Dispoziții generale | Codul de Procedură Fiscală

Acesta este un fragment din Codul de procedură fiscală din 2015. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

TITLUL I Dispoziții generale

Art. 1. - Definiții Reviste (6), Librăria Indaco (3)

În înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: Referințe în jurisprudență (1)

1. actul administrativ fiscal - actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat; Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (6), Reviste (2), Doctrină (2), Comentarii expert (2)

2. administrarea creanțelor fiscale - oricare din activitățile desfășurate de organele fiscale în legătură cu: Referințe în jurisprudență (1)

a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor și a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;

b) declararea, stabilirea, controlul și colectarea creanțelor fiscale; Referințe în jurisprudență (1)

c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale; Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (2)

d) asistența/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu;

e) aplicarea sancțiunilor în condițiile legii;

3. analiza de risc - activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor de neconformare în ceea ce privește îndeplinirea de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală, de a le evalua, de a le gestiona, precum și de a le utiliza în scopul efectuării activităților de administrare fiscală; Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

4. contribuabil - orice persoană fizică, juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe și contribuții sociale; Referințe în jurisprudență (8), Reviste (4)

5. contribuție socială - prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecția persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul căreia aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare;

6. control fiscal - totalitatea activităților efectuate de organele fiscale pentru verificarea modului de îndeplinire de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală și contabilă;

7. creanță bugetară - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța bugetară principală și creanța bugetară accesorie; Reviste (3)

8. creanță bugetară principală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, altele decât creanțele bugetare accesorii; Reviste (1)

9. creanță bugetară accesorie - dreptul la încasarea dobânzilor, penalităților sau a altor asemenea sume, în baza legii, aferente unor creanțe bugetare principale; Reviste (1)

10. creanță fiscală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța fiscală accesorie; Referințe în jurisprudență (33), Reviste (5), Comentarii expert (1)

11. creanță fiscală principală - dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege; Referințe în jurisprudență (24), Reviste (2)

12. creanță fiscală accesorie - dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților sau majorărilor aferente unor creanțe fiscale principale, precum și dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condițiile legii; Referințe în jurisprudență (6), Reviste (3)

13. creditor fiscal - titularul unui drept de creanță fiscală; Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

14. creditor bugetar - titularul unui drept de creanță bugetară;

15. debitor fiscal - titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță fiscală; Referințe în jurisprudență (2), Reviste (1)

16. debitor bugetar - titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță bugetară; Reviste (1)

17. declarație fiscală - act întocmit de contribuabil/plătitor, în condițiile și situațiile prevăzute de lege, reprezentând declarația de impunere și declarația informativă; Referințe în jurisprudență (1)

18. declarație de impunere - actul întocmit de contribuabil/plătitor care se referă la:

a) impozitele, taxele și contribuțiile sociale datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligația calculării acestora revine contribuabilului/plătitorului;

b) impozitele, taxele și contribuțiile sociale colectate, în cazul în care plătitorul are obligația de a calcula, de a reține și de a plăti sau, după caz, de a colecta și de a plăti impozitele, taxele și contribuțiile sociale;

c) bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora; Reviste (1)

19. declarație informativă - actul întocmit de contribuabil/plătitor referitor la orice informații în legătură cu impozitele, taxele și contribuțiile sociale, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora, altele decât cele prevăzute la pct. 18;

20. dobândă - obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale ca urmare a neachitării la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale;

21. drepturi vamale - drepturi de import și drepturi de export, astfel cum sunt definite de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare;

22. executor fiscal - persoana din cadrul organului de executare cu atribuții de efectuare a executării silite; Reviste (5)

23. impozit - prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, fără contraprestație, în scopul satisfacerii necesităților de interes general;

24. legislație fiscală - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la impozite, taxe, contribuții sociale, precum și la proceduri de administrare a acestora;

25. legislație contabilă - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la organizarea și conducerea contabilității;

26. majorare de întârziere - obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale, precum și sancțiunea, ca urmare a neachitării la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale;

27. obligație fiscală - obligația de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligația fiscală principală și obligația fiscală accesorie; Reviste (3)

28. obligație fiscală principală - obligația de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și obligația organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate și de a rambursa sumele cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege; Referințe în jurisprudență (5), Reviste (1)

29. obligație fiscală accesorie - obligația de plată sau de restituire a dobânzilor, penalităților sau a majorărilor, aferente unor obligații fiscale principale; Referințe în jurisprudență (7), Reviste (1)

