Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 24/2011 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39, art. 75 și art. 76 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României

Modificări (...)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 148 din 01 martie 2011.

În vigoare de la 01 martie 2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39, art. 75 și art. 76 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, excepție ridicată de Florin Bordea în Dosarul nr. 10.630/193/2009 al Judecătoriei Botoșani.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.630/193/2009, Judecătoria Botoșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39, art. 75 și art. 76 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Excepția a fost ridicată de Florin Bordea într-o cauză având ca obiect o plângere contravențională în contradictoriu cu Inspectoratul Poliției de Frontieră Botoșani și Cătălin Șulea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 41, art. 44 și art. 45, deoarece rămâne "la aprecierea polițistului de frontieră dacă îl lasă să muncească unde este trimis de angajator sau nu, dacă are dreptul să-și câștige existența sau nu, dacă profesia (ocupația sau meseria) este agreată de polițistul de frontieră." De asemenea, arată că accesul în proprietățile private amplasate în zona de frontieră nu se poate face decât cu aprobarea poliției de frontieră.

Judecătoria Botoșani apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 39, art. 75 și art. 76 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 243/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 8 mai 2002, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 39: "În zona de frontieră, pe adâncimea de 500 m de la linia de frontieră către interior, cu avizul șefului inspectoratului județean al poliției de frontieră competent, se pot executa activități cum sunt: mineritul, exploatările de țiței, de gaze, de ape minerale, de ape termale, exploatările forestiere, balastiere sau de cariere, lucrările de îmbunătățiri funciare și irigații, îndiguirile, lucrările ori construcțiile pe cursurile de apă, lucrările de asigurare a condițiilor de navigație, construcțiile și amenajările turistice, de agrement sau de altă natură, cercetările ori prospectările geologice.";

- Art. 75:

"

Sunt contravenții, dacă potrivit legii penale nu constituie infracțiuni, următoarele fapte:

a) tragerea cu arma peste frontiera de stat, deteriorarea ori distrugerea semnelor de frontieră, a instalațiilor sau mijloacelor tehnice de pază, supraveghere și control ale Poliției de Frontieră Române, utilizarea focului deschis fără luarea măsurilor pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăți, în apropierea liniei de frontieră;

b) aducerea în România de către transportatorii aerieni, navali sau tereștri a cetățenilor străini sau apatrizi fără documente de trecere a frontierei, cu documente sau vize false ori falsificate, sau ascunși în mijloacele de transport;

c) refuzul sub orice formă de a permite autorităților de frontieră vizitarea aeronavelor, navelor, mijloacelor de transport rutiere sau feroviare, a magaziilor, hambarelor și a altor locuri ce prezintă interes pentru controlul de frontieră;

d) refuzul unei persoane de a da relații pentru stabilirea identității sale, de a se legitima cu actele de identitate ori de a prezenta la control bagajele sau mijloacele de transport, la cererea organelor poliției de frontieră sau ale poliției;

e) accesul la uscat fără aprobarea șefului punctului de trecere a membrilor echipajelor navelor românești de transport de mărfuri care, din motive justificate, sunt obligate să staționeze în raza portului; neprezentarea, după plecarea navei, a marinarilor rămași pe teritoriul României la agenția companiei de navigație de care aparține nava, pentru a li se rezolva situația; accesul la bord al membrilor de familie ai marinarilor străini îmbarcați pe navele aflate în porturile românești care navighează între porturile Constanța, Sulina și Moldova Veche fără pașaport ori alte documente de trecere a frontierei sau fără aprobarea șefului punctului de trecere; desfășurarea oricărei activități în punctele de trecere a frontierei de stat, alta decât efectuarea controlului de frontieră, fără avizul, după caz, al șefului inspectoratului județean al poliției de frontieră competent, al șefului structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, al administrației publice locale sau al altei autorități prevăzute de lege; nerespectarea obligațiilor prevăzute în avizul eliberat de șeful inspectoratului județean al poliției de frontieră competent sau de șeful structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, potrivit prevederilor art. 45 alin. (1);

