Termene | Codul de Procedură Fiscală

Acesta este un fragment din Codul de procedură fiscală din 2015. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Dispoziții procedurale generale -
CAPITOLUL VI
Termene

Art. 75. - Calcularea termenelor Referințe în jurisprudență (725), Reviste (1), Comentarii expert (4), Librăria Indaco (2)

Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Codul fiscal, de prezentul cod, precum și de alte dispoziții legale aplicabile în materie, dacă legislația fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, republicat. Comentarii expert (1)

Art. 76. - Prelungirea termenelor Referințe în jurisprudență (2), Reviste (1), Comentarii expert (2)

Termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite de acesta în situații temeinic justificate, la cerere sau din oficiu.

Art. 77. - Termenul de soluționare a cererilor contribuabilului/plătitorului Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (239), Reviste (6), Librăria Indaco (1)

(1) Cererile depuse de către contribuabil/plătitor la organul fiscal se soluționează de către acesta în termen de 45 de zile de la înregistrare. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (125), Reviste (4), Hotărâri judecătorești

(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, este necesară administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării probei și data obținerii acesteia, dar nu mai mult de: Referințe în jurisprudență (48), Reviste (4), Comentarii expert (1)

a) două luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul/plătitorul solicitant;

b) 3 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorități sau instituții publice ori de la terțe persoane din România;

c) 6 luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorități fiscale din alte state, potrivit legii.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (2) lit. b) și c), organul fiscal are obligația să înștiințeze contribuabilul/plătitorul cu privire la prelungirea termenului de soluționare a cererii.

(4) În situația prevăzută la alin. (2) lit. a), termenul de două luni poate fi prelungit de organul fiscal la cererea contribuabilului/plătitorului.

(5) În situația în care, pe baza analizei de risc, soluționarea cererii necesită efectuarea inspecției fiscale, termenul de soluționare a cererii este de cel mult 90 de zile de la înregistrarea cererii, prevederile alin. (2) - (4) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz contribuabilul/plătitorul este notificat cu privire la termenul de soluționare aplicabil în termen de 5 zile de la finalizarea analizei de risc. Inspecția fiscală pentru soluționarea cererii este o inspecție fiscală parțială în sensul art. 115.

(6) Inspecția fiscală pentru soluționarea cererii potrivit alin. (5) poate fi suspendată în condițiile art. 127. În acest caz, nu sunt aplicabile prevederile alin. (2). Perioadele în care inspecția fiscală este suspendată nu sunt incluse în calculul termenului prevăzut la alin. (5).

Art. 78. - Cazul de forță majoră și cazul fortuit Referințe în jurisprudență (6), Reviste (1), Librăria Indaco (1)

(1) Termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale, după caz, nu încep să curgă sau se suspendă în situația în care îndeplinirea acestor obligații a fost împiedicată de ivirea unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit. Referințe în jurisprudență (3)

(2) Obligațiile fiscale se consideră a fi îndeplinite în termen, fără perceperea de dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, ori aplicarea de sancțiuni prevăzute de lege, dacă acestea se execută în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prevăzute la alin. (1). Referințe în jurisprudență (1), Comentarii expert (2)

Acesta este un fragment din Codul de procedură fiscală din 2015. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Concepția instanței supreme: blocajul economic și criza financiară nu constituie „forță majoră” - Horatiu Sasu
Aprecierea caracterului de forță majoră a unei situații trebuie să se facă în conformitate cu prevederile legale. Bunăoară, instanța supremă a stabilit că blocajul financiar nu constituie o împrejurare imprevizibilă și de neînlăturat pentru un agent economic spre a nu-și îndeplini obligațiile contractuale (Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, decizia nr. 565/1994, în Dreptul nr. 6/1995, pag. 86; în același sens, Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, decizia nr. 355/1995, în Dreptul nr. 2/1996, pag. 106). Rezultă așadar că un contribuabil nu poate invoca “lipsa de bani” pentru a solicita aplicarea art. 78 din Codul de procedură fiscală. La fel, instanța supremă a decis că invocarea cazului de forță majoră ca motiv de neîndeplinire a condițiilor de acordare a eșalonărilor, datorită existenței unor fluctuații ale cursului valutar, este netemeinică, riscul deprecierii cursului valutar fiind lipsit de caracteristicile cerute de lege forței majore: un eveniment exterior, absolut imprevizibil și absolut invincibil (Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3338 din 11 octombrie 2006). [ Mai mult... ]