30. organ fiscal - organul fiscal central, organul fiscal local, precum și alte instituții publice care administrează creanțe fiscale; Referințe în jurisprudență (10), Comentarii expert (1)

31. organ fiscal central - Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., prin structurile de specialitate cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate A.N.A.F.; Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

32. organ fiscal local - structurile de specialitate din cadrul autorităților administrației publice locale cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale; Referințe în jurisprudență (1)

33. penalitate de întârziere - obligația fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale;

34. penalitate de nedeclarare - obligația fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru nedeclararea sau declararea incorectă, în declarații de impunere, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale;

35. plătitor - persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. Este plătitor și sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor; Referințe în jurisprudență (5), Comentarii expert (1)

36. taxă - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, cu ocazia prestării unor servicii de către instituții sau autorități publice, fără existența unui echivalent între cuantumul taxei și valoarea serviciului; Reviste (1)

37. titlu de creanță fiscală - actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța fiscală; Referințe în jurisprudență (6), Reviste (3), Comentarii expert (1)

38. titlu de creanță bugetară - actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța bugetară; Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

39. vector fiscal - totalitatea tipurilor de obligații fiscale pentru care există obligații de declarare cu caracter permanent;

40. date de identificare - numele și prenumele în cazul persoanelor fizice sau denumirea în cazul persoanelor juridice și entităților fără personalitate juridică, domiciliul fiscal și codul de identificare fiscală.

CAPITOLUL I Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală

Art. 2. - Obiectul și sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (73), Reviste (3), Librăria Indaco (2)

(1) Codul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel. Referințe în jurisprudență (42)

(2) În măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel, prezentul cod se aplică și pentru: Referințe în jurisprudență (47), Reviste (2)

a) administrarea drepturilor vamale; Referințe în jurisprudență (47)

b) administrarea redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului; Referințe în jurisprudență (3), Reviste (3)

c) alte creanțe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanțelor fiscale.

(3) În scopul aplicării alin. (2), drepturile vamale și redevențele sunt asimilate creanțelor fiscale. Reviste (2)

(4) Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu excepția celor prevăzute la alin. (2) lit. b). Referințe în jurisprudență (3), Reviste (3)

Art. 3. - Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative Referințe în jurisprudență (73), Reviste (3), Hotărâri judecătorești

(1) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanțelor prevăzute la art. 2. Referințe în jurisprudență (24), Reviste (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) Unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă, republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice și contribuabili/plătitori. Jurisprudență relevantă (1), Referințe în jurisprudență (79), Reviste (5), Comentarii expert (3), Hotărâri judecătorești

CAPITOLUL II Principii generale de conduită în administrarea creanțelor fiscale Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1)

Art. 4. - Principiul legalității Librăria Indaco (1), Hotărâri judecătorești

(1) Creanțele fiscale și obligațiile corespunzătoare ale contribuabilului/plătitorului sunt cele prevăzute de lege. Comentarii expert (7), Caută hotărâri judecătorești

(2) Procedura de administrare a creanțelor fiscale se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii. Organul fiscal are obligația de a asigura respectarea dispozițiilor legale privind realizarea drepturilor și obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau ale altor persoane implicate în procedură. Comentarii expert (13), Caută hotărâri judecătorești

Art. 5. - Aplicarea unitară a legislației Referințe în jurisprudență (90), Librăria Indaco (1)

(1) Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a creanțelor fiscale. Referințe în jurisprudență (5), Comentarii expert (3)

(2) Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, are rolul de a coordona aplicarea unitară a prevederilor legislației fiscale.

(3) În cadrul Ministerului Finanțelor Publice funcționează Comisia fiscală centrală, care are responsabilități de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a Codului fiscal, a prezentului cod, a legislației subsecvente acestora, precum și a legislației a cărei aplicare intră în sfera de competență a A.N.A.F.

(4) Componența și regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice. Puneri în aplicare (2)

(5) Comisia fiscală centrală este coordonată de secretarul de stat din Ministerul Finanțelor Publice care răspunde de politicile și legislația fiscală.

(6) În cazul în care Comisia fiscală centrală este învestită cu soluționarea unei probleme care vizează impozitele și taxele locale prevăzute de Codul fiscal, comisia se completează cu 2 reprezentanți ai Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și cu câte un reprezentant al fiecărei structuri asociative a autorităților administrației publice locale.

