Stabilirea creanțelor fiscale | Codul de Procedură Fiscală

Acesta este un fragment din Codul de procedură fiscală din 2015. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

TITLUL V Stabilirea creanțelor fiscale

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 93. - Sfera și actele de stabilire a creanțelor fiscale Referințe în jurisprudență (187), Reviste (1), Librăria Indaco (2)

(1) Stabilirea creanțelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei impozabile, de calculare a bazei de impozitare și a creanțelor fiscale. Referințe în jurisprudență (2)

(2) Creanțele fiscale se stabilesc astfel: Referințe în jurisprudență (70), Reviste (1)

a) prin declarație de impunere, în condițiile art. 95 alin. (4) și art. 102 alin. (2); Referințe în jurisprudență (7)

b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri. Respingeri de neconstituționalitate (1), Referințe în jurisprudență (14), Reviste (1)

(3) Dispozițiile alin. (2) sunt aplicabile și în cazurile în care creanțele fiscale sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum și în cazul unei rambursări de taxă pe valoarea adăugată. Puneri în aplicare (1), Referințe în jurisprudență (9)

Art. 94. - Stabilirea creanțelor fiscale sub rezerva verificării ulterioare Referințe în jurisprudență (15), Reviste (1)

(1) Cuantumul creanțelor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția cazului în care stabilirea a avut loc ca urmare a unei inspecții fiscale sau a unei verificări a situației fiscale personale. Referințe în jurisprudență (13)

(2) Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal ori la solicitarea contribuabilului/plătitorului, pe baza constatărilor organului fiscal competent. Referințe în jurisprudență (10), Comentarii expert (1)

(3) Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale sau ca urmare a inspecției fiscale ori a verificării situației fiscale personale Referințe în jurisprudență (1)

(4) În situația în care contribuabilul/plătitorul corectează declarațiile de impunere în condițiile art. 105 alin. (6), se redeschide rezerva verificării ulterioare astfel:

a) pentru elementele bazei de impozitare ce fac obiectul corecției, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a inspecției fiscale ori a verificării situației fiscale personale;

b) pentru toate elementele bazei de impozitare, în cazul în care rezerva verificării ulterioare s-a anulat ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale.

CAPITOLUL II Dispoziții privind decizia de impunere

Art. 95. - Decizia de impunere Puneri în aplicare (5), Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (86), Librăria Indaco (3)

(1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Referințe în jurisprudență (27), Comentarii expert (1)

(2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabilește sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecții fiscale ori a unei verificări a situației fiscale personale, efectuate în condițiile legii. Referințe în jurisprudență (27), Comentarii expert (1)

(3) Decizia de impunere se emite, dacă este necesar, și în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impozitare potrivit art. 99. Comentarii expert (1)

(4) Declarația de impunere întocmită potrivit art. 102 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia. Referințe în jurisprudență (50), Reviste (1), Comentarii expert (1)

(5) În situația în care legea nu prevede obligația de calculare a impozitului, declarația de impunere este asimilată unei decizii referitoare la baza de impozitare. Referințe în jurisprudență (1)

(6) Decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată. Referințe în jurisprudență (40), Reviste (1)

Art. 96. - Renunțarea la stabilirea creanței fiscale

(1) Organul fiscal renunță la stabilirea creanței fiscale și nu emite decizie de impunere ori de câte ori constată încetarea persoanei juridice sau decesul persoanei fizice și nu există succesori.

(2) Organul fiscal central renunță la stabilirea creanței fiscale și nu emite decizie de impunere în situația în care creanța fiscală principală este mai mică de 20 de lei. În situația în care decizia are ca obiect mai multe tipuri de creanțe fiscale principale, plafonul se aplică totalului acestor creanțe.

(3) În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin hotărâre, autoritățile deliberative pot stabili plafonul creanțelor fiscale la care pot renunța, care nu poate depăși limita maximă prevăzută la alin. (2).

