Buna credință | Codul de Procedură Fiscală

Acesta este un fragment din Codul de procedură fiscală din 2015. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Dispoziții generale - Principii generale de conduită în administrarea creanțelor fiscale -
Art. 12. -
Buna-credință Referințe în jurisprudență (60), Reviste (2), Comentarii expert (2), Librăria Indaco (1), Hotărâri judecătorești

(1) Relațiile dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credință. Referințe în jurisprudență (1), Reviste (1), Comentarii expert (2), Caută hotărâri judecătorești

(2) Contribuabilul/Plătitorul trebuie să își îndeplinească obligațiile și să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și să declare corect datele și informațiile privitoare la obligațiile fiscale datorate. Jurisprudență relevantă (1), Caută hotărâri judecătorești

(3) Organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare procedură de administrare a creanțelor fiscale aflată în derulare. Jurisprudență relevantă (1), Caută hotărâri judecătorești

(4) Buna-credință a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedește contrariul. Reviste (1), Comentarii expert (1), Caută hotărâri judecătorești

Acesta este un fragment din Codul de procedură fiscală din 2015. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Comentarii expert:

Aplicarea principiului: unde legea nu prevede sancțiuni legale, nici organul fiscal nu le poate inventa - Horatiu Sasu
Speța este un exemplu rar întâlnit privind etapele și raționamentele de interpretare corectă a normelor legale, chiar dacă aparent „litera” legii este alta. Chiar dacă în prezent actul normativ care a generat, litigiul este abrogat Raționamentul Înaltei Curți este memorabil pentur aplicarea principiului bunei-credințe. Potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare (în prezent abrogată prin O.U.G. nr. 26/2005), debitorii care beneficiază de înlesniri la plata obligațiilor bugetare restante au obligația de a transmite organului de specialitate al creditorului bugetar la care sunt înregistrați ca plătitori de impozite, taxe și contribuții, orice intenție de înstrăinare de active pe toată perioada derulării înlesnirii la plată. Potrivit art. 25 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, nerespectarea termenelor de plată și a CONDIȚIILOR în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage anularea acestora. Înalta Curte a arătat că nerespectarea obligației de la art. 17 din ordonanță nu poate atrage însă, aplicarea dispozițiilor art. 25 din ordonanță, sancțiunea prevăzută de acest articol fiind instituită asupra unor aspecte PREMERGĂTOARE acordării înlesnirilor, respectiv nerespectarea termenelor și a condițiilor în care s-au aprobat condițiile de plată, pe când dispozițiile art. 17 se referă la o obligație a contribuabilului-debitor ULTERIOARĂ acordării acestor înlesniri (I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2021 din 17 aprilie 2007). [ Mai mult... ]

Buna credință a contribuabilului – aplicarea corectă a principiului - Horatiu Sasu
Un exemplu relevant de aplicare corectă a articolului pe care îl adnotăm este Cauza Teleos și alții c. Commissioners of Custom & Excise – soluționată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care a dat prioritate aplicării principiului bunei-credințe a contribuabilului, arătând în esență următoarele (sublinierile ne aparțin): „chiar în prezența unor documente fictive, FĂRĂ A EXISTA O IMPLICARE (PRACTICĂ ABUZIVĂ) DIN PARTEA FURNIZORULUI, acesta este considerat de bună-credință, pe cale de consecință putând aplica regimul de TVA scutit cu drept de deducere“. Contribuabilul este considerat de bună-credință chiar și în cazul în care este implicat într-o tranzacție frauduloasă, atâta vreme cât nu s-a dovedit implicarea sa voită, intenționată, cunoașterea caracterului fraudulos al activității partenerului de afaceri. Decizia este contrară practicii curente a ANAF, care consideră că, odată ce un contribuabil face parte dintr-un lanț în care unul din participanții la tranzacții este firmă „fantomă” sau devenită între timp inactivă, ceilalți participanți sunt obligați să suporte TVA neîncasat de stat de la respectiva societate, desigur cu dobânzi și penalități. În opinia noastră, nerespectarea principiului bunei-credințe și a deciziei de mai sus a Curții (care este izvor de drept în toate țările membre UE, imediat ce a devenit publică) constituie abuz de drept, sancționat de Codul penal. [ Mai mult... ]

Coroborarea cu prezumțiile Codului civil - Horatiu Sasu
Articolul pe care îl adnotăm se coroborează cu art. 14 alin. (2) Cod civil, aplicabil și în materie fiscală: buna credință a contribuabilului se prezumă întotdeauna până la proba contrară, care trebuie efectuată de cel care invocă reaua-credință (în acest caz organul de control fiscal). [ Mai mult... ]

Răsturnarea principiului bunei-credințe prin „prezumția de responsabilitate”? - Horatiu Sasu
Într-un caz, o societate a fost amendată pentru deținerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special și/sau în chitanțe, faptă sancționată ca și contravenție prin OUG 28/1999 privind aparatele de marcat electronice fiscale. În acest caz instanța a motivat "interesul național al economiei", neținând cont de prezumția de nevinovăție și obligând societatea să aducă probe suplimentare pentru… a-și arăta nevinovăția! În motivare, instanța a arătat că „în deplin acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), prevederea instituită prin art. 10 lit. gg) din OUG nr. 28/1999 are natura juridică a unei „prezumții de responsabilitate” (Cauza Salabiaku contra Franței – cererea 10519/83 și hotărârea din 7.10.1988), iar nu a unei prezumții de vinovăție a persoanei juridice”. În consecință instanța a aprobat fapta Direcției Antifraudă Fiscală (DAF) de a confisca o serie de sume găsite într-o borsetă, sume pe care inspectorii DAF AU CONSIDERAT-O „bacșiș nefiscalizat”.
Ni se pare că argumentarea instanței nu face decât să acopere un abuz ANAF, trecând peste prezumția de nevinovăție și peste OBLIGAȚIA organelor fiscale de a aduce dovezi în răsturnarea prezumției de bună credință și de nevinovăție.
[ Mai mult... ]

Pot fi de interes:

Codul de Procedură Fiscală:
Obiectul și sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală
Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative
Principiul legalității
Aplicarea unitară a legislației
Exercitarea dreptului de apreciere
Rolul activ și alte reguli de conduită pentru organul fiscal
Limba oficială în administrația fiscală
Dreptul de a fi ascultat
Obligația de cooperare
Secretul fiscal
Buna credință
Interpretarea legii
Prevalența conținutului economic al situațiilor relevante din punct de vedere fiscal
Eludarea legislației fiscale
Conținutul raportului juridic fiscal
Subiectele raportului juridic fiscal
Împuterniciții
Numirea curatorului fiscal
Obligațiile reprezentanților legali
Nașterea creanțelor și obligațiilor fiscale
Stingerea creanțelor fiscale
Reviste:
13. Răspunderea solidară din perspectiva dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, modificată și completată
Bunuri confiscate și regimul fiscal al acestora. O critică de neconstituționalitate
Răspunderea membrilor organelor de administrare ale societății insolvabile și insolvente
Referințe în cărți:
Codul de procedură fiscală 2015 - 2016 (cod + instrucțiuni)
;
se încarcă...