(7) Deciziile Comisiei fiscale centrale se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Reviste (1)

Art. 6. - Exercitarea dreptului de apreciere Referințe în jurisprudență (137), Reviste (5), Librăria Indaco (1)

(1) Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege și să adopte soluția întemeiată pe prevederile legale, precum și pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul luării unei decizii. În exercitarea dreptului său de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/plătitor în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor/plătitorilor, precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanța judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior, pentru situații de fapt similare la același contribuabil/plătitor. În situația în care organul fiscal constată că există diferențe între starea de fapt fiscală a contribuabilului/plătitorului și informațiile avute în vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la același contribuabil/plătitor, organul fiscal are dreptul să consemneze constatările în conformitate cu situația fiscală reală și cu legislația fiscală și are obligația să menționeze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă. Referințe în jurisprudență (3), Comentarii expert (1)

(2) Organul fiscal își exercită dreptul de apreciere în limitele rezonabilității și echității, asigurând o proporție justă între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. Jurisprudență relevantă (1)

(3) Ori de câte ori organul fiscal trebuie să stabilească un termen pentru exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații de către contribuabil/plătitor, acesta trebuie să fie rezonabil, pentru a da posibilitatea contribuabilului/plătitorului să își exercite dreptul sau să își îndeplinească obligația. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului fiscal. Reviste (1)

Art. 7. - Rolul activ și alte reguli de conduită pentru organul fiscal Referințe în jurisprudență (124), Librăria Indaco (1), Hotărâri judecătorești

(1) În desfășurarea unei proceduri de administrare a creanțelor fiscale, organul fiscal înștiințează contribuabilul/plătitorul asupra drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege ce îi revin acestuia în desfășurarea procedurii. Puneri în aplicare (1), Referințe în jurisprudență (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) Organul fiscal are obligația să examineze starea de fapt în mod obiectiv și în limitele stabilite de lege, precum și să îndrume contribuabilul/plătitorul în aplicarea prevederilor legislației fiscale, în îndeplinirea obligațiilor și exercitarea drepturilor sale, ca urmare a solicitării contribuabilului/plătitorului sau din inițiativa organului fiscal, după caz. Referințe în jurisprudență (81), Comentarii expert (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului/plătitorului. În analiza efectuată, organul fiscal este obligat să identifice și să ia în considerare toate circumstanțele edificatoare fiecărui caz în parte. Referințe în jurisprudență (22), Caută hotărâri judecătorești

(4) Organul fiscal decide asupra felului și volumului examinărilor, în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte și de limitele prevăzute de lege. Referințe în jurisprudență (2), Caută hotărâri judecătorești

Art. 8. - Limba oficială în administrația fiscală Referințe în jurisprudență (15), Librăria Indaco (1)

(1) Limba oficială în administrația fiscală este limba română. Referințe în jurisprudență (2), Reviste (1)

(2) Dacă la organul fiscal se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați de Ministerul Justiției, în condițiile legii. Referințe în jurisprudență (8)

(3) Dacă la organul fiscal se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, pentru care nu există traducători autorizați potrivit alin. (2), organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română efectuate sau certificate de o ambasadă/oficiu consular al statului în a cărui limbă oficială a fost emis documentul respectiv.

(4) Petițiile, documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă străină depuse fără respectarea alin. (3) nu se iau în considerare de organul fiscal. Modificări (1)

(5) Dispozițiile art. 19 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.

Art. 9. - Dreptul de a fi ascultat Referințe în jurisprudență (47), Reviste (6)

(1) Înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei. Referințe în jurisprudență (42), Reviste (1), Comentarii expert (1)

(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: Referințe în jurisprudență (5)

a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege; Referințe în jurisprudență (4)

b) cuantumul creanțelor fiscale urmează să se modifice cu mai puțin de 10% din valoarea creanței fiscale stabilită anterior; Referințe în jurisprudență (1)

c) se acceptă informațiile prezentate de contribuabil/plătitor, pe care acesta le-a dat într-o declarație sau într-o cerere; Referințe în jurisprudență (2)

d) urmează să se ia măsuri de executare silită; Referințe în jurisprudență (9)

e) urmează să se emită deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii.

(3) Audierea se consideră îndeplinită în următoarele situații:

a) contribuabilul/plătitorul refuză explicit să se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal în vederea audierii;

b) contribuabilul/plătitorul nu se prezintă, din orice motiv, la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii.