Consecințe ale nerespectării termenelor rezultate din coroborarea prevederilor legale - Horatiu Sasu
Așa cum am arătat în comentariile de la articolul anterior, în privința calculului termenelor Codul de procedură fiscală se completează cu Codul de procedură civilă. Aceasta se întâmplă inclusiv în materia sancțiunilor pentru nerespectarea termenelor procesuale, prevăzute de art. 185 din Codul de procedură civilă. În materie fiscală nerespectarea unor termene este sancționată cu amendă (nedepunerea declarațiilor la termen, spre exemplu) sau prin curgerea accesoriilor fiscale, în cazul nerespectării termenelor de plată a obligațiilor fiscale. Există însă în anumite situații și sancțiunea decăderii, pe care nu o menționează prezentul capitol, dar apare în materie procesual-civilă și este aplicabilă și în domeniul fiscal. Decăderea constituie o sancțiune pentru neglijența de care a dat dovadă partea care nu și-a exercitat dreptul procesual în intervalul de timp fixat de lege. Prin consecințele sale grave, decăderea înlătură situații juridice incerte și care trenează din culpa unei părți, obligând părțile să-și exercite drepturile procesuale în termenele stabilite prin lege, în caz contrar acestea nemaiavând posibilitatea de exercițiu a dreptului. Decăderea intervine nu numai atunci când legea stabilește un termen fix pentru îndeplinirea unui anumit act de procedură (spre exemplu termenul de 30 de zile de atacare a actelor de impunere sau de 15 zile de atacare a proceselor-verbale de contravenție), iar partea a lăsat să expire acel termen fără a beneficia de el, ci și atunci când se prevede că exercitarea unui drept trebuie să se facă într-un anumit moment procesual sau într-o anumită etapă a procesului (la prima zi de înfățișare, înainte de începerea oricărei dezbateri etc.). Pentru cele de mai sus, decăderea trebuie să fie avută în vedere de contribuabil ori de câte ori se pune problema (ne)respectării unor termene, cu precădere de natură procesuală (contestații, căi de atac în instanță etc.). [ Mai mult... ]

Corelații cu repunerea în termen din materie procesual-civilă - Horatiu Sasu
Prelungirea termenelor pentru situații de forță majoră sau caz fortuit aduce analogii cu instituția repunerii în termen potrivit art. 186 din Codul de procedură fiscală, ca un beneficiu acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive temeinic justificate nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ, de a-și îndeplini acest drept și ulterior, fără ca titularul acțiunii (contribuabilul) să fie sancționat cu decăderea pentru nerespectarea termenului. Cert e că practica judiciară (și nu organul fiscal) e chemată să decidă de la caz la caz dacă împiedicarea e „mai presus de voința părților” sau nu. Spre exemplu, instanța supremă a arătat că „absența asociaților de la sediul societății nu reprezintă o situație excepțională, mai presus de voința asociaților, ci chiar voința acestora, respectiv a societății comerciale, persoană juridică. Susținerea potrivit căreia activitatea societății a fost temporar închisă nu a fost dovedită, conform legii. Era necesar ca asociații societății pârâte, în situația unei absențe mai îndelungate, să depună diligențele necesare pentru a desemna o persoană care să se îngrijească de afacerile curente ale societății sau să încredințeze un mandat general, în acest sens, ceea ce, în speță, pârâta nu a făcut” (Î.C.C.J., Secția comercială, decizia nr. 1822 din 24 mai 2006). [ Mai mult... ]

Decalarea termenelor fixe - Horatiu Sasu
După cum se cunoaște, multe termene de plată a contribuțiilor sunt fixe; spre exemplu o serie de obligații fiscale trebuie achitate până în data de 25. Dacă data de 25 este o zi în care nu se lucrează (i9ndiferent dacă sunt zile libere acordate prin lege sau sunt zile în care nu lucrează instituțiile bugetare, așadar nici Trezoreria), termenul se va prelungi până la sfârșitul primei zile lucrătoare (26 sau 27). Excepție fac cazurile în care prin acte normative specifice se decide că termenul maxim se împlinește în alte zile, ca spre exemplu în decembrie, când data limită este 20 decembrie. [ Mai mult... ]

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Fiscală:
Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală
Principii generale de conduită în administrarea creanțelor fiscale
Aplicarea prevederilor legislației fiscale
Dispoziții privind raportul juridic fiscal
Dispoziții generale privind raportul sarcinii fiscale
Competența organului fiscal central
Competența organului fiscal local
Alte dispoziții privind competența
Actele emise de organele fiscale
Administrarea și aprecierea probelor
Termene
Transmiterea cererilor de către contribuabili/plătitori și identificarea acestora în mediul electronic
Dispoziții generale
Dispoziții privind decizia de impunere
Dispoziții privind declarația fiscală
Stabilirea bazei de impozitare prin estimare
Despre evidențele fiscale și contabile
Prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale
Inspecția fiscală
Controlul inopinat
Controlul antifraudă
Reviste:
Prietenii Contabilității - Mediu executiv nr. 39/2018
Rambursarea de TVA: regimul informațiilor suplimentare cerute de organul fiscal
Revista Curierul Fiscal nr. 12/2017
Restituirea TVA în cazuri ocazionale
Cum îndreptăm erorile din documentele de plată?
Revista Curierul Fiscal nr. 9/2017
Revista Curierul Fiscal nr. 7/2017
Prietenii contabilității - Mediu executiv nr. 48/2018
Cum se restituie contribuabililor rezidenți impozitul pe venitul reținut într-un cuantum mai mare când plătitorul de venit nu mai există sau se află în procedura insolvenței?
Revista Curierul Fiscal nr. 8/2018
Referințe în cărți:
Codul de procedură fiscală 2015 - 2016 (cod + instrucțiuni)
Noul Cod de procedură fiscală
Noul Cod de procedură fiscală comentat și adnotat cu legislație secundară și complementară, jurisprudență și instrucțiuni
;
se încarcă...