f) accesul persoanelor în fâșia de protecție a frontierei de stat până la culoarul de frontieră sau malul apelor, după caz, fără documente de identitate ori fără aprobarea șefului formațiunii locale a poliției de frontieră; accesul persoanelor pentru efectuarea unor activități dincolo de fâșia de protecție a frontierei de stat, în situația în care aceasta se constituie mai în adâncime, precum și în insulele și ostroavele aparținând statului român, situate în apele de frontieră, prin alte locuri sau în alte condiții decât cele stabilite de șeful formațiunii locale a poliției de frontieră; accesul persoanelor în insulele și ostroavele de formațiune nouă din apele de frontieră înainte de determinarea apartenenței acestora; desfășurarea activităților prevăzute la art. 39 fără avizul șefului inspectoratului județean al poliției de frontieră; efectuarea pescuitului în apele de frontieră, apele maritime interioare și în marea teritorială în alte locuri sau în alte sectoare decât cele stabilite de autoritățile competente ori fără avizul prealabil al șefului inspectoratului județean al poliției de frontieră competent; păstrarea bărcilor și ambarcațiunilor aflate pe apele de frontieră sau pe apele maritime interioare în alte locuri decât cele stabilite de autoritățile competente ori neluarea de către cei care le dețin a măsurilor necesare pentru a preveni folosirea acestora la trecerea ilegală a frontierei de stat, la practicarea contrabandei sau la alte activități ilicite; desfășurarea activităților de agrement și sportive în apele de frontieră, marea interioară și marea teritorială, fără aprobarea căpităniei de port sau, după caz, a administrației publice locale ori fără avizul șefului sectorului poliției de frontieră sau, după caz, al șefului grupului de nave al poliției de frontieră; acostarea fără drept a navelor, a ambarcațiunilor cu excursioniști în alte locuri decât porturile sau locurile special amenajate în acest scop; pășunatul animalelor în timpul zilei dincolo de fâșia de protecție a frontierei de stat; pășunatul animalelor în timpul nopții în alte locuri decât cele stabilite de autoritățile administrației publice locale sau fără avizul șefului sectorului poliției de frontieră; vânătoarea de-a lungul frontierei de stat, pe adâncimea de 500 m de la fâșia de protecție a frontierei de stat către interior, pentru frontiera de uscat, și de la limita terenului inundabil, pentru frontiera de apă; desfășurarea vânătorii prevăzute la art. 44 alin. (2), fără avizul prealabil al șefului sectorului poliției de frontieră; fixarea pe bandă magnetică, pe hârtie sau pe alt suport, a imaginilor care redau porțiuni din teritoriul statelor vecine de persoanele care se deplasează ori care desfășoară diferite activități în apropierea frontierei de stat, dacă acest lucru este prevăzut în acordurile sau convențiile privitoare la frontieră încheiate de România cu statele vecine; purtarea de convorbiri neautorizate peste linia de frontieră, dacă acest lucru este prevăzut în acordurile sau convențiile privitoare la frontieră încheiate de România cu statele vecine; comiterea sau proferarea de persoanele care se deplasează ori desfășoară activități în apropierea frontierei de stat de fapte, gesturi sau expresii jignitoare la adresa statului vecin ori a cetățenilor acestuia, dacă acestea sunt prevăzute în acordurile sau convențiile privitoare la frontieră încheiate de România cu statele vecine.";

- Art. 76:

"

(1) Contravențiile prevăzute la art. 75 se sancționează după cum urmează:

a) cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei cele de la lit. a);

b) cu amendă de la 3.000 lei la 15.000 lei cele de la lit. b);

c) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei cele de la lit. e);

d) cu amendă de la 300 lei la 1.500 lei cele de la lit. c) și d);

e) cu amendă de la 100 lei la 1.000 lei cele de la lit. f).

(2) Sancțiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) se aplică transportatorului pentru fiecare persoană transportată.

(21) Săvârșirea în mod repetat a contravenției de nerespectare a obligațiilor prevăzute în avizul eliberat de șeful inspectoratului județean al poliției de frontieră competent sau de șeful structurii de coordonare a punctelor de trecere aeroportuare, potrivit prevederilor art. 45 alin. (1), se sancționează cu amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei și cu retragerea avizului.

(3) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

(4) Cuantumul amenzilor se actualizează prin hotărâre a Guvernului."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 45 privind libertatea economică.

Analizând critica de neconstituționalitate, Curtea reține că, asupra textelor de lege criticate raportate la aceleași prevederi constituționale și cu motivare similară, s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.186 din 30 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 29 octombrie 2010, constatând excepția de neconstituționalitate neîntemeiată.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că măsurile impuse prin dispozițiile de lege criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul la muncă sau dreptul de proprietate privată, acestea putând fi exercitate în condițiile respectării măsurilor prevăzute de lege, măsuri al căror scop legitim este de a asigura controlul persoanelor ce pătrund în zona de protecție a frontierei de stat.

Textele de lege criticate sunt deci în deplin acord cu prevederile constituționale invocate în susținerea neconstituționalității, reglementarea cadrului în care se realizează trecerea frontierei fiind justificată de necesitatea apărării securității naționale, a ordinii publice, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39, art. 75 și art. 76 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, excepție ridicată de Florin Bordea în Dosarul nr. 10.630/193/2009 al Judecătoriei Botoșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2011.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-șef,
Doina Suliman

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...