(4) Excepția lipsei audierii poate fi invocată de contribuabil/plătitor odată cu formularea contestației depuse potrivit prezentului cod. Derogări (1)

(5) La stabilirea termenelor prevăzute la alin. (3) devin aplicabile prevederile art. 6 alin. (3). Referințe în jurisprudență (1)

Art. 10. - Obligația de cooperare Referințe în jurisprudență (24), Librăria Indaco (1)

(1) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală și procesual penală. Referințe în jurisprudență (7)

(2) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităților ce îi stau la dispoziție. Referințe în jurisprudență (4), Comentarii expert (1)

Art. 11. - Secretul fiscal Referințe în jurisprudență (11), Reviste (4), Comentarii expert (1)

(1) Personalul din cadrul organului fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informațiilor de care a luat cunoștință ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu. Referințe în jurisprudență (5)

(2) În categoria informațiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la contribuabil/plătitor, cum ar fi: datele de identificare, natura și cuantumul obligațiilor fiscale, natura, sursa și cuantumul veniturilor, natura, sursa și valoarea bunurilor, plăți, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informații obținute din declarații ori documente prezentate de către contribuabil/plătitor sau terți.

(3) Organul fiscal poate transmite informațiile pe care le deține: Derogări (1), Referințe în jurisprudență (3)

a) autorităților publice, în scopul îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege; Referințe în jurisprudență (1)

b) autorităților fiscale ale altor țări, în condiții de reciprocitate, în baza unor instrumente juridice internaționale semnate de România și care cuprind prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și/sau recuperarea creanțelor fiscale;

c) autorităților judiciare competente, potrivit legii;

d) oricărui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului/plătitorului despre care au fost solicitate informații; Modificări (1)

e) în alte cazuri prevăzute expres de lege. Referințe în jurisprudență (1)

(4) Autoritatea care primește informații fiscale este obligată să păstreze secretul asupra informațiilor primite.

(5) Este permisă transmiterea informațiilor de natura celor prevăzute la alin. (1), inclusiv pentru perioada în care a avut calitatea de contribuabil/plătitor: Reviste (1)

a) contribuabilului/plătitorului însuși;

b) succesorilor acestuia, precum și persoanelor cu vocație succesorală, calitate dovedită potrivit legii.

(6) În scopul aplicării prevederilor alin. (3) lit. a) și c), autoritățile publice pot încheia protocol privind schimbul de informații cu organul fiscal deținător al informației ce se transmite. Puneri în aplicare (2)

(7) Este permisă transmiterea de informații cu caracter fiscal în alte situații decât cele prevăzute la alin. (3), în condițiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice, juridice ori unei entități fără personalitate juridică. Referințe în jurisprudență (1)

(8) Organul fiscal poate aduce la cunoștință publică informațiile pe care le deține:

a) ori de câte ori informațiile sunt calificate de lege ca fiind publice;

b) ori de câte ori, prin acte administrative sau prin hotărâri judecătorești, definitive, se constată încălcări ale obligațiilor prevăzute de legislația fiscală.

(9) Procedura de aducere la cunoștință publică a informațiilor deținute de organul fiscal central se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F., iar procedura de aducere la cunoștință publică a informațiilor deținute de organul fiscal local se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice. Modificări (1), Reviste (1)

(10) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către organele fiscale centrale și locale se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 12. - Buna-credință Referințe în jurisprudență (60), Reviste (2), Comentarii expert (2), Librăria Indaco (1), Hotărâri judecătorești

(1) Relațiile dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credință. Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1), Comentarii expert (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) Contribuabilul/Plătitorul trebuie să își îndeplinească obligațiile și să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și să declare corect datele și informațiile privitoare la obligațiile fiscale datorate. Jurisprudență relevantă (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) Organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare procedură de administrare a creanțelor fiscale aflată în derulare. Jurisprudență relevantă (1), Caută hotărâri judecătorești

(4) Buna-credință a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedește contrariul. Reviste (1), Comentarii expert (1), Caută hotărâri judecătorești

CAPITOLUL III Aplicarea prevederilor legislației fiscale Referințe în jurisprudență (3), Reviste (1)

Art. 13. - Interpretarea legii Referințe în jurisprudență (212), Reviste (2), Librăria Indaco (2)

(1) Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege. Comentarii expert (1)

(2) În cazul în care voința legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinței legiuitorului se ține seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere și aprobare.

(3) Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul legii.

(4) Prevederile legislației fiscale susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului și scopului legii.

