Curtea Constituțională

Decizia nr. 709/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 martie 2017

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Valer Dorneanu - președinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată, din oficiu, de Tribunalul Bihor - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.830/111/2015 și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 615D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părțile Alexandrina Lenuța Ungur, Casa Județeană de Pensii Bihor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale prin Decizia nr. 614 din 6 octombrie 2015.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 12 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.830/111/2015, Tribunalul Bihor - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată, cu prilejul soluționării unei contestații la executare și a unei cereri de suspendare a executării silite privind sume încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale, formulate de Alexandrina Lenuța Ungur împotriva Casei Județene de Pensii Bihor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate Tribunalul Bihor - Secția I civilă critică sintagma "venit brut" pe an calendaristic din cuprinsul art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010, considerând că aceasta este contrară prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituție "în condițiile și în măsura în care nu permite scăderea cheltuielilor deductibile ale unei întreprinderi individuale pentru stabilirea venitului efectiv realizat de contribuabilul asigurat obligatoriu prin efectul legii". Astfel, arată că suspendarea acordării pensiei persoanei pensionate anticipat care realizează un venit brut pe an calendaristic ce depășește suma echivalentă cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat este o măsură justificată, cu un caracter adecvat și necesar, dar, în măsura în care la stabilirea venitului brut al persoanei ce realizează venituri în calitate de membru al unei întreprinderi individuale nu se au în vedere în niciun fel cheltuielile deductibile necesare și anterioare realizării acestui venit, măsura aplicată devine disproporționată în raport cu obiectul urmărit.

6. De asemenea, instanța de judecată susține că textul de lege criticat este neclar și lipsit de previzibilitate, întrucât, deși se face vorbire despre persoanele care realizează "în mod exclusiv un venit brut pe an calendaristic" echivalent cu cel puțin de patru ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale "în calitate de membru al unei întreprinderi individuale", nu reglementează niciun criteriu legal care să izvorască direct din lege și care să ghideze judecătorul în delimitarea venitului brut al unei întreprinderi individuale de venitul brut realizat în mod exclusiv de membrul întreprinderii individuale, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

7. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

8. Guvernul, invocând cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 614 din 6 octombrie 2015, în sensul că textul de lege criticat stabilește categoriile de persoane care sunt asigurate în mod obligatoriu în cadrul sistemului public de pensii, iar nu baza și modalitatea de calcul a contribuției de asigurări sociale, prevederi care sunt cuprinse în Codul fiscal, consideră că aspectele arătate de autorul excepției privesc probleme de interpretare și aplicare a legii, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

9. Avocatul Poporului, făcând de asemenea trimitere la Decizia nr. 614 din 6 octombrie 2015, arată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora:

"

(1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

[...]

IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și care se află în una dintre situațiile următoare:

[...]

b) membri ai întreprinderii individuale și întreprinderii familiale;".

13. Tribunalul Bihor - Secția I civilă susține că dispozițiile de lege criticate aduc atingere următoarelor prevederi din Constituție: art. 41 privind dreptul la muncă, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului prin coroborare cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate stabilesc unele dintre categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii în sistemul public de pensii. Esențial în cazul persoanelor stabilite în temeiul art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010 este nivelul venitului brut pe an calendaristic, respectiv nivelul echivalent cu cel puțin de 4 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, obținut în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) -e) menționate în același text de lege. Perspectiva legiuitorului vizează, prin urmare, realizarea unui venit anual care justifică reținerea contribuției de asigurări sociale, expresie a principiilor obligativității, contributivității și al solidarității sociale pe care se întemeiază sistemul unitar de pensii public. Astfel, potrivit principiilor mai sus arătate, persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor. De asemenea, funcționarea sistemului de asigurări publice de pensii se întemeiază pe contribuțiile datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

15. Privite din această perspectivă, dispozițiile textului de lege criticat nu produc niciun efect de natură să aducă atingere dreptului la muncă, neîmpiedicând exercitarea acestui drept.

16. Potrivit celor invocate de autorul excepției, însă, o eventuală consecință neconstituțională a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 ar rezulta ca urmare a coroborării acestui text de lege cu dispozițiile Legii nr. 263/2010 referitoare la condițiile de acordare a dreptului la pensie anticipată, respectiv dispozițiile art. 114 alin. (1) lit. b), în care se prevede că " (1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [...] b) pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parțiale, se regăsește în una dintre situațiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepția consilierilor locali sau județeni."

