziții noi în ceea ce privește criteriile de avansare și metodologia de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.

23. Cu privire la critica raportată la art. 41 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia, la muncă egală, femeile au salariul egal cu bărbații, Curtea, prin aceleași decizii, a arătat că aceasta nu poate fi reținută, de vreme ce textul de lege criticat reglementează modul de calcul al majorării salariale în cazul avansării într-o altă treaptă de vechime în muncă, fără a institui discriminări pe criteriul de sex.

24. Referitor la critica privind încălcarea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, instanța de contencios constituțional a arătat că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că acest articol nu are o existență autonomă și nu poate fi invocat decât prin raportare la alte dispoziții ale Convenției sau protocoalelor sale adiționale. (Decizia de inadmisibilitate din 3 aprilie 2012, pronunțată în Cauza Coriolan Gabriel Iovițoni și alții împotriva României, paragraful 52). Prin urmare, Curtea Constituțională a constatat că art. 14 din Convenție nu este incident.

25. Distinct față de critica vizând instituirea unui tratament juridic discriminator, analizată anterior de Curtea Constituțională, autorul prezentei excepții de neconstituționalitate pune în discuție și claritatea și previzibilitatea normelor de lege supuse analizei de constituționalitate. Astfel, consideră că prin dispozițiile art. 5 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, și aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, a fost clarificată sintagma "nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare", în sensul îndepărtării diferențelor de tratament juridic generate de avansarea în gradație corespunzătoare tranșei de vechime în muncă. Așa fiind, consideră că, în realitate, prin textele de lege criticate, legiuitorul nu a dorit instituirea unui tratament juridic diferențiat, iar aplicarea unei salarizări diferite în funcție de data trecerii într-o nouă tranșă de vechime în muncă a fost cauzată doar de caracterul neclar al acestor texte și de inexistența unei precizări similare celei făcute de art. 5 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014.

26. Curtea apreciază că această critică nu este întemeiată. Atât prin jurisprudența Curții Constituționale mai sus invocată, cât și prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 9 februarie 2016, dispozițiile de lege criticate au fost interpretate în mod clar, în sensul că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări. De asemenea, prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că "plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010."

27. Totodată, Curtea Constituțională consideră că dispozițiile art. 5 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 și nu reprezintă o clarificare a legislației anterioare intrării lor în vigoare. În același sens, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a precizat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 a fost adoptată pentru reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, astfel că acest act normativ a avut o activitate limitată în timp - 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015, iar momentul inițial al aplicării acestuia a fost 1 ianuarie 2015.

28. De altfel, Curtea Constituțională apreciază că acesta este și motivul care justifică aplicarea diferită a normelor interpretate prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - referitoare la reglementările privind salarizarea aferente anilor 2011-2014 - în raport cu dispozițiile art. 5 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, prin care s-a reglementat salarizarea în 2015, iar nu pretinsa lipsă de claritate a textelor de lege supuse analizei de constituționalitate.

29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 3.861/1/2015, nr. 4/45/2012* și 8.046/104/2012 și constată că dispozițiile art. 2, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, art. 4 alin. (2) și art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar și art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 noiembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
;
se încarcă...