(5) Prevederile legislației fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.

(6) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1) - (5), prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului. Reviste (2), Comentarii expert (3)

Art. 14. - Prevalența conținutului economic al situațiilor relevante din punct de vedere fiscal Reviste (4)

(1) Veniturile, alte beneficii și elemente patrimoniale sunt supuse legislației fiscale indiferent dacă sunt obținute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerințele altor dispoziții legale. Referințe în jurisprudență (1), Reviste (2)

(2) Situațiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanță cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condițiile prezentului cod. Atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operațiuni sau tranzacții, cu respectarea fondului economic al acestora. Referințe în jurisprudență (8), Reviste (2), Comentarii expert (1)

(3) Organul fiscal stabilește tratamentul fiscal al unei operațiuni având în vedere doar prevederile legislației fiscale, tratamentul fiscal nefiind influențat de faptul că operațiunea respectivă îndeplinește sau nu cerințele altor prevederi legale. Reviste (2)

Art. 15. - Eludarea legislației fiscale Referințe în jurisprudență (21), Reviste (1)

(1) În cazul în care, eludându-se scopul legislației fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impozitare reală, obligația datorată și, respectiv, creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate. Reviste (1)

(2) Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21. Referințe în jurisprudență (1)

Acesta este un fragment din Codul de procedură fiscală din 2015. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Aplicarea principiului legalității în dreptul fiscal român - Horatiu Sasu
Stabilirea impozitelor prin acte normative cu putere de lege reprezintă expresia unui principiu general al dreptului fiscal material (M. Brăgaru, Principiile fundamentale de administrare a impozitelor și taxelor în noul cod de procedură fiscală, în Revista de Drept comercial nr. 5/2004, pag. 145-160). În materie procedural-fiscală însă, este adevărat că dreptul procedural fiscal are la baza sa, ca orice ramură de drept, principiul legalității, în sensul că toate activitățile de administrare a impozitelor și taxelor trebuie să se desfășoare cu stricta respectare a dispozițiilor legale relevante (D. Dascălu, C. Alexandru, Explicațiile teoretice și practice ale Codului de Procedură Fiscală, Editura Rosetti, București, 2005, pag. 77, nota 113).
Scopul principal al întregului sistem de drept este asigurarea desfășurării organizate a raporturilor sociale în conformitate cu reglementările existente. Acest scop este atins și dreptul devine eficient numai în măsura în care sunt respectate prevederile sale (I. Santai, Introducere în studiul dreptului, Sibiu, 1994, pag. 125). Iar acest deziderat se impune deopotrivă pentru contribuabil și pentru organul fiscal.
[ Mai mult... ]

Aplicarea principiului: unde legea nu prevede sancțiuni legale, nici organul fiscal nu le poate inventa - Horatiu Sasu
Speța este un exemplu rar întâlnit privind etapele și raționamentele de interpretare corectă a normelor legale, chiar dacă aparent „litera” legii este alta. Chiar dacă în prezent actul normativ care a generat, litigiul este abrogat Raționamentul Înaltei Curți este memorabil pentur aplicarea principiului bunei-credințe. Potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare (în prezent abrogată prin O.U.G. nr. 26/2005), debitorii care beneficiază de înlesniri la plata obligațiilor bugetare restante au obligația de a transmite organului de specialitate al creditorului bugetar la care sunt înregistrați ca plătitori de impozite, taxe și contribuții, orice intenție de înstrăinare de active pe toată perioada derulării înlesnirii la plată. Potrivit art. 25 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, nerespectarea termenelor de plată și a CONDIȚIILOR în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage anularea acestora. Înalta Curte a arătat că nerespectarea obligației de la art. 17 din ordonanță nu poate atrage însă, aplicarea dispozițiilor art. 25 din ordonanță, sancțiunea prevăzută de acest articol fiind instituită asupra unor aspecte PREMERGĂTOARE acordării înlesnirilor, respectiv nerespectarea termenelor și a condițiilor în care s-au aprobat condițiile de plată, pe când dispozițiile art. 17 se referă la o obligație a contribuabilului-debitor ULTERIOARĂ acordării acestor înlesniri (I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2021 din 17 aprilie 2007). [ Mai mult... ]