17. Analizând constituționalitatea dispozițiilor art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 coroborat cu dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din aceeași lege, Curtea, prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 8 aprilie 2013, a reținut că suspendarea plății pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parțiale în cazul în care beneficiarul acesteia realizează venituri dintr-o activitate profesională este firească, având în vedere rațiunea pentru care a fost instituită pensia anticipată sau cea anticipată parțială. Faptul că o persoană care se angajează va avea un salariu cel puțin la nivelul salariului minim brut pe economie are drept consecință lipsirea de rațiune a acordării în continuare a pensiei anticipate sau a celei anticipate parțiale. Aceasta reprezintă chiar voința legiuitorului de a nu acorda pensie anticipată persoanelor angajate, care, în acest mod, își asigură resursele materiale necesare traiului. Pe de altă parte, angajarea unei persoane beneficiare a pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parțiale reprezintă un act de voință al acesteia în sensul că își poate asigura traiul fără a mai primi această pensie. Este lipsit de rațiune ca o persoană să poată cumula veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că a obținut pensia anticipată. De altfel, plata pensiei anticipate sau a celei anticipate parțiale poate fi reluată în momentul în care persoana în cauză nu mai realizează venituri. Totodată, potrivit art. 64 din Legea nr. 263/2010, la data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, pensia anticipată se transformă - din oficiu - în pensie pentru limită de vârstă. Prin urmare, Curtea a considerat că realizarea veniturilor din activitățile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010 nu mai justifică acordarea pensiei anticipate.

18. Autorul prezentei excepții de neconstituționalitate consideră că soluția Curții este justificată, în măsura în care se apreciază că venitul brut la care se referă textul de lege criticat nu înglobează și cheltuielile deductibile, întrucât, prin scăderea acestora, se poate ajunge la situația ca o persoană să nu realizeze niciun venit propriu de pe urma desfășurării activităților, astfel că rațiunile suspendării acordării pensiei nu mai există. Curtea apreciază, însă, că premisa de la care pleacă autorul excepției este una eronată. Astfel, acesta consideră că suspendarea plății pensiei anticipate este justificată atât timp cât se obțin venituri din alte activități, dar nu și atunci când, în urma desfășurării acestor activități, nu rezultă niciun venit și consideră că cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2013 nu au avut în vedere și această din urmă ipoteză. Or, făcând această susținere, Tribunalul Bihor - Secția I civilă omite că, potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cumulul pensiei cu alte venituri este permis doar pensionarilor pentru limită de vârstă, nevăzătorilor, pensionarilor de invaliditate gradul III, precum și copiilor, pensionari de urmaș, încadrați în gradul III de invaliditate și copiilor, pensionari de urmaș, prevăzuți la art. 84 lit. a) și b). Enumerarea conținută de art. 118 din Legea nr. 263/2010 are un caracter limitativ. Prin urmare, printr-o interpretare per a contrario a dispozițiilor acestui text de lege, rezultă că nu este permis cumulul și celor pensionați anticipat, ori anticipat parțial, indiferent de venitul care s-ar obține din situații pentru care asigurarea este obligatorie. Altfel spus, potrivit Legii nr. 263/2010, cumularea pensiei anticipate ori anticipate parțiale cu venituri din situații pentru care asigurarea este obligatorie este interzisă, rațiunea interzicerii acestui cumul fiind faptul că, așa cum s-a reținut mai sus, "angajarea unei persoane beneficiare a pensiei anticipate sau a pensiei anticipate parțiale reprezintă un act de voință al acesteia în sensul că își poate asigura traiul fără a mai primi această pensie". Așa fiind, Curtea apreciază că aspectele invocate de autorul excepției nu pun în discuție elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, iar cele reținute prin Decizia nr. 93 din 28 februarie 2013 își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19. Cât privește critica referitoare la lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010, Curtea apreciază că aceasta este lipsită de temei și indică, mai curând, probleme de aplicare a legii. Astfel, instanța de judecată, interpretând în mod coroborat acest text de lege cu reglementările privind desfășurarea activităților economice de către întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, poate determina venitul ce revine fiecărei persoane dintr-o întreprindere individuală ori întreprindere familială.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Bihor - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.830/111/2015 și constată că dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 noiembrie 2016.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
;
se încarcă...