Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 1564/2010 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 02 februarie 2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Alexandru-Ioan Dumitriu în Dosarul nr. 11882./3/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal, pentru autorul excepției răspunde apărătorul ales George-Dominic Pop, iar pentru partea Antonio Vrușea se prezintă apărătorul ales Marian-Alexe Dașcov, cu împuterniciri avocațiale la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului excepției solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, susținând că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 încalcă dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție, întrucât aplicarea cauzei de reducere a pedepsei sau de nepedepsire este condiționată de acoperirea integrală a prejudiciului în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, deși prejudiciul este incert înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive. Depune și note scrise.

Avocatul părții prezente arată că subscrie la concluziile formulate de apărătorul autorului excepției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 11882./3/2006, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Excepția a fost ridicată de Alexandru-Ioan Dumitriu cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, precum și prevederile art. 6 paragraful 2 și paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind prezumția de nevinovăție și dreptul acuzatului de a interoga martorii acuzării și pe cei în apărarea sa în aceleași condiții, întrucât condiționează aplicarea cauzei de reducere a pedepsei sau de nepedepsire de acoperirea integrală a prejudiciului, care, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, nu are caracter cert. Autorul excepției consideră că această cauză de reducere a pedepsei sau de nepedepsire ar trebui să fie operabilă în tot cursul judecății, până la soluționarea definitivă a cauzei, inclusiv în căile ordinare de atac.

Tribunalul București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 nu aduc nicio atingere dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, având următorul cuprins: "În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumția de nevinovăție, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 2 și paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind prezumția de nevinovăție și dreptul acuzatului de a interoga martorii acuzării și pe cei în apărarea sa în aceleași condiții.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, a reținut că legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă. Faptul că de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege beneficiază numai învinuitul ori inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, nu are semnificația îngrădirii liberului acces la justiție. Cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate și de a beneficia de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în deplină concordanță cu imperativele dreptului la un proces echitabil.

Referitor la susținerile autorului excepției privind încălcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, Curtea a reținut că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacă este îndeplinită condiția prevăzută de textul criticat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate, urmând ca instanța de judecată, în caz de condamnare, să stabilească pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin urmare, nu se poate susține că inculpatul este obligat să se declare vinovat, nesocotindu-se astfel prezumția de nevinovăție, și să accepte necondiționat pretențiile părții civile.

În același sens este și Decizia nr. 1.594 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Alexandru-Ioan Dumitriu în Dosarul nr. 11882./3/2006 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...