Aplicație practică: desființarea taxei pe poluare și a variantelor ei ca fiind contrară Tratatului UE - Horatiu Sasu
În virtutea aplicării directe a normelor comunitare, taxa de primă înmatriculare/de poluare/de mediu a fost desființată în decizii ale instanțelor române care au arătat că prevalează reglementarea comunitară față de cea națională. Dăm un exemplu, cu precizarea că opri de câte ori un principiu/reglementare/mod de aplicare a legii fiscale române este contrar normelor UE, contribuabilul poate să invoce cu succes acest lucru: „art. 2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre. Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nicio măsură contrarie regulilor Tratatului. Or, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare. Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare. De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează CARACTERUL CONTRAR TRATATULUI, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România. În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat. Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare NU PRODUCE CONSECINȚE, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară”. (Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și fiscal, decizia nr. 49/2010). [ Mai mult... ]

Buna credință a contribuabilului – aplicarea corectă a principiului - Horatiu Sasu
Un exemplu relevant de aplicare corectă a articolului pe care îl adnotăm este Cauza Teleos și alții c. Commissioners of Custom & Excise – soluționată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care a dat prioritate aplicării principiului bunei-credințe a contribuabilului, arătând în esență următoarele (sublinierile ne aparțin): „chiar în prezența unor documente fictive, FĂRĂ A EXISTA O IMPLICARE (PRACTICĂ ABUZIVĂ) DIN PARTEA FURNIZORULUI, acesta este considerat de bună-credință, pe cale de consecință putând aplica regimul de TVA scutit cu drept de deducere“. Contribuabilul este considerat de bună-credință chiar și în cazul în care este implicat într-o tranzacție frauduloasă, atâta vreme cât nu s-a dovedit implicarea sa voită, intenționată, cunoașterea caracterului fraudulos al activității partenerului de afaceri. Decizia este contrară practicii curente a ANAF, care consideră că, odată ce un contribuabil face parte dintr-un lanț în care unul din participanții la tranzacții este firmă „fantomă” sau devenită între timp inactivă, ceilalți participanți sunt obligați să suporte TVA neîncasat de stat de la respectiva societate, desigur cu dobânzi și penalități. În opinia noastră, nerespectarea principiului bunei-credințe și a deciziei de mai sus a Curții (care este izvor de drept în toate țările membre UE, imediat ce a devenit publică) constituie abuz de drept, sancționat de Codul penal. [ Mai mult... ]

Doctrină:

Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
    De cele mai multe ori acțiunea în contencios fiscal privește actul administrativ fiscal, definit de prevederile art. 1 pct.1) Codul de procedură fiscală. ca fiind actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare aimpozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de aproduce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat. [ Mai mult... ] 

Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
    De cele mai multe ori acțiunea în contencios fiscal privește actul administrativ fiscal, definit de prevederile art. 1 pct.1) Codul de procedură fiscală. ca fiind actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare aimpozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de aproduce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat. [ Mai mult... ] 

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Fiscală:
Dispoziții generale
Raportul juridic fiscal
Dispoziții procedurale generale
Înregistrarea fiscală
Stabilirea creanțelor fiscale
Controlul fiscal
Colectarea creanțelor fiscale
Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale
Procedura amiabilă pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri
Aspecte internaționale
Sancțiuni
Reviste:
Creanțele bugetare în procedura insolvenței
Modificările aduse în materia executării silite de noul Cod de procedură fiscală
Considerații privind executorul fiscal
Modificările aduse în materia executării silite de noul Cod de procedură fiscală
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Admitere. Executarea silită a titlurilor executorii prin executori fiscali, ca organe de executare silită ale statului
Bunuri confiscate și regimul fiscal al acestora. O critică de neconstituționalitate
Stingerea creanțelor fiscale prin dare în plată la cererea debitorului. Scurtă analiză comparativă cu darea în plată reglementată în dreptul comun și darea în plată în cazul obligațiilor asumate prin credite
Secretul fiscal - mai mult decât secret profesional
Optimizare sau evaziune fiscală? Viziunea Codului fiscal și a normelor sale de aplicare raportate la legea evaziunii fiscale
Revista Curierul Judiciar nr. 9/2018
Doctrină:
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Călăuza juristului. Cereri și actiuni în justiție, ediția online martie 2016
Referințe în cărți:
Noul Cod de procedură fiscală comentat și adnotat cu legislație secundară și complementară, jurisprudență și instrucțiuni
Noul Cod de procedură fiscală
Noul Cod fiscal. Noul Cod de procedură fiscală. Sinteza noutăților
Codul de procedură fiscală 2015 - 2016 (cod + instrucțiuni)
Noul Cod de procedură fiscală și ordinele conexe
;
se încarcă...