Art. 97. - Forma și conținutul deciziei de impunere Puneri în aplicare (3), Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (49), Comentarii expert (2)

Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, și tipul creanței fiscale, baza de impozitare, precum și cuantumul acesteia, pentru fiecare perioadă impozabilă. Referințe în jurisprudență (3)

Art. 98. - Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere Puneri în aplicare (1), Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (89), Reviste (1), Doctrină (2)

Sunt asimilate deciziilor de impunere și următoarele acte administrative fiscale:

a) deciziile privind soluționarea cererilor de rambursare de taxă pe valoarea adăugată și deciziile privind soluționarea cererilor de restituiri de creanțe fiscale; Puneri în aplicare (1), Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (4), Reviste (1)

b) deciziile referitoare la bazele de impozitare;

c) deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii; Referințe în jurisprudență (211), Reviste (1)

d) deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare. Puneri în aplicare (1), Referințe în jurisprudență (6)

Art. 99. - Deciziile referitoare la bazele de impozitare Referințe în jurisprudență (9)

(1) Bazele de impozitare se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impozitare, în următoarele situații: Referințe în jurisprudență (7), Reviste (1)

a) când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia cuprinde și repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului; Referințe în jurisprudență (1)

b) când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz, competența de a stabili baza de impozitare o deține organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.

(2) Dacă venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot să-și numească un împuternicit comun în relația cu organul fiscal. Referințe în jurisprudență (4)

Art. 100. - Decizii privind stabilirea unor creanțe bugetare Jurisprudență relevantă (2), Referințe în jurisprudență (1), Reviste (2)

(1) Creanțele bugetare reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice ce trebuie recuperate potrivit legii se stabilesc prin decizie, de către autoritățile competente, în măsura în care legea specială nu prevede altfel. Referințe în jurisprudență (1)

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) este titlu de creanță bugetară potrivit art. 1 pct. 38 și poate fi contestată potrivit prezentului cod. Contestația se soluționează de către autoritatea emitentă. Dispozițiile titlului VIII sunt aplicabile în mod corespunzător.

CAPITOLUL III Dispoziții privind declarația fiscală

Art. 101. - Obligația depunerii declarației fiscale Puneri în aplicare (5), Referințe în jurisprudență (39), Librăria Indaco (3)

(1) Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal sau altor legi speciale, la termenele stabilite de acestea. Referințe în jurisprudență (26), Comentarii expert (1)

(2) În cazul în care legea nu prevede termenul de depunere a declarației fiscale, acest termen se stabilește astfel: Referințe în jurisprudență (1)

a) prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul declarațiilor fiscale ce se depun la organul fiscal central;

b) prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice, în cazul declarațiilor fiscale ce se depun la organul fiscal local. Modificări (1)

(3) Obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care: Referințe în jurisprudență (6), Reviste (1)

a) a fost efectuată plata obligației fiscale; Referințe în jurisprudență (1)

b) obligația fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale; Referințe în jurisprudență (2)

c) pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii; Referințe în jurisprudență (3)

d) veniturile sunt obținute în România de contribuabili nerezidenți și care potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri nu sunt impozabile în România.

(4) În caz de inactivitate temporară sau în cazul obligațiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal central poate aproba, la cererea contribuabilului/plătitorului, alte termene sau condiții de depunere a declarațiilor fiscale, în funcție de necesitățile administrării obligațiilor fiscale. Asupra termenelor și condițiilor decide organul fiscal central potrivit competențelor aprobate prin ordin al președintelui A.N.A.F. Puneri în aplicare (2), Referințe în jurisprudență (3)

(5) Contribuabilul/Plătitorul care are sedii secundare înregistrate fiscal ca plătitoare de salarii și venituri asimilate salariilor are obligația de a declara, în numele sediilor secundare, impozitul pe venitul din salarii datorat de acestea, potrivit legii.

(6) În cazul contribuabililor nerezidenți care desfășoară activități pe teritoriul României prin mai multe sedii permanente, obligația de declarare prevăzută la alin. (5) se îndeplinește prin sediul permanent desemnat potrivit prevederilor din Codul fiscal.

