Curtea Constituțională - CCR

Decizia nr. 192/2005 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul de procedură civilă

Modificări (...)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21 iunie 2005

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată
sau autentifică-te
  •  
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Aurelia Popa - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Kulinyak în Dosarul nr. 2.247/2004 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției formulează oral cerere de recuzare a judecătorului-raportor, considerând că prin raportul întocmit și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, arătând că în fața Curții Constituționale nu sunt aplicabile dispozițiile din Codul de procedură civilă privind recuzarea judecătorilor.

Curtea, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului și nici cele privind recuzarea judecătorilor", respinge cererea de recuzare.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, cu o motivare similară, prin raportare la aceleași articole din Legea fundamentală, soluția fiind aceea de respingere a excepției, care se impune a fi menținută întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

C U R T E A,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2.247/2004, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Kulinyak într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei decizii a tribunalului prin care se anulase o hotărâre a judecătoriei și se rejudecase fondul litigiului, ce are ca obiect o acțiune în anulare a unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției arată că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 din Constituție privitor la egalitatea în drepturi, deoarece persoanele a căror cauză a fost supusă judecării în fond de către prima instanță au la dispoziție două căi de atac împotriva hotărârii pronunțate, apelul și recursul, pe când persoanele a căror cauză a fost soluționată fără ca prima instanță să intre în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, anulează hotărârea apelată, evocă fondul și judecă procesul ca apel, dispun de o singură cale de atac, și anume aceea a recursului.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii nu este încălcat în nici una dintre ipotezele cuprinse în art. 297 din Codul de procedură civilă, deoarece Legea fundamentală nu consacră expres principiul triplului grad de jurisdicție.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat constituie expresia aplicării art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, fără a aduce atingere art. 16 din Legea fundamentală, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, respectiv considerentele cuprinse în Decizia nr. 359 din 12 decembrie 2002, Decizia nr. 116 din 11 aprilie 2002 și Decizia nr. 237 din 12 septembrie 2002.

Cu privire la principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, arată că, prin Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, prin Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994 și prin Decizia nr. 85 din 27 iulie 1994, Curtea Constituțională a statuat că: "nu este contrară principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice «instituirea unor reguli speciale, atâta timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor». Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit."

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat este o normă de procedură, adoptată în conformitate cu prevederile art. 126 și 129 din Legea fundamentală, care nu aduce atingere art. 16 din Constituție, deoarece "incidența acestuia este impusă de existența unei situații de natura celei descrise în ipoteza normei și nu de calitatea sau identitatea părților", așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 116 din 11 aprilie 2002.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 297 din Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut:

- Art. 297:

"

În cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

Dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență. În acest caz, precum și atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare."

Autorul excepției susține că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 din Constituție, care au următorul conținut:

- Art. 16:

"

(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale."

Examinând reglementarea legală dedusă controlului, Curtea reține următoarele:

Egalitatea în fața legii și a autorităților publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituție, își găsește aplicare doar atunci când părțile se găsesc în situații identice sau egale, care impun și justifică același tratament juridic și deci instituirea aceluiași regim juridic.

Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat.

Așa fiind, ceea ce se semnalează în susținerea excepției, cu titlu de fine de neconstituționalitate a reglementării criticate, și anume că, potrivit acesteia părțile au la dispoziție două sau numai o singură cale de atac, în funcție de modul în care a procedat prima instanță la soluționarea cauzei, cu sau fără examinarea fondului, chiar dacă instituie astfel două regimuri juridice diferite, o face în considerarea existenței a două situații diferite, care, ca atare, nu puteau fi reglementate identic.

Totodată, întrucât criteriul în funcție de care își găsește aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv și rezonabil, și nu subiectiv și arbitrar, fiind constituit de o anumită situație prevăzută de ipoteza normei și nu de apartenența sau de o calitate a persoanei, privitor la care își găsește aplicare, așadar intuitu personae, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituționale de referință.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Kulinyak în Dosarul nr. 2.247/2004 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2005.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

;
se încarcă...