Art. 102. - Forma și conținutul declarației fiscale Referințe în jurisprudență (30)

(1) Declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la dispoziție gratuit de organul fiscal. Referințe în jurisprudență (4)

(2) În declarația de impunere contribuabilul/plătitorul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege. Referințe în jurisprudență (55), Reviste (2), Doctrină (2)

(3) Contribuabilul/Plătitorul are obligația de a completa declarația fiscală înscriind corect, complet și cu bună-credință informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale. Declarația fiscală se semnează de către contribuabil/plătitor sau, după caz, reprezentantul legal ori împuternicitul acestuia. Referințe în jurisprudență (12)

(4) Obligația de semnare a declarației fiscale se consideră a fi îndeplinită și în următoarele situații:

a) în cazul transmiterii declarației fiscale prin sistemul electronic de plăți;

b) în cazul transmiterii declarației fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanță în condițiile art. 103 alin. (1).

(5) Declarația fiscală trebuie însoțită de documentația cerută de prevederile legale.

(6) În cazul creanțelor fiscale administrate de către organul fiscal central, prin ordin al președintelui A.N.A.F. se pot stabili tipurile de creanțe fiscale pentru care organul fiscal poate transmite contribuabilului/plătitorului formularele de declarare a creanțelor fiscale, instrucțiunile de completare a acestora, alte informații utile, precum și plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea corespondenței se suportă de către organul fiscal central.

Art. 103. - Depunerea declarației fiscale Referințe în jurisprudență (22), Reviste (1)

(1) Declarația fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin poștă, cu confirmare de primire. Declarația fiscală poate fi transmisă prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanță. În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura privind transmiterea declarației fiscale prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanță se stabilește prin ordin al președintelui A.N.A.F. Modificări (1), Puneri în aplicare (1), Referințe în jurisprudență (4)

(2) Declarația fiscală poate fi redactată de organul fiscal sub formă de proces-verbal, dacă din motive independente de voința contribuabilului/plătitorului acesta este în imposibilitatea de a scrie. Referințe în jurisprudență (1), Comentarii expert (1)

(3) Data depunerii declarației fiscale este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poștă, după caz. În situația în care declarația fiscală se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanță, data depunerii declarației este data înregistrării acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezultă din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declarației. Referințe în jurisprudență (1)

(4) Data depunerii declarației fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță este data înregistrării acesteia pe portal, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacționare a informațiilor, cu condiția validării conținutului declarației. În cazul în care declarația nu este validată, data depunerii declarației este data validării astfel cum rezultă din mesajul electronic. Derogări (1), Referințe în jurisprudență (1)

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (4), în situația în care declarația fiscală a fost depusă până la termenul legal, iar din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacționare a informațiilor rezultă că aceasta nu a fost validată ca urmare a detectării unor erori în completarea declarației, data depunerii declarației este data din mesajul transmis inițial în cazul în care contribuabilul/plătitorul depune o declarație validă până în ultima zi a lunii în care se împlinește termenul legal de depunere. Referințe în jurisprudență (1)

Art. 104. - Certificarea declarației fiscale depuse la organul fiscal central

(1) Contribuabilul/Plătitorul poate opta pentru certificarea declarației fiscale, inclusiv a declarației fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal central, de către un consultant fiscal care a dobândit această calitate potrivit reglementărilor legale cu privire la organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală și care este înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală.

(2) Certificarea declarației fiscale se realizează cu/fără rezerve, potrivit normelor de certificare aprobate, în condițiile legii, de Camera Consultanților Fiscali, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. Documentele care se încheie ca urmare a certificării trebuie să cuprindă obligatoriu explicații cu privire la cuantumul și natura creanței fiscale declarate, precum și, după caz, cauzele care au generat rectificarea, iar în cazul unei certificări cu rezerve, motivația acesteia. Reviste (1)

(3) Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se aprobă procedura de depunere la organul fiscal a documentului de certificare întocmit de consultantul fiscal potrivit normelor prevăzute la alin. (2), precum și procedura privind schimbul de informații între A.N.A.F. și Camera Consultanților Fiscali. Puneri în aplicare (2)

(4) Certificarea declarației fiscale de către un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificării.

(5) Organul fiscal central notifică contribuabilul/plătitorul în cazul în care constată că a fost depusă o declarație fiscală certificată de un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. În cazul în care certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).

(6) Certificarea declarației fiscale de către un consultant fiscal reprezintă un criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal central în scopul selectării contribuabililor/plătitorilor pentru inspecția fiscală. Reviste (1)

Art. 105. - Corectarea declarației fiscale Puneri în aplicare (3), Referințe în jurisprudență (23), Reviste (4), Librăria Indaco (2)

(1) Declarația de impunere poate fi corectată de către contribuabil/plătitor, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale. Reviste (1)

(2) Declarația informativă poate fi corectată de către contribuabil/plătitor indiferent de perioada la care se referă. Puneri în aplicare (1)

(3) Declarațiile prevăzute la alin. (1) și (2) pot fi corectate prin depunerea unei declarații rectificative. Comentarii expert (1)

(4) În cazul taxei pe valoarea adăugată, corectarea erorilor din deconturile de taxă se realizează potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din decontul de taxă pe valoarea adăugată se corectează potrivit procedurii aprobate prin ordin al președintelui A.N.A.F. Puneri în aplicare (1), Comentarii expert (13)

(5) Declarația de impunere nu poate fi depusă și nu poate fi corectată după anularea rezervei verificării ulterioare. Derogări (1), Referințe în jurisprudență (1)

(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5), declarația de impunere poate fi depusă sau corectată după anularea rezervei verificării ulterioare în următoarele situații:

a) în situația în care corecția se datorează îndeplinirii sau neîndeplinirii unei condiții prevăzute de lege care impune corectarea bazei de impozitare și/sau a creanței fiscale aferente;

b) în situația în care prin hotărâri judecătorești definitive s-au stabilit în sarcina plătitorului obligații de plată reprezentând venituri sau diferențe de venituri către beneficiarii acestora care generează obligații fiscale aferente unor perioade pentru care s-a anulat rezerva verificării ulterioare.

(7) În situațiile prevăzute la alin. (6), contribuabilul/plătitorul trebuie să menționeze în declarația de impunere depusă sau rectificată temeiul legal pentru depunerea ori corectarea bazei de impozitare și/sau a creanței fiscale aferente.

(8) În situația în care în timpul inspecției fiscale contribuabilul/plătitorul depune sau corectează declarația de impunere aferentă perioadelor și creanțelor fiscale ce fac obiectul inspecției fiscale, aceasta nu va fi luată în considerare de organul fiscal. Derogări (1), Referințe în jurisprudență (5), Comentarii expert (1)

CAPITOLUL IV Stabilirea bazei de impozitare prin estimare

Art. 106. - Dreptul organului fiscal de a stabili baza de impozitare prin estimare Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (64), Reviste (3), Comentarii expert (2), Librăria Indaco (3)

(1) Organul fiscal stabilește baza de impozitare și creanța fiscală aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impozitare, folosind orice probă și mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situația fiscală corectă. Referințe în jurisprudență (37)

(2) Stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectuează în situații cum ar fi: Referințe în jurisprudență (15), Comentarii expert (2)

a) în situația prevăzută la art. 107 alin. (1) - (4);

b) în situația în care organul fiscal nu poate determina situația fiscală corectă și constată că evidențele contabile sau fiscale ori declarațiile fiscale sau documentele și informațiile prezentate în cursul controlului fiscal sunt incorecte, incomplete, precum și în situația în care acestea nu există ori nu sunt puse la dispoziția organelor fiscale. Referințe în jurisprudență (8), Comentarii expert (1)

(3) În situațiile în care, potrivit legii, organul fiscal este îndreptățit să stabilească prin estimare bazele de impozitare, acesta identifică acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale. Organul fiscal are obligația menționării în actul de impunere a motivelor de fapt și a temeiului de drept care au determinat folosirea estimării, precum și a criteriilor de estimare. Referințe în jurisprudență (11), Comentarii expert (1)

(4) În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central și în scopul stabilirii prin estimare a bazei de impozitare, organul fiscal poate folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impozitare, aprobate prin ordin al președintelui A.N.A.F. Referințe în jurisprudență (3)

(5) Cuantumul creanțelor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepția celor stabilite în cadrul unei inspecții fiscale. Referințe în jurisprudență (2)

Art. 107. - Stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale ca urmare a nedepunerii declarației de impunere Puneri în aplicare (3), Reviste (6), Librăria Indaco (3)

(1) Nedepunerea declarației de impunere dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale prin decizie de impunere. Stabilirea din oficiu nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului/plătitorului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației de impunere. Aceste prevederi nu sunt aplicabile după începerea inspecției fiscale pentru obligațiile fiscale nedeclarate. Puneri în aplicare (5), Reviste (1)

(2) În înștiințarea prevăzută la alin. (1) organul fiscal informează contribuabilul/plătitorul cu privire la consecințele nedepunerii declarației de impunere. Referințe în jurisprudență (1)

(3) Stabilirea din oficiu a creanței fiscale se face prin estimarea bazei de impozitare, potrivit art. 106. Organul fiscal procedează la estimarea creanței fiscale ori de câte ori informațiile deținute de organul fiscal nu permit estimarea bazei de impozitare.

(4) Pentru creanțele fiscale administrate de organul fiscal central, înștiințarea pentru nedepunerea declarațiilor și stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale nu se face în cazul contribuabilului/plătitorului inactiv, atât timp cât se găsește în această situație.

(5) Contribuabilul/Plătitorul poate depune declarația de impunere pentru creanțele fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere emisă potrivit alin. (1), în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei, sub sancțiunea decăderii, chiar dacă acest termen se împlinește după împlinirea termenului de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili creanțe fiscale. Decizia de impunere se anulează de organul fiscal la data depunerii declarației de impunere. Puneri în aplicare (3), Modele (1)

(6) În cazul în care se depune declarația de impunere potrivit alin. (4), după împlinirea termenului de prescripție prevăzut la art. 110, de la data depunerii declarației începe să curgă un nou termen de prescripție. Modificări (1)

CAPITOLUL V Despre evidențele fiscale și contabile

Art. 108. - Obligația de a conduce evidența fiscală Referințe în jurisprudență (11), Reviste (1), Librăria Indaco (2)

(1) În vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale datorate, contribuabilul/plătitorul are obligația să conducă evidențe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare. Referințe în jurisprudență (4)

(2) În vederea documentării respectării principiului valorii de piață contribuabilul/plătitorul care desfășoară tranzacții cu persoane afiliate are obligația să întocmească dosarul prețurilor de transfer. La solicitarea organului fiscal central competent contribuabilul/plătitorul are obligația de a prezenta dosarul prețurilor de transfer. Cuantumul tranzacțiilor pentru care contribuabilul/plătitorul are obligația întocmirii dosarului prețurilor de transfer, termenele pentru întocmirea acestuia, conținutul dosarului prețurilor de transfer, precum și condițiile în care se solicită acesta se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F. Puneri în aplicare (1), Referințe în jurisprudență (8), Reviste (2), Comentarii expert (2)

(3) Sunt evidențe fiscale registrele, situațiile, precum și orice alte înscrisuri care, potrivit legislației fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în scopul stabilirii stării de fapt fiscale și a creanțelor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vânzări, jurnalul pentru cumpărări, registrul de evidență fiscală. Referințe în jurisprudență (2)

Art. 109. - Reguli pentru conducerea evidențelor contabile și fiscale Referințe în jurisprudență (3), Reviste (1), Librăria Indaco (1)

(1) Evidențele contabile și fiscale se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredințate spre păstrare unei societăți autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare. Derogări (1), Referințe în jurisprudență (1), Comentarii expert (2)

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), evidențele contabile și fiscale ale exercițiului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia sau, în perioada 1-25 a lunii următoare perioadei fiscale de raportare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declarațiilor fiscale. Referințe în jurisprudență (1)

(3) Dispozițiile legale privind păstrarea, arhivarea și limba folosită pentru evidențele contabile sunt aplicabile și pentru evidențele fiscale. Referințe în jurisprudență (1), Comentarii expert (1)

(4) În cazul în care evidențele contabile și fiscale sunt ținute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate în format electronic contribuabilul/plătitorul este obligat să păstreze și să prezinte aplicațiile informatice cu ajutorul cărora le-a generat. Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

(5) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să evidențieze veniturile realizate și cheltuielile efectuate din activitățile desfășurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror altor documente prevăzute de lege. Referințe în jurisprudență (2), Comentarii expert (1)

(6) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să utilizeze pentru activitatea desfășurată documente primare și de evidență contabilă stabilite prin lege și să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operațiunilor înregistrate. Referințe în jurisprudență (1)

(7) Organul fiscal poate lua în considerare orice evidențe relevante pentru impozitare ținute de contribuabil/plătitor. Referințe în jurisprudență (3)

CAPITOLUL VI Prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale

Art. 110. - Obiectul, termenul și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de stabilire a creanțelor fiscale Respingeri hotărâri prealabile (1), Jurisprudență relevantă (4), Referințe în jurisprudență (103), Reviste (3), Librăria Indaco (1)

(1) Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Referințe în jurisprudență (87), Reviste (1), Comentarii expert (2)

(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel. Referințe în jurisprudență (55), Reviste (1), Comentarii expert (1)

(3) Dreptul de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Referințe în jurisprudență (5)

(4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune sancționată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Referințe în jurisprudență (6)

Art. 111. - Întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale Referințe în jurisprudență (16), Reviste (1), Librăria Indaco (1)

(1) Termenele de prescripție prevăzute la art. 110 se întrerup: Referințe în jurisprudență (12)

a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; Referințe în jurisprudență (2)

b) la data depunerii de către contribuabil/plătitor a declarației de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia; Referințe în jurisprudență (1)

c) la data la care contribuabilul/plătitorul corectează declarația de impunere sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate. Referințe în jurisprudență (1)

(2) Termenele de prescripție prevăzute la art. 110 se suspendă: Referințe (1), Referințe în jurisprudență (9)

a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; Comentarii expert (1)

b) pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării duratei legale de efectuare a acestora; Referințe în jurisprudență (4), Doctrină (2)

c) pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale;

d) pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv și data reactivării acestuia.

Art. 112. - Efectul împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale Referințe în jurisprudență (23)

Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a creanței fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală.

Acesta este un fragment din Codul de procedură fiscală din 2015. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Analogia cu prescripția civilă - Horatiu Sasu
Prescripția extinctivă este în domeniul fiscal, la fel ca și în dreptul civil, stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul prevăzut de lege. În ciuda poziției de inegalitate existente între stat și contribuabil, totuși, dreptul statului de a executa silit titlul de creanță fiscală, având ca obiect patrimonial sumele datorate bugetului de stat, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Putem defini prescripția extinctivă în dreptul material fiscal (prescripția răspunderii fiscale) ca fiind stingerea creanței fiscale de orice fel, din cauza nevalorificării acesteia în termenul de prescripție stabilit de lege. Astfel, prescripția reprezintă și în această materie o cauză legală de ÎNCETARE A FORȚEI EXECUTORII A UNUI TITLU EXECUTORIU. [ Mai mult... ]

Care este termenul real de prescripție fiscală? - Horatiu Sasu
În actualul Cod de procedură fiscală termenul de prescripție real a crescut mult față de situația de dinainte de 31 decembrie 2015.
Dacă până la 31 decembrie 2015 se prevedea un termen de prescripție de 5 ani care începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor, în 2016 termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală.
[ Mai mult... ]

Concluzie: aplicarea greșită sau corectă a articolului legal. Consecințe - Horatiu Sasu
Din regula și excepțiile discutate mai sus reiese că dreptul de estimare poate fi aplicat greșit sub două aspecte:
a) ca nerespectare a condițiilor ce permit estimarea (poate fi anulată estimarea care se face în alte situații decât imposibilitatea impunerii)
[ Mai mult... ]

Concluzie: aplicarea greșită sau corectă a articolului legal. Consecințe - Horatiu Sasu
Din regula și excepțiile discutate mai sus reiese că dreptul de estimare poate fi aplicat greșit sub două aspecte: a) ca nerespectare a condițiilor ce permit estimarea (poate fi anulată estimarea care se face în alte situații decât imposibilitatea impunerii) b) ca și procedură efectivă (poate fi anulată estimarea care nu ia în considerare prețul de piață). Dacă însă condițiile legale sunt îndeplinite, iar organul fiscal trece la estimare, contribuabilul nu va avea deloc o misiune ușoară în fața instanței. [ Mai mult... ]

Doctrină:

Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
    Codul de procedură fiscală prevede, prin dispozițiile art. 98 și, respectiv art. 88, că sunt asimilate deciziilor de impunere: [ Mai mult... ] 

Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
    Codul de procedură fiscală prevede, prin dispozițiile art. 98 și, respectiv art. 88, că sunt asimilate deciziilor de impunere: [ Mai mult... ] 

Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
    Codul de procedură fiscală prevede, prin dispozițiile art. 98 și, respectiv art. 88, că sunt asimilate deciziilor de impunere: [ Mai mult... ] 

Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
    Codul de procedură fiscală prevede, prin dispozițiile art. 98 și, respectiv art. 88, că sunt asimilate deciziilor de impunere: [ Mai mult... ] 

Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
    Codul de procedură fiscală prevede, prin dispozițiile art. 98 și, respectiv art. 88, că sunt asimilate deciziilor de impunere: [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Fiscală:
Dispoziții generale
Raportul juridic fiscal
Dispoziții procedurale generale
Înregistrarea fiscală
Stabilirea creanțelor fiscale
Controlul fiscal
Colectarea creanțelor fiscale
Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale
Procedura amiabilă pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri
Aspecte internaționale
Sancțiuni
Dispoziții tranzitorii și finale
Reviste:
Titlu executoriu. Conținut. Absența titlului de creanță fiscală. Nelegalitate
Actele cu caracter fiscal în reglementarea noului Cod de procedură fiscală
8. Refuzul nejustificat în materia contenciosului administrativ. Termenul în care trebuie sesizată autoritatea publică
Ce știți despre certificarea declarației fiscale?
Prietenii contabilității - Senior expert nr. 3/2019
Prietenii contabilității - Senior expert nr. 10/2019
Prietenii Contabilității - Senior expert nr. 40/2018
Noul Cod de procedură fiscală: Despre evidențele fiscale și contabile
Lista contravențiilor supuse prevenției, publicată în Monitorul Oficial. Exemple din sfera fiscală
Optimizare sau evaziune fiscală? Viziunea Codului fiscal și a normelor sale de aplicare raportate la legea evaziunii fiscale
Doctrină:
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Modele:
Notificare privind nedepunerea la termen a declarației de impunere conform art. 107 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3695/2016, Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3726/2017).
Referințe în cărți:
Noul Cod de procedură fiscală
Noul Cod de procedură fiscală comentat și adnotat cu legislație secundară și complementară, jurisprudență și instrucțiuni
Noul Cod de procedură fiscală și ordinele conexe
Codul de procedură fiscală 2015 - 2016 (cod + instrucțiuni)
Noul Cod fiscal. Noul Cod de procedură fiscală. Sinteza noutăților
;
se încarcă...